ICCJ. Decizia nr. 1337/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1337/2012
Dosar nr. 1223/57/2010
Şedinţa publică de la 13 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S. SRL Deva a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, anularea Deciziei nr. 69 din 10 iunie 2010 emisă de Direcţia Generală AMPOR din cadrul ministerului prin care s-a dispus încetarea contractului de finanţare nr. 209 din 28 aprilie 2009 încheiat între MDRT şi reclamantă, având ca obiect proiectul "Modernizarea tehnologică şi extinderea capacităţii de producţie a Fabricii de mobilă Sotrans" precum şi suspendarea executării deciziei până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii formulate, reclamanta a susţinut că decizia contestată este nelegală şi netemeinică întrucât a fost denunţat unilateral contractul de finanţare de către pârâtă, nu a fost menţionată posibilitatea reclamantei de a formula contestaţie împotriva acesteia, termenul precum şi organul jurisdicţional căruia trebuia adresată contestaţia.
Consideră reclamanta că lipsa acestor menţiuni obligatorii atrage de jure nulitatea absolută a actului administrativ atacat.
Pe de altă parte, reclamanta a apreciat că decizia atacată este nefondată, întrucât au fost respectate dispoziţiile art. 7 alin. (9) şi art. 7 alin. (21) din contract, astfel că, nu se putea dispune, în mod unilateral încetarea contractului, nefiind prejudiciat bugetul general al Comunităţii Europene sau bugetele administrate de către aceasta ori în numele său, printr-o cheltuială necuvenită.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a solicitat respingerea acţiunii formulate susţinând în esenţă că la analizarea cererii de rambursare formulată de reclamantă s-a constatat nerespectarea prevederilor Anexei II cât şi a prevederilor art. 7 alin. (21) privind procedura achiziţiilor, ceea ce a determinat rezilierea contractului.
Prin Sentinţa civilă nr. 310 din 28 decembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei SC S. SRL şi a dispus anularea Deciziei nr. 69 din 10 iunie 2010.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că lipsa menţiunilor invocate de reclamantă nu atrage nulitatea absolută a actului administrativ atacat iar în ceea ce priveşte nerespectarea condiţiilor de calificare a ofertelor în perioada atribuirii contractului de furnizare prin raportare la prevederile pct. 2 şi 3 din Anexa VI a contractului de finanţare, a apreciat că nu au fost încălcate principiile transparenţei şi eficienţei utilizării fondurilor publice.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 3041 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu au fost încălcate de către reclamantă principiul transparenţei în cadrul procedurilor de achiziţie publică, precum şi principiul eficienţei utilizării fondurilor publice, având în vedere faptul că invitaţia de participare la procesul de atribuire s-a făcut doar către trei operatori economici, din care doar unul îndeplinea criteriile minime de participare.
Recurenta a criticat sentinţa şi în ceea ce priveşte modul de aplicare a art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, cât şi a pct. IV din Fişa de achiziţie, potrivit cărora beneficiarul avea obligaţia de a verifica îndeplinirea cerinţelor minime care urmează a fi prezentate de ofertant.
A mai susţinut recurentul că în mod greşit a apreciat instanţa de fond ca fiind lipsită de interes verificarea procedurilor de achiziţie ulterior executării contractului de furnizare, întrucât această verificare nu poate fi efectuată decât în momentul depunerii cererii de rambursare.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:
În fapt, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea Deciziei nr. 69 din 12 iunie 2010 emisă de Direcţia Generală AMPOR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului prin care s-a dispus încetarea contractului de finanţare nr. 209 din 28 aprilie 2009 încheiat de MDRT şi intimata-reclamantă SC S. SRL Deva pentru proiectul "Modernizarea tehnologică şi extinderea capacităţii de producţie a Fabricii de mobilă Sotrans", pentru nerespectarea prevederilor art. 7 pct. 9 şi art. 7 pct. 21 din contract.
Urmare a concilierii între părţile contractante, prin adresa nr. 61087 din 14 septembrie 2010 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a fost menţinută decizia de încetare a contractului de finanţare, pentru încălcarea prevederilor art. 7 pct. 21 din contract, cu privire la atribuirea contractelor de servicii, de furnizare, execuţie de lucrări necesare implementării proiectului care face obiectul contractului de finanţare, pentru viciile de procedură privind atribuirea contractului de furnizare a utilajelor de prelucrare a lemnului.
