ICCJ. Decizia nr. 1500/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1500/2012
Dosar nr. 10089/1/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea atacată cu recurs
Prin Hotărârea nr. 939 din 13 decembrie 2011 a Plenului C.S.M., s-a respins cererea formulată de doamna P.F., judecător la Tribunalul Timiş, de promovare la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţii din data de 8 mai 2011.
Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul C.S.M. a reţinut că doamna P.F. a participat la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie din data de 08 mai 2011, optând pentru promovarea efectivă la Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Timişoara şi, întrucât s-a clasat pe poziţia a treia, cu media generală de 8,325 iar la concurs a fost scos doar un singur post, doamna judecător a fost declarată respinsă, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate.
Deşi, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, doamna judecător P.F., care îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 27 din acelaşi regulament, a formulat cerere de valorificare a rezultatului concursului, cererea sa a fost respinsă pentru lipsa posturilor vacante la instanţa pentru care a susţinut examenul de promovare.
2. Cererea de recurs
Împotriva Hotărârii nr. 939 din 13 decembrie 2011 a Plenului C.S.M., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., a declarat recurs în termenul legal doamna P.F., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Printr-o primă critică formulată, recurenta invocă pasivitatea cu care C.S.M. a soluţionat propunerile referitoare la schemele de personal ale instanţelor, ceea ce a determinat vacantarea unor posturi ulterior datei de 24 noiembrie 2011.
Astfel, se arată că în perioada cuprinsă în intervalul 24 mai 2011 (data publicării rezultatelor definitive) - 24 noiembrie 2011, în care ar fi fost îndreptăţită a-şi valorifica rezultatul obţinut la concursul de promovare, Curtea de Apel Timişoara a formulat o cerere de suplimentare a statului de funcţii şi de personal prin preluarea a două posturi de judecător de la Judecătoria Ineu, respectiv Judecătoria Chişinău Criş, cerere ce a fost soluţionată pozitiv abia prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 922 din 13 decembrie 2011, deşi nota DRUO privind echilibrarea schemelor de personal a fost pusă pe ordinea de zi în şedinţa din 22 noiembrie 2011, deci anterior expirării perioadei de valorificare.
Consideră recurenta că în situaţia în care C.S.M. nu ar fi dat dovadă de pasivitate în soluţionarea acestei propuneri referitoare la schemele de personal, cele două posturi ar fi devenit vacantabile la data de 22 noiembrie 2011, astfel că ar fi avut posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pe unul din aceste locuri.
Printr-o altă critică formulată susţine recurenta că întrucât cererea de suplimentare a schemei de personal a fost formulată în interiorul termenului de valorificare iar C.S.M. a decis în şedinţa din 13 decembrie 2011 că pentru soluţionarea cererilor de valorificare pot fi utilizate şi posturile devenite vacante cu o dată ulterioară expirării termenului de valorificare, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul respectivului termen, cele două posturi pot fi considerate vacantabile în termenul legal de valorificare.
Intimatul C.S.M., în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, apreciind că nu există motive de nelegalitate a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 939 din 13 decembrie 2011, aceasta fiind emisă în concordanţă cu dispoziţiile legale şi regulamentare incidente.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente.
Astfel, Înalta Curte, reţine că recurenta a participat la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie desfăşurat la 08 mai 2011, optând pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în urma susţinerii căruia a obţinut media generală 8,325 cu care nu s-a încadrat în limita posturilor scoase la concurs aşa încât ulterior a formulat, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului C.S.M., cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului C.S.M., judecătorii şi procurorii care au fost declaraţi admişi (au obţinut media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs), dar care nu au putut fi promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
În raport de aceste dispoziţii regulamentare, şi constatând că la nivelul Secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Timişoara nu existau posturi vacante, în mod corect, Plenului C.S.M. a respins cererea de valorificare formulată de recurentă prin Hotărârea nr. 939 din 13 decembrie 2011.
Astfel, acordarea avizului conform prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 922 din 13 decembrie 2011 pentru modificarea statului de funcţii şi de personal, pentru unele instanţe judecătoreşti, printre care şi Curtea de Apel Timişoara, nu reprezintă o măsură a C.S.M. în legătură cu vacantarea unor posturi, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs, în condiţiile în care potrivit art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, modificarea statelor de funcţii şi de personal al instanţelor judecătoreşti se face prin ordin al Ministrului Justiţiei şi nu prin Hotărâre C.S.M.
Faptul că în intervalul de valorificare de 6 luni, Ministerul Justiţiei a solicitat acordarea avizului conform de către C.S.M., pentru modificarea statului de funcţii şi de personal, pentru unele instanţe judecătoreşti, printre care şi Curtea de Apel Timişoara, nu reprezintă o măsură dispusă în interiorul termenului de valorificare, în sensul stabilit în şedinţa Plenului C.S.M. din 13 decembrie 2011, în condiţiile în care măsurile C.S.M. puteau avea în vedere doar posturile existente la acel moment în ştatele de funcţii şi de personal ale instanţelor şi nu eventualele modificări ale acestora, orice altă interpretare în sensul invocat de recurentă ar însemna să se adauge la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, ceea ce nu poate fi permis.
Aşadar, cum acordarea avizului conform prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 922 din 13 decembrie 2011, este doar un act premergător actului administrativ care a avut ca efect suplimentarea schemei de personal al Curţii de Apel Timişoara cu două posturi, respectiv Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 56/ C din 06 ianuarie 2012, în mod greşit susţine recurenta că acordarea avizului conform, pe baza notei DRUO, în şedinţa din 22 noiembrie 2011, ar fi avut ca efect vacantarea unor posturi, în sensul art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului C.S.M., şi implicit admiterea cererii sale de valorificare.
Dat fiind faptul că cele două posturi vacante la care face referire recurenta puteau fi ocupate abia începând cu data la care a fost suplimentat statul de funcţii şi de personal al Curţii de Apel Timişoara prin Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 56/ C din 06 ianuarie 2012, respectiv 01 ianuarie 2012, nu mai era posibilă afectarea lor unei proceduri al cărui termen de valorificare se împlinise la 24 noiembrie 2011.
Apreciind că hotărârile atacată sunt legale şi temeinice, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.F. împotriva Hotărârii nr. 939 din 13 decembrie 2011 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 150/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1503/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
