ICCJ. Decizia nr. 169/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 169/2012
Dosar nr. 4903/2/2009
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1.Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii G.D., A.M., O.O., M.A.I., G.C., L.V., A.A.S., A.M., T.L., S.T., A.S., D.I., G.C., M.F., T.C., T.E., J.G., F.F., P.C., C.M., L.M., S.V., I.R., C.L., B.I., O.C., M.M., N.V., S.L., M.V., B.M., J.D.A., P.M., B.F., T.P.C., B.P., S.I., D.E., R.I., G.D., D.I.R., N.P., B.G., C.A.M., A.V., M.A., P.S., P.P., M.V., P.T., C.C., N.I., P.N., L.M., M.D., M.M., V.G., D.D., D.R., B.G., H.A., G.O.C., G.A., S.C., A.O., C.E., M.I., R.N., S.V., V.G., M.V., C.N., C.G., B.C., I.M., B.G., B.G., S.A., L.F., C.D., C.N., P.M., N.P.D., M.I., V.D., S.I., E.S., S.I., O.G., D.A., D.D., G.L., H.T., R.G., N.P., T.T., C.N., B.M., T.V. au chemat în judecată pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata echivalentului bănesc reprezentând norma de hrană pentru perioada mai 2006 – decembrie 2006, actualizat în funcţie de rata inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii, tuturor reclamanţilor ce au calitatea de poliţişti – funcţionari publici în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, se instituie dreptul poliţistului la uniformă, echipament specific, alocaţii pentru hrană, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Norma juridică în temeiul căreia de stabilesc normele de acordare a alocaţiei de hrană este Ordinul M.A.I. nr. 440/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi acesta reglementează dreptul la alocaţie pentru hrana normală şi cea suplimentară pentru diferite categorii de funcţionari din cadrul Ministerului Administraţiei Internelor şi în funcţie de condiţiile în care îşi desfăşoară activităţile.
În cazul poliţiştilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, aceştia beneficiază de suplimentul de hrană 12 B, conform punctului 8 din Tabelul nr. 1 din ordin, ce cuprinde categoriile efective care beneficiază gratuit de suplimentul de hrană prevăzut de norma nr. 12B.
Reclamanţii au mai susţinut că deşi acest drept a fost reglementat şi s-a născut din data de 01 iulie 2003 (data intrării în vigoare a Ordinului M.A.I. nr. 440/2003 ), a fost acordat doar începând din data de 01 ianuarie 2007.
Având în vedere că beneficiul acestui drept este condiţionat de desfăşurarea activităţii în cadrul I.G.P.R., fac precizarea că toţi reclamanţii sunt angajaţi ai acestei structuri anterior lunii septembrie 2004, data începând cu care solicită acordarea dreptului cuvenit privind alocaţia de hrană.
Au invocat principiul dreptului câştigat şi principiul încrederii în statul de drept, considerând că neplata echivalentului suplimentului de hrană reprezintă o manifestare de subiectivism şi o flagrantă încălcare a normelor juridice menţionate anterior.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât reclamanţii pot beneficia de dreptul pretins numai dacă se află în vreuna din situaţiile reglementate de H.G. nr. 65/2003, modificată şi completată, şi Ordinul M.A.I. nr. 440/2003, modificat şi completat, şi dovedesc că au întreprins eforturi deosebite.
La termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2010, s-a formulat cerere de intervenţie în interes propriu de către N.C., N.L., R.C., N.I., B.D., N.L., M.C., A.A.M., S.A. şi C.M., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române la plata echivalentului bănesc reprezentând norma de hrană pentru perioada mai 2006-decembrie 2006, actualizat în funcţie de rata inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii, pentru aceleaşi motive de fapt şi de drept ca şi reclamanţii.
Prin încheierea de şedinţă din data de 27 ianuarie 2010, s-a admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu, conform art. 49-52 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 01 septembrie 2010, Curtea a rămas în pronunţare pe excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi pe fondul cauzei.
Prin sentinţa nr. 3566 din 24 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prescripţiei în privinţa cererii de intervenţie în interes propriu, respingând, în consecinţă cererea formulată de intervenienţii în interes propriu.
Admite excepţia prescripţiei în privinţa pretenţiilor formulate de reclamanţi corelative perioadei anterioare datei situate în urmă cu 3 ani în raport cu data promovării acţiunii (29 mai 2006) şi respinge în consecinţă aceste pretenţii.
