ICCJ. Decizia nr. 1504/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1504/2012
Dosar nr. 1168/33/2011
Şedinţa publică de Ia 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 01 septembrie 2011 şi precizată ulterior, reclamanţii au solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. 129/2011, precum şi a ordinelor prin care au fost trecuţi în rezervă ca urmare a organizării unui concurs de ocupare a posturilor din cadrul grupării mobile din care făceau parte, până la soluţionarea pe fond a cauzei.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 669 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj s-a luat act de renunţarea la judecată formulată de reclamantul Pura Cristian.
Instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.A.I., pe capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării ordinelor de trecere în rezervă şi a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.
Instanţa a respins cererea formulată de reclamanţii T.C.R., S.S.G., S.S.G., B.S.F., C.F.A., M.M.A., P.A.M., I.A.D., G.F., C.C., privind suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. 129/2011, precum şi a ordinelor de trecere în rezervă, toate emise la data de 13 septembrie 2011 de I.G.J. Române.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin ordinele de trecere în rezervă, toate emise de I.G.J. Române la data de 13 septembrie 2011, reclamanţii au fost trecuţi în rezervă, în urma reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare, nefiind posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi.
La baza acestor măsuri a stat un proces de reorganizare instituţională a M.A.I., fiind organizat un concurs, în conformitate cu regulamentul emis în acest scop.
Reclamanţii au fost declaraţi respinşi şi, subsecvent, trecuţi în rezervă.
Instanţa de fond a reţinut că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiţii, verificându-se astfel numai aparenţa dreptului. Suspendarea este o măsură de excepţie şi numai motive bine întemeiate, referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum şi numai dacă ar conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu sau imposibil de înlăturat, s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării.
În cauza dedusă judecăţii, instanţa a apreciat că reclamanţii nu au adus elemente prin care să se probeze paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material, care ar fi greu sau imposibil de înlăturat.
S-a mai invocat în susţinerea pagubei iminente perturbarea gravă a serviciului public constând în activităţile desfăşurate de jandarmii care asigură paza şi protecţia publică şi care vor fi reduşi ca număr, iar cei care au ocupat posturile rămase în schemă nu sunt cei care ar avea aptitudinile necesare unor intervenţii susţinute.
Instanţa a apreciat că afirmaţiile reclamanţilor sunt, pe de o parte, nedovedite, neexistând niciun element probatoriu în sensul reducerii efectivelor care să asigure paza şi protecţia, şi, pe de o parte, speculaţii şi concluzii întemeiate pe caracterul nelegal şi arbitrar al modului de desfăşurare a concursului - acestea fiind aspecte imposibil de antamat în prezenta cauză.
Din perspectiva analizei condiţiilor prevăzute de art. 14 din lege, instanţa a reţinut că nu există îndoieli serioase cu privire la legalitatea concursului, în urma căruia reclamanţii au fost trecuţi în rezervă sau cu privire la ordinele emise pe numele fiecăruia.
Reclamanţii au mai solicitat suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. 129/2011, însă, ca urmare a precizării făcute de pârâtul M.A.I. în sensul neaplicării în cauză a acestui act, au fost de acord cu admiterea excepţiei ridicate de acest pârât cu privire la lipsa calităţii sale procesuale pasive.
Instanţa a reţinut că această excepţie a fost invocată doar cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării ordinelor de trecere în rezervă, M.A.I. nefiind emitentul acestora, motiv pentru care excepţia a fost admisă şi s-a dispus în consecinţă.
Instanţa a lua act de renunţarea reclamantului P.C. la judecată.
3. Recursul declarat de T.C.E., S.S.G., S.OG, B.S.F., C.F.A., M.M.A., P.A.M., I.A.D., G.F., C.C.
Prin cererea de recurs formulată, recurenţii au criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit instanţa a reţinut că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de lege, referitoare la paguba iminentă, pentru a putea fi dispusă suspendare actului administrativ.
Recurenţii arată că lipsa veniturilor atrage imposibilitatea plăţii datoriilor lunare, pe care fiecare dintre recurenţi le are, ceea ce atrage intrarea într-un colaps financiar, cu riscul pierderii locuinţelor, fiind deci îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, aşa cum este definită de legiuitor.
Recurenţii au invocat şi faptul că prin punerea în executare a actelor atacate s-ar perturba grav un serviciu public.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate şi că acest act administrativ constituie el însuşi titlu executoriu.
A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operaţie juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situaţie de excepţie, care poate fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevăd obligaţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, înalta Curte reţine faptul că recurenţii-reclamanţi prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenţei unor indicii cu privire la nelegalitatea actelor administrative atacate, fiind arătate efectele posibile şi previzibile ale executării actului administrativ. Critica formulată în recurs, priveşte numai condiţia pagubei iminente, pe care recurenţii încearcă să o justifice, însă înalta Curte reţine că toate aceste situaţii nu sunt de natură a argumenta îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Or, prin sentinţa recurată, instanţa a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ şi a reţinut că nu sunt indicate aspecte ale cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube, în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.
Astfel, Înalta Curte a constatat că la nivel de aparenţă, actele emise de autoritatea pârâtă îndeplinesc condiţiile de fond şi de formă ale actelor administrative, astfel încât criticile formulate de recurenţi nu pot fi primite de instanţa de control judiciar şi, constatând că hotărârea instanţei de fond este corectă, va fi menţinută ca atare.
Pentru toate aceste motive, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de T.C.E., S.S.G., S.OG, B.S.F., C.F.A., M.M.A., P.A.M., I.A.D., G.F., C.C. împotriva sentinţei nr. 669 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1503/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1511/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
