ICCJ. Decizia nr. 1648/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1648/2012
Dosar nr. 7432/3/2010
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 9 februarie 2010 reclamantul N.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate că în mod nelegal i-au fost oprite sume de bani, cu titlu de impozit din ajutorul bănesc acordat la momentul pensionării din poliţie şi obligarea acestuia la restituirea acestor sume, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânzile legale stabilite de B.N.R.
În motivarea acţiunii formulate, reclamantul a arătat că începând cu data de 12 septembrie 2007 i-au încetat raporturile de serviciu, conform art. 17 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor legale necesare acordării pensiei de serviciu anticipată şi i-a fost acordat ajutorul bănesc prevăzut de art. 27 alin. (2) din OG nr. 38/2003, care a fost impozitat la momentul acordării efective, contrar dispoziţiilor alin. (4) al art. 27 din aceeaşi ordonanţă.
Pârâtul M.A.I. a formulat întâmpinare invocând excepţiile necompetenţei funcţionale a Secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti şi a lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I. iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că nu este vorba de impozitarea sumelor acordate ci de aplicarea metodologiei de calcul prevăzută de lege.
Prin sentinţa nr. 6496/2010 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 157 din 26 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M.A.I. şi a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul N.I., fiind obligat pârâtul M.A.I. la plata către reclamant a sumelor de bani reţinute cu titlu de impozit din ajutorul bănesc acordat la momentul pensionării din poliţie, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânzile legale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în ceea ce priveşte excepţia invocată de pârât, că acesta are calitate procesuală pasivă fiind ordonator de credite principal, temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, întrucât reclamantul a avut calitatea de poliţist cu grad profesional de agent şef de poliţie.
Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (3) şi (4) din OG nr. 38/2003 ajutorul acordat la data pensionării nu se impozitează urmând acelaşi regim fiscal precum cel acordat la trecerea în rezervă a cadrelor militare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul M.A.I., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului formulat, recurentul - pârât a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de acesta, arătând că deşi este ordonator principal de credite conform art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, această calitate nu îi conferă şi calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că inspectorul şef al I.P.J. Galaţi, unde şi-a desfăşurat activitatea reclamantul are calitate de ordonator terţiar de credite, iar stabilirea şi plata drepturilor băneşti de care beneficiază poliţiştii în cadrul acestei instituţii sunt în competenţa acestuia.
Pe fondul cauzei, recurentul a susţinut că în mod greşit a fost admisă cererea reclamantului de restituire a sumelor reţinute cu titlu de impozit întrucât potrivit dispoziţiilor legale ale art. 27 alin. (1) şi (3) din OG nr. 38/2003 cât şi ale art. 55 alin. (4) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, ajutoarele sau plăţile compensatorii stabilite în raport de solda lunară netă nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile.
Totodată, recurentul - pârât a susţinut că în mod greşit a fost obligat la plate acestor sume reprezentând impozit, deşi ajutorul acordat intimatului la data pensionării de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Galaţi nu a fost impozitat şi nici nu a fost virat la bugetul de stat cu acest titlu, iar susţinerile intimatului cu privire la neacordarea acestor sume nu au fost dovedite, conform dispoziţiilor art. 1169 C. civ.
Apreciază recurentul că în mod greşit prin sentinţa atacată a fost obligat atât la plata dobânzii legale cât şi la actualizarea sumelor cu rata inflaţiei.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat.
Instanţa de control judiciar reţine incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în soluţionarea cauzei, instanţa de fond interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile legale incidente.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat la judecarea pe fond a cauzei fără a stabili anterior cadrul procesual legal, ignorând dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi fără a verifica susţinerile pârâtului cu privire la calitatea de ordonator terţiar şi implicit de pârât în cauză a I.P.J. Galaţi, unitate care a stabilit şi calculat drepturile acordate acestuia la data pensionării, cu titlu de ajutoare băneşti conform art. 27 alin. (1) din OG nr. 38/2003.
În ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a cauzei, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului-pârât, instanţa de fond procedând la admiterea cererii reclamantului fără a administra nici un probatoriu, din care să rezulte care au fost sumele acordate cu titlu de ajutor bănesc, modalitatea în care acesta a fost calculat cât şi faptul că acesta a fost sau nu impozitat nelegal.
Procedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat în cauză, va casa sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În temeiul dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., cu ocazia rejudecării instanţa de fond urmează a introduce în cauză în calitate de pârât şi I.P.J. Galaţi, instituţie în cadrul căreia şi-a desfăşurat activitatea reclamantul, până la încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare şi care i-a acordat ajutorul prevăzut de dispoziţiile art. 27 alin. (1) din OG nr. 38/2003, urmând a fi administrat în cauză întreg probatoriul necesar din care să rezulte atât modalitatea de stabilire a sumelor cât şi dacă acestea au fost impozitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.I. împotriva sentinţei nr. 157/2011 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1633/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 165/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