A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu intervenienţii în nume propriu N.C., N.L., R.C., N.I., B.D., N.L., M.C., A.A.M., S.A., C.M., şi cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, doar în ceea ce îl priveşte pe reclamantul V.G. şi obligă pârâtul să plătească acestui reclamant echivalentul bănesc reprezentând norma de hrană 12 B pentru perioada cuprinsă între 29 mai 2006 şi 01 august 2006, actualizat în funcţie de rata inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.
A respins în rest acţiunea.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia prescrierii dreptului la acţiune, Curtea a constatat că această excepţie de fond, peremtorie şi absolută este întemeiată în privinţa intervenienţilor în nume propriu, iar în privinţa reclamanţilor doar pentru perioada anterioară datei de 29 mai 2006.
Astfel, în raport cu prevederile art. 166 alin. (1) C. muncii, dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Or, a reţinut instanţa, reclamanţii au formulat cererea de chemare în judecată la data de 29 mai 2009, iar intervenienţii au introdus cererea de intervenţie în interes propriu la data de 27 ianuarie 2010 (deci, după împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani).
Pe fondul cauzei, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că acţiunea este întemeiată în parte, numai în ceea ce-l priveşte pe reclamantul V.G. şi doar pentru perioada cuprinsă între 29 mai 2006 şi 01 august 2006.
În perioada de referinţă, reclamanţii au avut calitatea de poliţist, fiind funcţionari publici cu statut special, conform art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.
Drepturile poliţistului sunt reglementate în art. 28 si următoarele din Legea nr. 360/2002.
Astfel, în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, poliţistul are dreptul la alocaţii pentru hrana, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
În temeiul prevederilor art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, privind statutul poliţistului, s-a adoptat de către Guvernul României Hotărârea nr. 65 din 23 ianuarie 2003.
Art. 1 al Hotărârii menţionate precizează că personalul aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică statutul poliţistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocaţie de hrana zilnica, în limita unor plafoane calorice, diferenţiate pe categorii, care constituie norme de hrana.
În anexa la H.G. nr. 65/2003 se regăseşte Norma 12 B care se acordă mai multor categorii de poliţişti sau personal din cadrul Politiei Române, între acestea fiind şi personalul căruia i se aplică statutul poliţistului care încadrează unităţile şi subunităţile de poliţie din structura I.G.P.R.
La poziţia Normei 12 B din anexa 1 H.G. nr. 65/2003 se specifică faptul ca aceasta reprezintă supliment pentru eforturi deosebite sau situaţii speciale.
De asemenea, în cuprinsul H.G. nr. 65/2003, care constituie cadrul legal general pentru acordarea normelor de hrana şi a categoriilor de persoane beneficiare, se prevede în art. 4 că normele de aplicare a hotărârii, precum şi structura normelor de hrana se stabilesc prin ordin al Ministrului de Interne.
Ordinul nr. 440/2003 adoptat de către Ministrul de Interne, în baza dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 65/2003, prevede în art. 1 alin. (1) că efectivele Ministerului de Interne au dreptul la hrană gratuită, care în timp de pace se acorda potrivit normelor si regulilor cuprinse în acest ordin.
La punctul 3 din nota Anexei la Ordin se stipulează că poliţiştii care îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de suplimentul B de hrana se aloca la drepturi nominal prin ordin de zi pe unitate/dispoziţia zilnică a şefului unităţii.
Din interpretarea logica a acestor texte Curtea a reţinut că suplimentul de hrana 12 B se acorda poliţiştilor din cadrul unităţilor si subunităţilor I.G.P.R. numai în situaţia în care depun eforturi deosebite, sau se afla în situaţii speciale, iar dreptul de apreciere aparţine sefului unităţii care face o alocare zilnica, prin ordin pe unitate.
Astfel, pentru a putea fi acordata norma 12 B se impunea a se face dovada ca poliţistul s-a aflat într-o situaţie speciala sau a depus eforturi deosebite, stabilirea situaţiilor speciale sau eforturilor deosebite aparţinând şefului unităţii.
Coroborând dispoziţiile legale incidente prima instanţă a constatat că alocarea normelor de hrana suplimentare nu se face pentru toate efectivele de poliţişti din cadrul I.G.P.R., ci numai pentru poliţişti care se afla într-o situaţie specială sau depun eforturi deosebite.
