ICCJ. Decizia nr. 1628/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1628/2012
Dosar nr. 233/42/2011
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 4184/120/2010, reclamanta S.C. a chemat în judecată pârâtele C.A.S. Dâmboviţa şi C.N.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie anulate măsura nr. 2 dispusă în Raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010, faţă de care a invocat excepţia de nelegalitate precum şi anularea dispoziţiei de imputare din 1 iulie 2010 şi să fie exonerată de plata sumei de 1.800 lei. Totodată s-a solicitat şi suspendarea executării Dispoziţiei de imputare din 1 iulie 2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul universitar 2008 - 2009, a urmat cursul de master postuniversitar „Auditul entităţilor publice şi private" finanţat de către C.A.S. Dâmboviţa în anul 2008, în conformitate cu prevederile art. 50 şi 51 din Legea nr. 188/1999 şi HG nr. 1066/2008 în baza referatului aprobat de conducerea instituţiei şi vizat pentru legalitate de compartimentul juridic.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reclamata a invocat şi excepţia de nelegalitate a măsurii nr. 2 dispuse prin Raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010, raportat pe de o parte la prevederile cuprinse în Legea învăţământului nr. 84/1995 republicată cât şi la „Metodologia organizării şi desfăşurării concursului de admitere la studii universitare şi postuniversitare de masterat şi învăţământul superior pentru anul universitar 2008/2009" a M.E.C.T., Universitatea „V." Târgovişte.
În motivarea excepţiei, a arătat că potrivit acestei metodologii, Universitatea „V." Târgovişte a organizat concurs de admitere în anul 2008 - 2009, atât pentru ciclul II de studii universitare de master, conform Legii nr. 288/2004, cât şi admiterea la studii postuniversitare demasterat, conform Legii nr. 84/1995.
A mai arătat reclamanta că măsura dispusă prin raportul de control, în baza căreia a fost emisă dispoziţia de imputare din 1 iulie 2010, a avut la bază o interpretare greşită a legii, prin confuzia studiilor universitare de master cu cele postuniversitare de master, care potrivit Legii nr. 84/1995, constituie o formă de perfecţionare a pregătirii profesionale iar finanţarea acestei forme de pregătire este în acord cu dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 1299 din 11 noiembrie 2010 Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia de nelegalitate a măsurii nr. 2 dispuse în Raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010, a anulat măsura nr. 2 din acest raport şi a anulat dispoziţia de imputare din 1 iulie 2010.
Pentru a pronunţa această soluţia prima instanţă a reţinut în esenţă că excepţia de nelegalitate esteîntemeiată prin raportare la textele de lege incidente iar în ceea ce priveşte Decizia de imputarea reţinut că prin raportare la dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 188/2009, studiile de master ca formă de perfecţionare profesională, pot fi finanţate din bugetul de stat sau bugetul local, reţinând că dispoziţiile legale au fost aplicate şi interpretate eronat de către organele de control.
Prin Decizia nr. 495 din 7 martie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa nr. 1299 din 11 noiembrie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei de fond invocată de C.A.S. Dâmboviţa constatândcompetenţa materială a Curţii de Apel Ploieşti, reţinând că raportul de control al C.N.A.S. constituie un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, emis de o autoritate centrală, ceea ce atrage competenţa Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 iar cererea de anulare a dispoziţiei de imputare este accesorie faţă de cererea precizată anterior, devenind aplicabile dispoziţiile art. 17 din C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de ApelPloieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 233/42/2011, iar prin încheierea din 16 mai 2011 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate invocată dereclamată, având în vedere faptul că nu poate fi atacat în cadrulaceluiaşi litigiul un act administrativ atât pe cale directă cât şi pe cale incidentală prin excepţia invocată.
Prin sentinţa civilă nr. 156 din 16 mai 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. şi C.A.S. Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond areţinut că la nivelul anilor 2008-2009 când reclamantaa urmat şi absolvit cursul de master, aceasta era calificată legal ca fiind o formă de învăţământ universitară astfel că erau deplin aplicabile dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 188/1999, care prevăd interdicţia de a se finanţa şi deconta de la bugetul C.A.S. Dâmboviţa a contravalorii cursului de master absolvit de către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs reclamanta S.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând modificarea în tot a acesteia şi pe cale de consecinţă anularea măsurii nr. 2 din Raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010 cât şi a Dispoziţiei de imputare nr. 7214 din 1 iulie 2010 precum şi exonerarea sa de plata sumei de 1.800 lei. În motivarea recursului formulat, recurenta - reclamantă a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a interpretat dispoziţiile legale incidente în cauză în sensul că a apreciat eronat că sunt aplicabile în ceea ce priveşte cursul de master universitar absolvit de recurentă, dispoziţiile Legii nr. 288/2004, deşi în cauză erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 84/1995.
A mai susţinut recurenta că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 188/1999 privind interdicţia finanţării cursului de master absolvit de aceasta întrucât aceste dispoziţii nu vizează studiile postuniversitare, categorie în care se încadrează şi cursul de master absolvit de aceasta.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Instanţa de control judiciar constată că în mod corect judecătorul primei instanţe a identificat problema de drept ce se impunea a fi clarificată, respectiv natura universitară sau post universitară a studiilor de master absolvite de reclamantă, în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, reţinând că masterul absolvit face parte din categoria de studii universitare reprezentând ciclul II al acestora şi în consecinţă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 188/1999 reprezintă oformă de perfecţionare profesională care să poată fi finanţată de la bugetul de stat.
Dispoziţiile HG nr. 404 din 29 martie 2006 privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de masterat, adoptată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare cât şi OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţieistatuează cu claritate în sensul că studiile de masterat sunt studii universitare.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut că dispoziţia deimputare a sumei reprezentând contravaloarea cursului de master absolvit de reclamantă a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.C. împotriva sentinţei nr. 156 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1624/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1629/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
