ICCJ. Decizia nr. 1409/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1409/2012
Dosar nr. 898/42/2011
Şedinţa publică de la 16 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Reclamanta Casa de Cultură a Studenţilor Ploieşti a invocat, în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Judecătoriei Ploieşti şi care avea ca obiect evacuarea Casei de Cultură a Studenţilor Ploieşti la cererea reclamantei, din imobilul situat în Ploieşti, judeţul Prahova, excepţia de nelegalitate a Ordinului M.E.C.T. nr. 3.276/2004.
Iniţial, prin Încheierea din 8 octombrie 2010 a Judecătoriei Ploieşti a fost sesizat Tribunalul Prahova cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, iar cauza a fost suspendată până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate, dar, ulterior, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei prin Sentinţa nr. 594 din 13 septembrie 2011 a Tribunalului Prahova.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 347 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia de nelegalitate a Ordinului M.E.C.T. nr. 3.276/2004 ca inadmisibilă şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.240 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către pârâta Universitatea de petrol şi gaze Ploieşti.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că Ordinul nr. 3.276/2004 a fost emis la 23 februarie 2004 iar Legea nr. 554/2004 a intrat în vigoare la 6 ianuarie 2005, iar potrivit art. 1 C. civ., dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 se aplică actelor administrative individuale comunicate sau publicate după data intrării ei în vigoare, respectiv după 6 ianuarie 2005, până la această dată fiind aplicabile dispoziţiile legislaţiei în vigoare la data respectivă care nu reglementau instanţei excepţia de nelegalitate.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa de Cultură a Studenţilor Ploieşti, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi s-a considerat că hotărârea este nelegală pentru că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepţia de nelegalitate poate fi invocată oricând, iar prin invocarea excepţiei de nelegalitate cu privire la acte administrative intrate în vigoare anterior apariţiei Legii nr. 554/2004 nu se încalcă principiul neretroactivităţii legii deoarece:
- legalitatea se analizează în raport de prevederile legale în vigoare la momentul intrării în vigoare a actului administrativ contestat;
- se admite că excepţia de nelegalitate a actului administrativ cu caracter normativ poate fi invocată, indiferent de data emiterii acestora;
- este vorba de un efect viitor (naşterea litigiului) al unei situaţii juridice trecute (intrarea în vigoare a actului administrativ), astfel că litigiului îi sunt aplicabile dispoziţiile legale în vigoare la data naşterii litigiului.
Prin analizarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 nu se încalcă nici principiul securităţii raporturilor juridice şi nici jurisprudenţa CEDO sau a Curţii de Justiţie de la Luxembourg deoarece acest principiu nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalităţi.
Referitor la practica Înaltei Curţi în materie, s-a considerat că există o discriminare între persoanele vătămate prin acte administrative intrate în vigoare după apariţia Legii nr. 554/2004 - când se admite invocarea excepţiei de nelegalitate) şi cele intrate în vigoare anterior.
Excepţia de nelegalitate se constituie într-un mijloc eficient de apărare, justificat de exigenţele unui proces echitabil şi este în acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală.
Intimaţii M.E.C.T.S. şi Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti au formulat întâmpinări şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În cauză a fost invocată excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi pentru acest motiv a fost respinsă de instanţa de fond.
Într-adevăr, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze şi nici atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocată în cauze penale".
Deşi în motivele de recurs se arată că prin aceste dispoziţii nu se încalcă principiul procesului echitabil sau al securităţii raporturilor juridice, totuşi se constată că actul administrativ a cărui nelegalitate este invocată este emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Pe acest aspect, este de menţionat faptul că instanţa constituţională, prin deciziile nr. 425 şi nr. 426 din 10 aprilie 2008, a apreciat că art. 4 alin. (1) şi art. II alin. (2) teza finală din Legea contenciosului administrativ sunt constituţionale, în raport de prevederile art. 1, art. 5, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 şi art. 44 din Legea fundamentală a ţării.
Însă, în ceea ce priveşte cele două norme din dreptul intern, care reprezintă temeiul de drept al invocării excepţiei de nelegalitate, trebuie precizat faptul că judecătorului naţional îi revine rolul de a aprecia, conform art. 20 alin. (2) din Constituţie, în legătură cu eventuala prioritate a tratatelor ce reglementează drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
În acest sens, judecătorul naţional, în calitate de prim judecător al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, are obligaţia de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenţiei), asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională, fără să fie nevoie să asigure abrogarea acesteia de către legiuitor" (a se vedea CEDO, hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru Popescu contra României, nr. 2, M. Of. nr. 830 din 5 decembrie 2007).
Aşadar, prin raportare la normele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi la jurisprudenţa instanţei de la Strasbourg, Înalta Curte va aprecia că se impune înlăturarea aplicării în speţa de faţă a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. II alin. (2) teza finală din Legea contenciosului administrativ, modificată, care permit cenzurarea, fără limită în timp, pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, reţinând că aceste norme interne contravin unor principii fundamentale convenţionale a căror respectare asigură exerciţiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
În concret, normele aflate în discuţie, întrucât permit cenzurarea legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 CEDO, precum şi de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securităţii juridice.
Pentru a nu permite ca promovarea unui drept să se facă prin intermediul unei ilegalităţi, trebuie amintit că şi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, se putea invoca excepţia de nelegalitate, dar în faţa instanţei de fond învestită cu soluţionarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii acesteia constă în înlăturarea, la soluţionarea cauzei, a efectelor unui act administrativ cu nesocotirea legii.
În consecinţă, o astfel de excepţie poate fi cercetată de instanţa în faţa căreia a fost invocată ca mijloc de apărare, dacă vizează un act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, dar nu poate fi analizată de către instanţa de contencios administrativ pe calea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu se încalcă principiul dreptului la un proces echitabil.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, nefiind dată cu aplicarea greşită a legii, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ. va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimata Universitatea Petrol şi Gaze Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Casa de Cultură a Studenţilor Ploieşti împotriva Sentinţei nr. 347 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă Universitatea Petrol şi Gaze Ploieşti în sumă de 1.000 RON.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1385/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1410/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
