ICCJ. Decizia nr. 1512/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1512/2012
Dosar nr. 214/32/2011
Şedinţa publică de Ia 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. 214/32/2011 pe rolul Curţii de Apel Bacău reclamanta A.C. a chemat în judecată pârâţii Universitatea S.H. - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică şi M.E.C.T.S. - direcţia generală învăţământ superior, echivalarea şi recunoaşterea studiilor şi diplomelor pentru a fi obligaţi să dispună eliberarea diplomei de licenţă.
Universitatea „S.H." Bucureşti a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie, solicitând a fi avute în vedere Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 şi adresa M.E.C.T.S. din 25 iunie 2009 în care sunt indicate condiţiile privind eliberarea avizului necesar ridicării de către instituţiile de învăţământ public sau de stat a actelor de studii.
Pârâtul M.E.C.T.S. este cel care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele şi tipizatele cu regim special necesare eliberării diplomelor.
A mai arătat pârâta că printr-o serie de adrese a solicitat M.E.C.T.S. aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate, adrese care au fost urmate în parte de un răspuns pozitiv, fără, însă, a obţine aprobarea şi, pe cale de consecinţă, s-a aflat în imposibilitate a elibera tuturor absolvenţilor diplomele.
Cererea de chemare în garanţie a M.E.C.T.S. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 60 - 63 C. proc. civ., art. 18 alin. (1) şi alin. (6) coroborate cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi vizează obligarea acestuia la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licenţă pentru reclamantă.
Prin întâmpinare, Ministerul Educaţiei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere rolul său de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
A susţinut pârâtul că trebuie să existe corespondenţă între calitatea de parte în proces şi calitatea de titular al dreptului sau obligaţiei ce formează conţinutul raportului de drept material dedus judecăţii.
Conform dispoziţiilor HG nr. 81/2010, Ministerul nu are atribuţii privind eliberarea diplomelor pentru absolvenţii învăţământului superior, acestea revenind instituţiilor de învăţământ superior acreditate potrivit OUG nr. 75/2005.
l. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 129 din 2 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.C.T.S. şi instanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Andrei Claudia în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică şi M.E.C.T.S. - direcţia generală învăţământ superior, echivalarea şi recunoaşterea studiilor şi diplomelor.
Instanţa a respins cererea de chemare în garanţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată în cauză, legitimarea procesuală pasivă a pârâtului M.E.C.T.S. este justificată în cauză din perspectiva pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în garanţie, având ca obiect obligarea pârâtului M.E.C.T.S. să desemneze unitatea de specialitate producătoare pentru a pune la dispoziţia pârâtei Universitatea Spiru Haret tipizatul de diplomă, în vederea eliberării actelor de studii.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta este absolventa Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică, specializarea „Drept", din cadrul Universităţii S.H. Bucureşti, forma de „învăţământ la distanţă", cu un număr de 240 de credite, promoţia 2009, astfel cum rezultă din adeverinţa din 09 iulie 2009.
Reclamanta a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, obţinând titlul de „Licenţiată în Drept".
Instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor HG nr. 410/2002 privind structurile şi specializările universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu din instituţiile de învăţământ superior, anexa 2, modificată prin HG nr. 944/2002, nr. 693/2003 şi nr. 1082/2003, în vigoare la data înmatriculării reclamantei. Potrivit acestor dispoziţii, Facultatea de drept a Universităţii S.H. este acreditată la forma de zi, cu o durată de 4 ani şi cu un număr de 240 credite, iar pentru forma de organizare FR (frecvenţă redusă) este autorizată să funcţioneze provizoriu. Pentru forma de organizare ID (învăţământ la distanţă) - absolvită de reclamantă, pârâta nu este nici acreditată, nici autorizată să funcţioneze provizoriu.
Potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 instituţiile de învăţământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa şi elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condiţiile legii. Aceasta înseamnă că pârâta nu poate elibera acte de studii pentru forme de organizare a învăţământului pentru care nu este acreditată/autorizată să funcţioneze provizoriu potrivit legii, iar reclamanta nu este îndreptăţită a i se elibera diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă.
Pentru studenţii aflaţi în situaţia reclamantei, Guvernul a adoptat OG nr. 20/2009 privind dreptul studenţilor înmatriculaţi la formele de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă de a continua studiile la programe de studii de licenţă autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate (publicată în M. Of. al României nr. 581 din 20 august 2009) act normativ în vigoare atât la data susţinerii de către reclamantă a examenului de licenţă şi la data solicitării de către aceasta a eliberării actelor de studii, cât şi la data formulării acţiunii.
Legea educaţiei naţionale, Legea nr. 1/2011 (publicată în M. Of. al României nr. 18 din 20 ianuarie 2011), care abrogă OG nr. 10/2009, a intrat în vigoare la data de 9 februarie 2011 şi, la art. 361 alin. (5), conţine dispoziţii similare cu cele din OG nr. 10/2009. Potrivit art. 3 din această din urmă ordonanţă, studenţii ciclului universitar de licenţă înmatriculaţi în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări organizate la forma de învăţământ la distanţă au dreptul de a-şi continua studiile la specializări autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi inovării; doar absolvenţilor prevăzuţi la art. 3, care susţin şi promovează examenul de licenţă în condiţiile ordonanţei, ministerul le recunoaşte diploma obţinută, aşa cum se prevede în art. 4.
3. Recursul declarat de A.C.
Recurenta a criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond ca nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit instanţa a respins acţiunea introductivă în temeiul OG nr. 10/2009, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare ulterior susţinerii examenului de licenţă la Universitatea pârâtă.
A precizat că o normă juridică nu poate retroactiva, iar examenul de licenţă pe care l-a susţinut a fost organizat în temeiul Legii nr. 480/2006, Legea nr. 84/1995 şi HG nr. 916/2005.
A prezentat pe larg situaţia de fapt a dosarului şi a concluzionat că deşi a urmat cursurile unei facultăţi care se înscrie în rigorile legii şi a promovat examenul de licenţă, pârâţii refuză nejustificat să emită diploma de licenţă.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 304 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
In conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea Universităţii pârâte la eliberarea diplomei de licenţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ - fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proCod Fiscal, în raport de două criterii şi, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act emis de o autoritate publică, care este asimilată unei autorităţi locale, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul.
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de A.C. împotriva sentinţei nr. 129 din 2 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1511/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1517/2012. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
