ICCJ. Decizia nr. 165/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 165/2012
Dosar nr.98/54/2011
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.V. a chemat în judecată pârâţii Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale solicitând să se constate refuzul autorităţilor pârâte de a radia sancţiunea disciplinară dispusă prin Ordinul nr. 42 din 21 martie 2008 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 42 din 21 martie 2008 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a dispus destituirea sa din funcţia publică, pe motiv de incompatibilitate între calitatea de funcţionar public şi cea de expert tehnic judiciar, sancţiune care se radiază în termen de 7 ani de la aplicare, potrivit art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Reclamantul a arătat că a formulat cererea de radiere a acestei sancţiuni având în vedere prevederile Legii nr. 330/2009 respectiv dispoziţiile art. 51 şi 52 prin care a fost înlăturată incompatibilitatea pentru care a fost sancţionat iar refuzul autorităţilor pârâte de a radia sancţiunea aplicată este nejustificat.
Prin Sentinţa civilă nr. 104 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului G.V. faţă de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală şi ca nefondată faţă de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici întrucât această pârâtă are doar atribuţia de a gestiona baza de date referitoare la situaţia disciplinară a funcţionarilor publici transmisă de instituţiile publice, eliberând cazierul administrativ potrivit art. 81 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
În ceea ce priveşte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul MADR, privind radierea abaterii disciplinare sancţionate prin Ordinul nr. 42 din 21 martie 2008 instanţa de fond a respins-o ca fiind nefondată, reţinând că nu pot fi aplicate dispoziţiile Legii nr. 330/2009 care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010, sancţiuni disciplinare aplicate reclamantului conform dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs reclamantul G.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului formulat, recurentul a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că pârâta ANAF nu are calitate procesuală pasivă întrucât această instituţie administrând baza de date referitoare la situaţia disciplinară a funcţionarilor şi eliberând cazierul administrativ, aceasta realizează şi operaţiunea efectivă de radiere a sancţiunii disciplinare.
Pe fondul cauzei, recurentul a susţinut că soluţia instanţei de fond este greşită întrucât cuprinde motive străine de natura pricinii şi care nu se raportează strict la motivele contestaţiei, fără să ia în considerare aspectele legate de efectele legii mai favorabile, având în vedere că prin Legea nr. 330/2009 a fost înlăturată incompatibilitatea între calitatea de funcţionar public şi cea de expert tehnic judiciar.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi pct. 7 C. proc. civ.
Intimaţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii recurate.
Examinând cauza în raport de criticile formulate de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat şi urmează a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce priveşte criticile recurentului cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate, având în vedere faptul că în cazul calităţii procesuale pasive trebuie să existe identitate între persoana care este titularul obligaţiei ce trebuie îndeplinite şi persoana care va fi obligată la îndeplinirea obligaţiei.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat corect în raport de dispoziţiile art. 81 şi 82 din Legea nr. 188/1999 modificată şi completată care reglementează atribuţiile legale ale instituţiei pârâte faptul că aceasta nu are calitate procesuală pasivă întrucât radierea sancţiunii disciplinare aplicate reclamantului se constată prin act administrativ al conducătorului instituţiei cu care acesta are raporturi de serviciu, în speţă având calitate procesuală pasivă numai celălalt pârât, respectiv Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurent pe fondul cauzei, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, hotărârea instanţei de fond fiind motivată atât în fapt cât şi în drept în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, reţinându-se netemeinicia cererii reclamantului privind radierea sancţiunii disciplinare aplicate prin Ordinul nr. 42 din 21 martie 2008 emis anterior Legii nr. 330/2009, act normativ care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că modificarea dispoziţiilor privind incompatibilitatea pentru care a fost sancţionat disciplinar reclamantul, ulterior emiterii ordinului de sancţionare nu poate avea efecte retroactive având în vedere dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) din Constituţia României care consacră principiul neretroactivităţii legilor.
În consecinţă, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele pe care le generează raportul din reglementarea anterioară, ce erau susceptibile a se produce şi s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu pot fi modificate ca urmare a noii legi.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de G.V. împotriva Sentinţei nr. 104 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1648/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1656/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