Potrivit art. 7 pct. 21 din contract "în scopul atribuirii contractelor de servicii, furnizare, execuţie de lucrări necesare pentru implementarea proiectului care face obiectul prezentului contract, beneficiarul are obligaţia de a respecta prevederile din Anexa IV - Instrucţiuni privind atribuirea contractelor de lucrări, de furnizare şi de servicii a prezentului contract. Nerespectarea acestei obligaţii conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate.
Contrar celor reţinute de către instanţa de fond cu privire la Decizia nr. 69 din 10 iunie 2010 prin care s-a dispus încetarea contractului de finanţare nr. 209 din 28 aprilie 2009, instanţa de control judiciar constată că decizia atacată este legală fiind emisă, ca urmare a încălcării prevederilor art. 7 pct. 21 din Contractul de finanţare nr. 209 din 28 aprilie 2009, respectiv pentru nerespectarea instrucţiunilor privind atribuirea contractelor de lucrări, de furnizare şi servicii cuprinse în Anexa VI, în sensul nerespectării procedurilor de achiziţie.
Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv documentaţia procedurii achiziţiei publice organizate de către intimata-reclamantă, se constată că din cei trei operatori economici către care s-au transmis invitaţii de participare, doi nu îndeplineau criteriile minime de participare, întrucât unul avea activitatea suspendată respectiv SC D.C.R. SRL iar DC Parchet nu avea ca obiect de activitate furnizarea de utilaje.
Prin procesul-verbal din data de 17 iulie 2009 au depus oferte doar SC W.E.I. SRL şi SC D.C.R. SRL fiind calificate ambele oferte, deşi cea de-a doua nu îndeplinea condiţiile de calificare având activitatea suspendată temporar în perioada 1 mai 2009 până la 30 aprilie 2012, astfel cum rezultă din Certificatul contestator nr. 112308 din 26 iunie 2009 eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
Potrivit art. 2 din Anexa VI la Contract "beneficiarul poate exclude din procedura de atribuire a contractului (şi va specifica acest lucru în documentaţia de atribuire) orice ofertant care se află în oricare dintre următoarele situaţii: a) este în stare de faliment sau lichidare, afacerile îi sunt conduse de un administrator judiciar sau activităţile sale comerciale sunt suspendate ori fac obiectul unui angajament cu creditorii, sau este într-o situaţie similară cu cele anterioare, reglementată prin lege".
Din perspectiva acestor prevederi contractuale cât şi a dispoziţiilor art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, având în vedere că în caietul de sarcini al achiziţiei se prevedea acest lucru, respectiv potrivit pct. IV din Fişa de date a achiziţiei erau stabilite cerinţe minime referitoare la capacitatea de exercitare a activităţii profesionale, respectiv certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului, în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond prin sentinţa pronunţată că reclamanta avea doar dreptul şi nu obligaţia excluderii ofertei depuse de SC D.C.R. SRL.
În fapt, intimata-reclamantă nu a procedat la excluderea ofertei în cauză potrivit procedurii legale, întrucât în acest caz fiind calificată o singură ofertă era nevoită la reluarea procedurii de achiziţie publică.
Este eronată şi contrară dispoziţiilor legale care reglementează procedura achiziţiilor publice şi concluzia instanţei de fond potrivit cărora chiar în situaţia în care se constată că oferta SC D.C.R. SRL este inacceptabilă potrivit art. 36 alin. (b) din H.G. nr. 925/2006, nu ar fi afectată desfăşurarea procedurii de atribuire a contractului de furnizare încheiat în cauză, întrucât aceasta nu a fost declarată câştigătoare.
În ceea ce priveşte invocarea procesului-verbal de constatare încheiat la data de 29 martie 2010 din care rezultă că a fost executat contractul de furnizare încheiat cu SC W.E. şi concluzia că nu ar fi fost prejudiciat bugetul general al Comunităţii Europene sau bugetele din care provine finanţarea, recomandând acceptarea cheltuielilor prezentate în cererea de rambursare, ca fiind eligibile, Curtea constată că verificările efectuate au vizat doar identificarea fizică a utilajelor achiziţionate, fără a fi verificată documentaţia de achiziţie a acestor echipamente, astfel că nu poate fi considerată ca lipsită de interes invocarea unor vicii ale procedurii de atribuire ulterior executării contractului de furnizare, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond prin sentinţa criticată.
Astfel fiind, Înalta Curte reţinând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) - (2) C. proc. civ. va admite recursul formulat în cauză şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei SC "S." SRL Deva în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului împotriva Sentinţei nr. 310 din 28 decembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC S. SRL Deva, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1328/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1348/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
