ICCJ. Decizia nr. 1663/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1663/2012
Dosar nr. 885/46/2011
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la 1 noiembrie 2010, reclamantul I.M. a chemat în judecată pe pârâţii Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea şi Prefectul Judeţului Vâlcea - P.U., pentru a se dispune anularea Ordinului nr. 578 emis la 01 octombrie 2010, repunerea în situaţia anterioară emiterii lui, respectiv reintegrarea pe postul şi funcţia deţinute anterior şi obligarea la plata despăgubirilor materiale şi morale.
Ulterior, reclamantul şi-a modificat acţiunea, înţelegând să cheme în judecată, pe lângă cei doi pârâţi, şi pe M.A.I. şi pe P.U., în calitate de funcţionar public, completând şi obiectul în sensul pretenţiei de a fi anulate Ordinul nr. II/3004 din 26 august 2010 sau Ordinul nr. II/9004 din 26 august 2006 emis de ministru şi Ordinele nr. 495 şi nr. 496 ambele emise de Prefectul Judeţului Vâlcea la 30 august 2010.
În motivare, s-a arătat că întreaga procedură de reorganizare a Instituţiei Prefectului a fost nelegală, pârâţii împreună cu A.N.F.P. desfiinţând posturi pe criterii pur subiective şi fără susţinere legală.
Ordinele atacate nu au fost comunicate şi nici publicate, deşi ele au caracter normativ, reclamantul având doar posibilitatea să le consulte la sediul instituţiei. Restricţiile bugetare nu puteau constitui un argument în reducerea celor 14 posturi, deoarece 6 erau deja vacante iar în alte judeţe nu s-a finalizat măsura de restructurare
Restructura posturilor s-a făcut de către ministru în temeiul propunerii şi solicitării Prefecturii, fără consultarea reprezentanţilor sindicatului şi în condiţiile inexistentei unei hotărâri de Guvern de aprobare a unui plan de ocuparea funcţiilor publice.
Ordinul emis de ministru nu are la bază o verificare a legalităţii şi oportunităţii măsurilor propuse şi el este nul pentru că se referă la întregul minister, deşi astfel se încalcă competenţa de a atribuţiune. Anexele care fac parte integrantă din ordin nu există, cele ataşate fiind întocmite de Instituţia Prefectului şi nu de către ministru.
La 14 iunie 2011, Tribunalul Vâlcea a disjuns capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. II/9004 din 26 august 2010 (numărul corect al actului administrativ contestat), iar prin sentinţa nr. 1481/2011, aceeaşi instanţă a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Curţii de Apel Piteşti reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea hr.554/2004.
După înregistrarea pricinii pe rolul Curţii, a formulat cerere de intervenţie accesorie Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, reprezentantă de Prefectul P.U., prin care se înţelegea să se susţină interesele procesuale ale pârâtului, cerere admisă în principiu la 21 septembrie 2011.
Soluţia instanţei de fond
Pârâtul T.C.I., M.A.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa nr. 420 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Instituţia Prefectului - judeţul Vâlcea în interesul pârâtului şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., intervenient accesoriu fiind Instituţia Prefectului - judeţul Vâlcea.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că M.A.I. are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care se solicită anularea Ordinului nr. 11/9004 din 26 august 2010, ordin emis de Ministrul Administraţiei şi Internelor.
Pe fondul cauzei, au fost analizate susţinerile reclamantului numai în ceea ce priveşte actul administrativ emis de autoritatea centrală, nu şi în ceea ce priveşte ordinele emise de Prefectul Judeţului Vâlcea.
Astfel, Curtea a calificat actul atacat ca fiind un act administrativ unilateral cu caracter individual şi nu normativ, întrucât vizează numărul de posturi pentru Instituţia Prefectului Vâlcea şi se adresează unui număr determinat de subiecţi.
