ICCJ. Decizia nr. 1485/2012. Contencios. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1485/2012
Dosar nr. 362/42/2011
Şedinţa publică de la 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 144 din 9 mai 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC F.P. SRL Ploieşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Direcţia Generală Protecţia Persoanelor cu handicap (D.G.P.P.H.) Bucureşti (fostul A.N.P.H.), a obligat pârâtele să elibereze reclamantei autorizaţie de funcţionare ca unitate protejată, conform Legii nr. 448/2006 şi a respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC F.P. SRL Ploieşti a solicitat instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, dar în baza O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, obligarea pârâţilor să-i elibereze autorizaţie de funcţionare ca unitate protejată conform Legii nr. 448/2006, privind protecţia persoanelor cu handicap.
Temeiul juridic indicat în acţiune este O.U.G. nr. 27/2003, iar din conţinutul său rezultă că procedura de soluţionare a litigiilor în instanţă este urgenţa şi, ca atare, cauza s-a judecat în baza acestei proceduri, aceasta fiind în fapt intenţia reclamantei.
Această societate a funcţionat ca unitate protejată, conform Legii nr. 448/2006, având asociaţi cu dizabilităţi, însă prin Ordinul ministrului muncii nr. 939 din 07 februarie 2011 i s-a retras autorizaţia de funcţionare ca unitate protejată.
Prin Sentinţa nr. 110 din 28 martie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, prin care a solicitat anularea acestui ordin pe motiv că aceasta nu a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 4 din Ordinul nr. 1372/2010, necompletând în termenul de 45 de zile dosarul cu documentele prevăzute de actul administrativ normativ.
Ulterior, reclamanta a depus dosarul cu documentele în vederea autorizării ca unitate protejată.
Instanţa a reţinut faptul că, în situaţia în care totuşi pârâta a apreciat că documentele nu sunt depuse potrivit Ordinului nr. 1372/2010 privind aprobarea procedurii de autorizare a unităţilor protejate, aceasta avea obligaţia legală să notifice reclamanta în termen de 10 zile lucrătoare cu privire la neregularităţi (art. 6 alin. (3) din ordin).
Pârâta nu a procedat însă ca atare, ajungându-se la situaţia să se depăşească cu mult acest termen şi implicit termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003, pentru soluţionarea cererii de autorizare.
În aceste condiţii, instanţa a apreciat că, procedând astfel, pârâta a depăşit termenele prevăzute de lege, cu consecinţa intervenirii aprobării tacite, în sensul că autorizaţia se consideră aprobată.
Instanţa a respins despăgubirile materiale solicitate, reţinând că acestea nu sunt precizate şi nici dovedite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, Înalta Curte, constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, Înalta Curte, constată că a fost investită cu soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care s-a admis în parte cererea formulată de reclamantă, întemeiată pe dispoziţiile art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite.
Conform art. 11 din O.U.G. nr. 27/2003: (1) „Dacă instanţa constată existenţa răspunsului autorităţii administraţiei publice sau, după caz, a notificării transmise potrivit art. 6 alin. (4), purtând data poştei de la locul de expediere a corespondenţei sau data la care solicitantul a luat cunoştinţă de răspuns, anterioare expirării termenului legal pentru emiterea autorizaţiei, respinge cererea reclamantului.
(2) În cazul în care instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă privind aprobarea tacită, pronunţă o hotărâre prin care obligă autoritatea administraţiei publice să elibereze documentul oficial prin care se permite solicitantului să desfăşoare o anumită activitate, să presteze un serviciu sau să exercite o profesie.
(3) Hotărârile se redactează în termen de 10 zile de la pronunţare şi sunt irevocabile.”
Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu s-a conformat condiţiei specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională";.
Din interpretarea textului de lege menţionat rezultă că hotărârile judecătoreşti care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.
Cum Sentinţa nr. 144 din 9 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei nr. 144 din 9 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1477/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1572/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
