ICCJ. Decizia nr. 1511/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1511/2012
Dosar nr. 50/45/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 decembrie 2009 reclamatul B.T.A. a chemat în judecată A.N.R.P. şi C.C.S.D. precum şi Universitatea Tehnică „G.A." Iaşi, solicitând obligarea instituţiei de învăţământ să retrimită dosarul privind acordarea despăgubirilorpentru imobilul situat în Iaşi, str. Mitropolit Dosoftei, precum şi obligarea primelor două pârâte la plata despăgubirilor cuvenite.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, urmare a sentinţei civile nr. 676 din 8 august 2004 a Tribunalului Iaşi, irevocabilă, Universitatea Tehnică „G.A." a emis Decizia nr. 1316 din 12 iunie 2007 prin care s-a propus acordarea dedespăgubiri pentru construcţia şi terenul în suprafaţă de 1.400 mp, imposibil de restituit în natură.
Reclamantul a precizat că dosarul constituit pentru acordarea despăgubirilor a fost depus la A.N.R.P. care l-a respins în mod abuziv universităţii, aceasta nemaifinalizând procedura legală de acordare a măsurilor reparatorii.
Prin sentinţa nr. 631 din 29 iunie 2010 Tribunalul Iaşi a dispus obligarea Universităţii Tehnice „G.A." să trimită dosarul reclamantului la A.N.R.P. care, la rândul ei, a fost obligată la plata despăgubirilor conform Deciziei nr. 1316/2007.
Recursul declarat de A.N.R.P. a fost admis de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 753 din 20 decembrie 2010 prin care s-a casat sentinţa numai cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea recurentei, dispunând trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea petitului respectiv, în fond, în primă instanţă.
Prin aceeaşi hotărâre s-au menţinut dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţionarea cererii în contradictoriu cu Universitatea Tehnică G.A.
În şedinţa publică din 9 mai 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. şi a respins acţiunea formulată faţă de această pârâtă, dispunând însă admiterea acţiunii în contradictoriu cu C.C.S.D. care a fost obligată să emită decizie privind acordarea despăgubirilor în condiţiile Legii nr. 247/2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, în pofida existenţei unor hotărâri judecătoreşti irevocabile şi a unor înscrisuri relevante referitoare la imobilul în litigiu, care nu mai poate fi restituit în natură - construcţia fiind demolată, iar pe teren fiind edificat un cămin studenţesc - pârâta nu a finalizat procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005,, refuzul soluţionării cererii constituind o încălcare evidentă şi deosebit de gravă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că, după analizarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, s-a constatat că dosarul corespunzător deciziei nr. 1316/2007 emisă de Universitatea Tehnică „G.A." este incomplet, lipsind înscrisuri privind descrierea construcţiei demolate şi situaţia încasării despăgubirilor la data preluării abuzive, în care sens s-au solicitat relaţii către entităţile care ar putea deţine acte relevante, precum şi declaraţii pe propria răspundere din partea reclamantului.
În aceste împrejurări, a mai arătat pârâta, s-a considerat în mod eronat de către instanţa de fond că s-a depăşit termenul rezonabilpentru finalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul estenefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, din înscrisurile prezentate de reclamant rezultă suficiente elemente pentru a se proceda la evaluarea construcţiei demolate. Reclamantul a depus atât fişa tehnică individuală a imobilului, fişa matricolă a clădirii şi terenului, contractul de vânzare - cumpărare, schiţa construcţiei, precum şi anexa 3 a Decretului nr. 37/1976 de expropriere în care se precizează suprafaţa totală de 1.460 mp şi suprafaţa construită de 107,56 mp.
În raport şi de faptul că, după restituirea dosarului la universitate, aceasta a fost obligată prin hotărâre judecătorească irevocabilă să-l retrimită la autoritatea învestită cu atribuţii în finalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, Curtea va constata că în mod întemeiat s-a reţinutrefuzul nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererii reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va constata că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinţei, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 176 din 9 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1504/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1512/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