Reţinând această calificare, Curtea a înlăturat susţinerile reclamantului privind încălcarea dispoziţiilor de transparenţă legislativă din Legea nr. 52/2003 şi caracterul obligatoriu al publicării lui, reţinând că autoritatea publică este îndreptăţită să adopte măsuri de organizare şi reorganizare a propriei activităţi în raport de nevoile şi competenţele acesteia, dar şi de limitările financiare pe care le suportă, în condiţiile art. 24 din Legea nr. 188/1999
Prin ordinul emis de ministru, acesta nu a făcut decât să repartizeze numărul de posturi pentru autorităţile din subordinea sa, atribuţie ce îi revine în calitate de ordonator principal de credite, iar pretinsa nesemnare a anexelor de către ministru, personal, nu se poate constitui într-un motiv de nelegalitate, câtă vreme nu se demonstrează că persoana care a semnat „pentru" nu avea astfel de atribuţii şi că au fost semnate de intervenientă.
Curtea a mai reţinut că ministrul are posibilitatea, în exercitarea competenţelor de conducător al autorităţii publice, să adopte sau nu, în tot sau parţial, propunerile pe care le fac autorităţile din subordine, în speţă neexistând niciun element care să justifice susţinerea din acţiune potrivit căreia actul administrativ emis nu este rezultatul unei verificări a legalităţii şi oportunităţii măsurilor adoptate.
Totodată, a apreciat ca fiind lipsită de suport legal şi critica actului administrativ bazată pe absenţa unei consultări a sindicatelor, în raport de prevederile art. 1071 din Legea nr. 188/1999.
Aprecierea reclamantului potrivit căreia reorganizarea s-a făcut pe criterii subiective şi arbitrarii a fost de asemenea înlăturată, de vreme ce propunerile Instituţiei Prefectului au avut la bază nota de fundamentare din 30 august 2010, notă ce a fost prezentată tuturor salariaţilor la 31 august 2010 şi care a fost însoţită şi de procedura de reorganizare şi restructurare a aparatului de specialitate din aceeaşi dată, respectându-se astfel cerinţele art. 28 din Legea nr. 188/1999. De altfel, a reţinut instanţa, reclamantul nu concretizează elemente din care să rezulte această apreciere.
De asemenea, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută nulitatea actului administrativ unilateral motivat de faptul că nu există o hotărâre de Guvern de aprobare a noii organigrame, câtă vreme structura la care se referă ordinul priveşte numai Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea şi nu există o dispoziţie legală care să oblige la emiterea unei hotărâri de natura celei la care se face referire.
În fine, s-a reţinut ca fiind lipsită de suport şi trimiterea reclamantului la concedierea colectivă, procedură specifică raporturilor contractuale ale salariaţilor şi nereglementată de Statutul funcţionarilor publici.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul I.M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în esenţă pentru următoarele motive:
- Instanţa de fond nu s-a pronunţat pe necompetenţa ministrului de a desfiinţa postul de subprefect, manager public, consilier cu afaceri europene şi postul recurentului - reclamant - pe motiv că nu ar exista un interes personal şi legitim, fiind vorba de o excepţie de ordine publică.
Se arată că ministrul nu poate să repartizeze posturi pentru minister, cu încadrarea în numărul de posturi aprobate prin hotărâre de guvern; nu s-a făcut dovada că postul de subprefect a fost desfiinţat prin lege.
- Consideră recurentul că Ordinul nr. II/9004 din 26 august 2010 emis de M.A.I. este un act cu caracter normativ iar în vederea intrării lui în vigoare, se impunea publicarea lui în M. Of. Nepublicându-se acest ordin, nu poate produce efecte juridice.
- Ordinul ministrului reprezintă un act de aprobare a reorganizării instituţiei prefectului, a stabilirii numărului şi structurii funcţiilor publice şi trebuia emis după emiterea ordinelor prefectului ce fac obiectul litigiului.
- Arată de asemenea recurentul că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe legalitatea şi temeinicia ordinului din punct de vedere procedural, al formei şi fondului, şi legalitatea şi temeinicia reorganizării instituţionale.
În acest sens, se susţine de recurent că nu s-au respectat dispoziţiile privind transparenţa decizională, normele de tehnică legislativă, nu are avizul obligatoriu al A.N.F.P. conform art. 1071 alin. (2), persoana care a semnat nu a făcut dovada împuternicirii speciale pentru nota de fundamentare.
