ICCJ. Decizia nr. 1517/2012. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1517/2012
Dosar nr. 7484/2/2010
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 16 octombrie 2002, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Giurgiu a chemat în judecată M.E.C.M.A. (fost M.I.R.) şi pe SC E. SA Bucureşti, solicitând constatarea nulităţii absolute a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. x din 14 ianuarie 2002 şi nr. z din 14 ianuarie 2002 precum şi constatarea că suprafeţele de teren înscrise în acele acte, de 4.424,306 mp şi respectiv 9.517,59 mp aparţin fondului forestier naţional, domeniu public al statului, aflat în administrarea regiei.
La data de 3 februarie 2003, SC E.C.A.N.K. SRL a depus cerere de intervenţie în interes propriu, arătând că pârâta SC E. SA i-a înstrăinat cele două suprafeţe de teren, pentru care s-a achitat preţul prevăzut în contractele de vânzare - cumpărare din 5 aprilie 2002 şi din 27 aprilie 2002.
Prin sentinţa nr. 288 din 21 aprilie 2003 Judecătoria Bolintin Vale, învestită cu soluţionarea cererii, a respins acţiunea.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Tribunalul Giurgiu care prin Decizia nr. 1527 din 9 noiembrie 2005 a trimis cauza Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea pe fond, în raport de caracterul de act administrativ al celor două certificate de atestare supuse cenzurii pe calea contenciosului administrativ.
Prin Decizia nr. 1527 din 9 noiembrie 2005, completată prin Decizia nr. 934 din 8 mai 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă - sesizată de Secţia contencios administrativ şi fiscal prin încheierea din 13 decembrie 2004 - a admis recursul declarat de intervenienta SC E.C.A.N.K. SRL şi a casat Decizia nr. 303/2003 a Tribunalului Giurgiu şi Sentinţa nr. 288/2003 a Judecătoriei Bolintin Vale cu trimiterea cauzei la Tribunalul Giurgiu pentru soluţionarea pe fond a acţiunii.
Prin cererea formulată la 5 noiembrie 2009, intervenienta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de lipsa procedurii prealabile administrative prevăzute cu caracter obligatoriu atât de Legea nr. 29/1990, cât şi de Legea nr. 554/2004.
Excepţia a fost admisă de Tribunalul Giurgiu prin sentinţa civilă nr. 266 din 3 decembrie 2009 prin care a respins acţiunea ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile, admiţând cererea de intervenţie.
Prin Decizia civilă nr. 1591 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa nr. 266/2009 şi a reţinut cauza spre soluţionare pe fond, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 294 din 19 ianuarie 2011 prin care s-a admis excepţia invocată din oficiu privind lipsa procedurii prealabile şi s-a respins acţiunea ca inadmisibilă, admiţându-se cererea de intervenţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă, în sensul de a se adresa autorităţii publice emitente cu o cerere de revocare a certificatelor de atestare a căror nulitate s-a invocat.
Sub acest aspect, instanţa a înlăturat apărarea reclamantei în sensul că litigiul ar fi de natură civilă, menţionând că prin Decizia nr. 1591/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit că procesul este de contencios administrativ,
Împotriva sentinţei a declarat recurs Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a reiterat susţinerea privind natura juridică a litigiului, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., învederându-se că în cauză, competenţa de soluţionare revenea instanţei civile şi nu de contencios administrativ.
De asemenea reclamanta a arătat că, după pronunţarea sentinţei nr. 266/2009 a Tribunalului Giurgiu, a formulat plângere administrativă, potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, la care a primit răspuns din partea autorităţii publice emitente, M.E.C.M.A.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Primul motiv de recurs privind natura juridică a litigiului este nefondat, instanţa de fond stabilind în mod corect caracterul de acte administrative a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emise în baza Legii nr. 15/1990 se circumscriu noţiunii de acte administrative unilaterale, atât faţă de autorităţile publice emitente, cât şi de raporturile juridice în care se află persoanele juridice în favoarea cărora au fost emise certificatele, neprezentând relevanţă intrarea acestora în circuitul civil, sub aspectul naturii juridice a litigiului.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, atât Legea nr. 29/1990 sub imperiul căreia a fost promovată acţiunea, cât şi Legea nr. 554/2004 care constituie în prezent sediul materiei în domeniul contenciosului administrativ prevăd obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile.
În cauză, reclamanta a îndeplinit însă procedura prealabilă, adresându-se autorităţii emitente pentru revocarea sau modificarea certificatelor de atestare la data de 27 ianuarie 2010 cu adresa nr. X/2010, comunicându-i-se răspunsul negativ al M.E.C.M.A. din 2 februarie 2010 (filele 13 şi 14 Dosar 7484/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal).
În raport de circuitul dosarelor având ca obiect prezenta cauză, şi de împrejurarea că de-abia prin sentinţa nr. 266 din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Giurgiu s-a stabilit definitiv soluţionarea litigiului pe calea contenciosului administrativ şi totodată, s-a pus în discuţie şi s-a pronunţat instanţa asupra excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile, nu se poate susţine nici tardivitatea formulării plângerii administrative.
În consecinţă, întrucât instanţa a admis în mod greşit excepţia lipsei procedurii prealabile, Curtea va admite recursul formulat de reclamantă şi va casa sentinţa atacată, urmând a trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru soluţionarea pe fond a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Giurgiu împotriva sentinţei nr. 294 din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1512/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1521/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
