ICCJ. Decizia nr. 17/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 17/2012
Dosar nr.50171/3/2011
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4972 din 9 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A.J. SA, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Jilava prin primar şi Consiliul Local al Comunei Jilava, la Judecătoria Cornetu.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în cauză litigiul este între operator şi utilizator generat de prestarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, astfel că, competenţa de soluţionare a prezentei acţiuni aparţine Judecătoriei Cornetu avându-se în vedere că în Legea nr. 51/2006 nu a fost stabilită o dispoziţie legală expresă care să stabilească competenţa în sarcina instanţei de contencios administrativ.
Împotriva Sentinţei civile nr. 4972/2011 pârâţii Comuna Jilava - prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Jilava, au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că prin cererea formulată reclamanta SC A.J. S.A a solicitat instanţei, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să oblige pe subscrisele pârâte "să reia furnizarea serviciului de alimentare cu apă SC A.J. S.A până la soluţionarea dosarului de fond". În aceeaşi dată s-a înregistrat şi dosarul de fond pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. 1000/1748/2011 în contradictoriu cu aceleaşi pârâte, având următorul obiect: "prin hotărârea ce veţi pronunţa să-i obligaţi să reia furnizarea serviciului de alimentare cu apă către SC A.J. S.A şi să-i obligaţi să încheie un contract de furnizare a serviciului de alimentare cu apă".
Potrivit art. 51 alin. (2) C. proc. civ. cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Recurenta apreciază că în mod greşit instanţa a reţinut incidenţa în cauză a art. 51 alin. (3) din Legea 51/2006, deoarece acest aliniat prevede competenţa de soluţionare a litigiilor dintre operator şi utilizator.
În prezenta cauză, nici Comuna Jilava şi nici Consiliul Local nu au calitatea de operator în sensul definit de lege, nefiind recunoscute prin licenţa emisă de autoritatea de resort. Potrivit contractului unitatea administrativ teritorială are calitatea de utilizator, operator fiind SC A.N. Bucureşti S.A., în baza contractului de concesiune încheiat în calitate de concesionar, cu Municipiul Bucureşti în calitate de concedent. Aşa fiind, raportul juridic ce face obiectul judecăţii nu se circumscrie nici alin. (3) şi nici alin. (31) din Legea 51/2006, ci legilor speciale aplicabile în materie.
Se mai arată că sistarea furnizării serviciului de apă s-a făcut de către echipele de intervenţie ale operatorului SC A.N. Bucureşti S.A, ca urmare a solicitării utilizatorului Comuna Jilava. Procedura de recuperare a cheltuielilor, inclusiv sistarea furnizării serviciului către cei care nu plătesc a fost stabilită conform prerogativelor arătate în art. 12 din Legea nr. 241/2006 coroborate cu prevederile Legii nr. 273/2006 şi ale Legii nr. 215/2001 prin Hotărâre a Consiliului Local Jilava (organ deliberativ) respectiv Hotărârea nr. 23/2010.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr., reclamanta SC A.J. SA în contradictoriu cu pârâţii Comuna Jilava prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Jilava, a solicitat instanţei ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să dispună obligarea pârâţilor să reia furnizarea serviciului de alimentare cu apă către reclamantă, precum şi să încheie un contract de furnizare a serviciului de alimentare cu apă în conformitate cu prevederile Legii nr. 241/2006.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, în principiu, că prin adresa nr. 1550 din 03 februarie 2011 pârâta i-a adus la cunoştinţă că ar datora suma de 795.428,10 RON aferentă consumului de apă pentru perioada aprilie 2007 - septembrie 2010, având termen de plată o lună de la data notificării. Prin răspunsul emis de reclamantă la data de 04 februarie 2011 aceasta a solicitat pârâţilor să încheie un contract care să stea la baza relaţiei între părţi, însă prin răspunsul emis de pârâţi s-a precizat că un astfel de contract nu se va putea încheia decât după ce reclamanta achită suma menţionată anterior, până la data de 11 februarie 2011, în caz contrar urmând a se întrerupe furnizarea alimentării cu apă potabilă, ceea ce s-a şi întâmplat la data de 14 februarie 2011.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a constatat că obiectul litigiului îl reprezintă prestarea de servicii comunitare, iar în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 51/2006.
Reglementând cadrul juridic al serviciilor comunitare de utilităţi publice, legiuitorul a stabilit în mod expres, prin art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006, introdus prin OUG nr. 13/2008, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ numai pentru soluţionarea litigiilor dintre unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori în legătură cu atribuire, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri, soluţionarea tuturor celorlalte litigii contractuale dintre operator şi utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata c/valorii serviciilor prestate realizându-se de instanţele de drept comun.
Această soluţie legislativă este de natură să asigure o delimitare clară a sferei contractelor încheiate de autorităţile publice asimilate actului administrativ prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, chiar şi pentru acele situaţii care nu pot fi strict circumscrise cadrului juridic şi instituţional stabilit prin Legea nr. 51/2006, cum este cazul în speţă.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurenţilor nu pot fi primite, iar Curtea de apel a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Comuna Jilava - prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Jilava, împotriva Sentinţei civile nr. 4972 din 9 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 1663/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1706/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