Consideră recurentul că era obligatoriu să se elaboreze planul funcţiilor publice de către A.N.F.P., pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în speţă, ministru, plan care urma să fie aprobat de către Guvern prin hotărâre, cu consultarea sindicatelor şi nu s-a respectat principiul stabilităţii publice.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 3041 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimatul - pârât M.A.I. şi T.C.I. a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, reiterând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Intimatul - intervenient Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea a formulat de asemenea întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
- Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele motive:
- Nu se poate considera că instanţa de fond nu a analizat excepţia de ordine publică privind necompetenţa ministrului de interne în emiterea Ordinului nr. II/9004 din 26 august 2010. Această apărare a recurentului - reclamant a fost analizată în contextul implicit al verificării legalităţii acestui act administrativ.
Potrivit art. 4 alin. (5) din HG nr. 460/2006 - Numărul maxim de posturi şi structura posturilor aferente instituţiei prefectului se stabilesc anual prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobate M.A.I.
Prin urmare, ministrul are competenţa de a emite ordinul atacat în ceea ce priveşte numărul maxim de posturi şi structura acestora. Nu se poate susţine că prin ordinul ministrului a fost disponibilizat reclamantul, acest efect avându-l Ordinul nr. 578/2010.
- Referitor la caracterul normativ al ordinului II/9004 din 26 august 2010 - se reţine că nu este vorba despre un act administrativ normativ, deoarece prin acesta nu se stabilesc norme generale, impersonale şi obligatorii pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept ci acesta se adresează unui subiect de drept determinat – Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea. Deci susţinerile privind transparenţa decizională, normele de tehnică legislativă nu pot fi primite.
Sub acest aspect nu se poate spune că nu a produs efecte juridice dovadă emiterea Ordinului nr. 578/2010 contestat de reclamant.
- În ceea ce priveşte fondul cauzei, se reţine că prin adresa nr. 16295 din 23 august 2010 Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea a solicitat în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) din HG nr. 460/2006 aprobarea numărului de posturi şi a structurii acestora. În baza avizului prealabil al A.N.F.P.
M.A.I. a emis Ordinul nr. II/9004/2010 (f.10, 15, 33 fond).
Nu se poate reţine astfel că nu există o bază legală pentru desfiinţarea postului reclamantului - recurent.
Astfel, aşa cum s-a arătat, Decizia reducerii numărului de posturi din cadrul Instituţiei Prefectului - Vâlcea a fost luată având în vedere Legea nr. 118/2010 şi conform art. 40 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 coroborată cu art. 5 alin. (2) din HG nr. 460/2006 care arată că „numirea, respectiv încadrarea precum şi modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă ale personalului din cadrul instituţiei prefectului se efectuează prin ordin al prefectului, în condiţiile legii".
Dată fiind succesiunea actelor pregătitoare, adresa nr. X/2010, avizul A.N.F.R. - precum şi din prevederile art. 5 din HG nr. 460/2006, rezultă că între cele două Ordine nr. II/9004 din 26 august 2008 şi nr. 578 din 1 octombrie 2010 - există o corelaţie, însă primul ordin este cel privind aprobarea solicitării prefectului, de stabilire a numărului funcţiilor publice şi a structurii acestora, adică Ordinul nr. II/9004 din 26 august 2008 - cum este şi situaţia de speţă.
Criticile recurentului - reclamant privind inexistenţa unei note de fundamentare nu sunt primite, aşa cum a arătat şi instanţa de fond - nota de fundamentare din 30 august 2010 - a fost prezentată tuturor salariaţilor în data de 31 octombrie 2010 învederându-se care este procedura de reorganizare, aşa încât s-au respectat exigenţele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 188/1989.
În ceea ce priveşte semnarea notei de fundamentare de către subprefect s-a reţinut corect aplicarea art. 9 din Legea nr. 340/2004.
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.M. împotriva sentinţei nr. 420 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1662/2012. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 17/2012. Contencios → |
|---|
