ICCJ. Decizia nr. 142/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 142/2012
Dosar nr. 2302/40/2011**
Şedinţa de la 13 ianuarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Botoşani, reclamanţii J.M., C.M., C.G. şi B.P., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, au solicitat obligarea instituţiei pârâte la plata sumei de 127.026 lei, actualizată cu indicele de inflaţie de la data de 12 martie 2008 şi până la data plăţii efective şi a dobânzii legale, conform Hotărârii nr. 450 din 29 noiembrie 2007, precum şi obligarea autorităţii pârâte la plata de despăgubiri constând în daune civile pentru întârzierea cu rea-credinţă în achitarea despăgubirilor.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt beneficiarii Legii nr. 290/2003, în favoarea lor pronunţându-se Hotărârea nr. 450 din 29 noiembrie 2007 emisă de Comisia Judeţeană Botoşani şi au invocat refuzul nejustificat al pârâtei în ceea ce priveşte emiterea dispoziţiei de punere în plată a despăgubirilor.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa nr. 1348 din 09 iunie 2011, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Botoşani şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că acţiunea formulată nu vizează contestarea hotărârii Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii nr. 290/2003, pentru care art. 8 alin. (6) din Legea nr. 290/2003 instituie o competenţă specială, ci are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor stabilite ca şi despăgubiri, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, astfel încât, în absenţa unor dispoziţii exprese ale legilor speciale, atributive de competenţă, devin incidente prevederile legii-cadru în materia contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004 şi, având în vedere rangul de instituţie centrală al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, curtea de apel este competentă să soluţioneze aceste litigii, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa nr. 351 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a constatat că, potrivit Hotărârii nr. 450 din 29 noiembrie 2007, Comisia Judeţeană Botoşani pentru aplicarea Legii nr. 290/22003 a aprobat cererea reclamanţilor pentru acordarea sumei de 127.026,00 lei cu titlu de compensaţii băneşti în conformitate cu Legea nr. 290/2003.
Analizând dispoziţiile legale care reglementează procedura pe care beneficiarul compensaţiilor băneşti acordate în baza Legii nr. 290/2003 trebuie să o parcurgă pentru plata efectivă a sumelor de bani astfel stabilite, Curtea a reţinut că Legea nr. 290/2003 instituie o procedură unitară pentru soluţionarea cererilor persoanelor îndreptăţite a beneficia de măsurile reparatorii, în sensul că măsurile luate în vederea punerii în aplicare a acestei legi sunt supuse cenzurii de legalitate a tribunalului, în condiţiile prevăzute de art. 8 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 290/2003.
Considerând că plata efectivă a compensaţiilor câştigate este o etapă care finalizează aplicarea Legii nr. 290/2003, Curtea a concluzionat că refuzul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de a proceda la plata sumelor cu acest titlu urmează să fie supus controlului judecătoresc exercitat, în primă instanţă, de tribunal, după normele stabilite de Legea nr. 554/2004.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamanţilor J.M., C.M., C.G. şi B.P. privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 la plata sumei de 127.026 lei cuvenită cu titlu de despăgubiri în baza Hotărârii nr. 450 din 29 noiembrie 2007 emisă de Comisia Judeţeană Botoşani, precum şi obligarea autorităţii pârâte la plata de daune civile pentru întârzierea cu rea-credinţă în achitarea despăgubirilor.
Cererea de chemare în judecată are ca temei de drept prevederile Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, respectiv ale Normelor metodologice pentru aplicarea acestui act normativ aprobate prin H.G. nr. 1120/2006.
Ţinând seama de obiectul cererii de chemare în judecată şi pentru raţiuni de simetrie juridică, Înalta Curte apreciază că, prin sentinţa nr. 351 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit în mod corect competenţa de soluţionare a cauzei în raport de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 290/2003 şi ale art. 17 şi 18 din H.G. nr. 1120/2006, modificată prin H.G. nr. 57/2008, în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dat fiind caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative enunţate anterior, care stabilesc în mod expres competenţa materială de soluţionare a unor astfel de cauze în favoarea secţiei de contencios administrativ a Tribunalului, atât în ceea ce priveşte stabilirea dreptului, cât şi referitor la efectuarea plăţilor.
Astfel, potrivit art. 8 alin. (3)-(6) din Legea nr. 290/2003:
„(3) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, poate face contestaţie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
(4) În termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor– Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
(5) Hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
(6) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.”
De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menţionează faptul că „deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”.
În altă ordine de idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările si completările ulterioare, prevede că, “prin decizie, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor judeţene, respectiv ale comisiei municipiului Bucureşti. (…).
Deciziile de plată prin care se modifica hotărârile iniţiale, deciziile de invalidare şi cele prin care se soluţionează contestaţiile se comunica beneficiarilor şi pot fi atacate în termen de 30 de zile la secţia de contencios administrativ.”
Ca atare, Înalta Curte reţine că nu sunt incidente în speţă normele de drept comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată şi apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.
Întrucât aceste norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, prevăd competenţa exclusivă a secţiei de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor– Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de raţiune, competenţa materială este aceeaşi şi în privinţa acţiunilor privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata sumelor stabilite în baza aceleiaşi Legi nr. 290/2003, soluţie de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 noiembrie 2009, conform art. 33 alin. (1) şi (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a I.C.C.J.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii J.M., C.M., C.G. şi B.P. şi pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 12/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 145/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
