ICCJ. Decizia nr. 1656/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1656/2012
Dosar nr. 212/32/2011
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta P.E.V. a contestat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bacău, Hotărârea nr. 1308 din 22 februarie 2011 emisă de către autoritatea pârâtă şi a solicitat instanţei să constate că îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/1999.
În motivarea acţiunii, reclamanta a redat situaţia de fapt potrivit căreia, la sfârşitul lunii februarie 1944, părinţii săi au fost nevoiţi să părăsească oraşul Vaslui, motivul acestei strămutări fiind ocupaţia sovietică, iar familia sa a locuit într-o magazie până în aprilie 1945, când s-au întors în Vaslui şi au găsit casa bombardată şi devastată de ocupaţia sovietică.
Reclamanta a susţinut că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi a precizat că fraţii săi beneficiază de drepturile solicitate în condiţiile aceleiaşi legi.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 84/2011 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamanta P.E.V., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bacău, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, examinând dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din OG nr. 105/1999, actele şi lucrările dosarului, a reţinut că, întrucât armata sovietică s-a apropiat de graniţele ţării noastre, familia petentei (părinţii şi patru copii minori, printre care şi reclamanta) a fost mutată într-o zonă a ţării, neafectată de ofensiva care se preconiza (Slatina), însă această mutare a unor familii de cetăţeni români într-o zonă ferită de pericolul războiului nu poate constitui decât o măsură de ocrotire din partea Statului Român, nicidecum o persecuţie pe motive etnice, atât petenta, cât şi familia sa fiind de origine etnică română.
Prin urmare, a apreciat judecătorul fondului, chiar dacă în speţă a fost vorba, în fapt, de o strămutare, aceasta nu a fost dictată de motive etnice, ci de o cauză obiectivă, respectiv apropierea frontului de locul unde locuia în aprilie 1944 familia petentei, astfel încât lipsesc condiţiile esenţiale cerute de lege pentru acordarea drepturilor.
Pe de altă parte, Curtea a înlăturat argumentul reclamantei în sensul că ceilalţi fraţi ai săi beneficiază de aceleaşi drepturi obţinute în considerarea aceleiaşi situaţii de fapt, în condiţiile în care orice cerere se apreciază prin prisma condiţiilor cerute de lege în momentul formulării sale, tempus regit actum, iar la momentul analizării cererii petentei, legea impunea condiţia restrictivă ca suferinţa aferentă strămutării să fie rezultatul persecuţiei pe motive etnice.
Totodată, nici interpretarea nerestrictivă dată de alte instanţe în aplicarea aceluiaşi text de lege nu a fost reţinută de către prima instanţă, în considerarea faptului că nu s-a promovat un recurs în interesul legii şi nu s-a admis o excepţie de neconstituţionalitate care să arate că textul de lege priveşte orice suferinţă aferentă strămutărilor, indiferent dacă cetăţeanul român a fost persecutat prin această măsură şi indiferent de originea sa etnică.
Recursu.
Împotriva sentinţei nr. 84/2011 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta P.E.V., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că recurenta nu poate beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Arată recurenta în mod detaliat cum a fost strămutată împreună cu familia în anul 1944 - din oraşul Vaslui către o destinaţie necunoscută, ulterior stabilindu-se la familia R. din Slatina.
Mai precizează recurenta că fratele său P.A. şi sora P.G. (căsătorită M.) au primit hotărâri favorabile şi beneficiază de dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
S-a mai arătat că martorii care au dat declaraţii pentru recurentă s-au refugiat de asemenea în alte localităţi şi sunt beneficiari ai legii.
În dovedirea cererii de recurs, recurenta - reclamantă a depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, înscrisurile doveditoare depuse de recurentă, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000 „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:
…c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate"
Alin. (2) „De aceleaşi drepturi beneficiază, la cerere, şi persoanele care aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti vremelnic ocupate de către alte state, indiferent dacă localitatea în care au fost refugiate, expulzate sau strămutate se afla sub administraţie românească ori sub administraţia acelor state, ale căror cereri anterioare au fost soluţionate prin hotărâri de respingere ale comisiei prevăzute la art. 7 alin. (1) şi alin. (11)".
Instanţa de fond a făcut o apreciere eronată a circumstanţelor în care a fost strămutată recurenta - reclamantă împreună cu familia sa.
Din înscrisurile depuse de recurentă rezultă că aceasta împreună cu familia sa a fost strămutată din localitatea Vaslui datorită înaintării ocupaţiei sovietice, stabilindu-se într-un final în oraşul Slatina.
De subliniat faptul că s-a făcut dovada că sora recurentei este beneficiară a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Ori fiind strămutaţi împreună întreaga familie, recurenta are cel puţin o speranţă legitimă că îi vor fi recunoscute drepturile de care fraţii săi, aflaţi în aceeaşi situaţie, beneficiază (cauza B. contra României) (f.14 recurs).
De asemenea s-au depus alături de declaraţiile extra-notariale de martori şi înscrisul tablou de funcţionari ce urmează a fi evacuaţi unde la poziţia 9 figurează şi P.E. tatăl recurentei - împreună cu 5 membrii (fila 11 dosar recurs).
În consecinţă, constatând că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica sentinţa în sensul că se va admite acţiunea şi se va anula hotărârea nr. 1308 din 22 februarie 2011 emisă de pârâtă, de asemenea, va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) pentru perioada iunie 1944 - martie 1945, în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.E.V. împotriva sentinţei nr. 84/2011 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantei şi în consecinţă:
Anulează hotărârea nr. 1308 din 22 februarie 2011 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada iunie 1944 - martie 1945, în favoarea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 166/2012. Contencios → |
|---|