Instanţa a mai constatat că, în raport cu prevederile art. 5, 7 şi 9 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, există o diferenţă netă între subunităţile şi unităţile din structura I.G.P.R. şi cele aflate în subordinea sau coordonarea I.G.P.R. Distincţia dintre cele două noţiuni este clar exprimată în legislaţia de specialitate, cum ar fi şi art. 12 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I., precum şi Anexa 1 la H.G. nr. 416/2007, prima noţiune privind aparatul central al autorităţii, iar cea de-a doua având în vedere subunităţi şi unităţi calificate prin acte normative ca aflându-se în subordine sau coordonare.
Or, a constatat Curtea, Serviciul Independent Administrativ, Institutul de Criminalistică, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, entităţi unde au lucrat toţi reclamanţii (cu o singură excepţie) în perioada de referinţă, potrivit adeverinţei din 26 aprilie 2010, sunt constituite şi funcţionează în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, ale Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, cu modificările şi completările ulterioare, şi se află în subordinea nemijlocită a Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Doar reclamantul V.G. a lucrat, în perioada 29 mai 2006-01 august 2006, la Direcţia de Logistică, care este o unitate din aparatul central al I.G.P.R. şi pentru care H.G. nr. 65/2003 stabileşte că s-a aflat într-o situaţie speciala în perioada de referinţă, putând fi acordată norma 12 B.
Pe cale de consecinţă, în baza textelor de lege anterior indicate, prima instanţă a admis, în parte acţiunea, doar în ceea ce-l priveşte pe reclamantul V.G. şi a obligat pârâtul să plătească acestui reclamant echivalentul bănesc, reprezentând norma de hrană 12B pentru perioada cuprinsă între 29 mai 2006 şi 01 august 2006, actualizat în funcţie de rata inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, urmând a se respinge în rest acţiunea.
2. Recursurile exercitate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanţii cât şi intimatul pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Recursul declarat de reclamanţi.
Prin recursul declarat, reclamanţii au criticat sentinţa pronunţată ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, reclamanţii au susţinut că poliţişti au dreptul, în temeiul art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, la uniformă, echipament specific, alocaţii pentru hrană, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
În acest sens, în anul 2003 a fost adoptată H.G. nr. 65 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, care la Anexa nr. l reglementează Norma de hrană 12 B.
Recurenţii au arătat că în aplicarea acestei hotărâri Ministerul Administraţiei şi Internelor a emis Ordinul nr. 400/2003 privind hrănirea efectivelor Ministerului de Interne în timp de pace, care reglementează dreptul la alocaţie pentru hrană normală şi cea suplimentară pentru diferite categorii de funcţionari din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative în funcţie de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea.
Totodată au susţinut că dreptul cu privire la acordarea normei de hrană nr. 12B, tuturor categoriilor de funcţionari publici cărora li se aplică, s-a născut odată cu apariţia Ordinului nr. 440/2003, respectiv 01 iulie 2003, însă acest drept a început să se acorde efectiv abia începând cu 01 ianuarie 2007.
Dreptul reclamanţilor s-a născut odată cu angajarea acestora în cadrul aparatului central al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, respectiv anterior lunii septembrie 2004, însă perioada pentru care se solicită acordarea acestor drepturi este perioada cuprinsă între mai 2006-decembrie 2006.
În raport cu aceste dispoziţii, recurenţii reclamanţi au apreciat că în mod greşit, instanţa de fond, a reţinut că norma de hrană 12 B nu se acordă tuturor poliţiştilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, ci numai acelor poliţişti care depun eforturi deosebite sau se află în situaţii speciale.
Norma 12 B intitulată ";supliment pentru eforturi deosebite sau situaţii speciale"; se acordă, potrivit Anexei 1 la H.G. nr. 65/2003, personalului căruia i se aplică Statutul poliţistului, care încadrează unităţi şi subunităţi de poliţie din structura Inspectoratului General al Politiei Române.
Prin urmare, nu este vorba de două condiţii distincte pentru acordarea acestei norme de hrană, astfel cum a reţinut instanţa de fond, respectiv existenţa unui efort deosebit sau a unei situaţii speciale şi apartenenţa la categoria menţionată în anexă (personal căruia i se aplica Statutul poliţistului si încadrează unităţi de poliţie din structura I.G.P.R.) ci din formularea textului rezultă că apartenenţa la categoria menţionată include şi existenţa efortului sau a situaţiei deosebite.
Totodată recurenţii au susţinut că din conţinutul Anexei nr. 1 la H.G. nr. 65/2003, s-a constatat că pentru anumite categorii de personal care beneficiază de norma de hrană 12 B, legiuitorul a prevăzut în mod expres îndeplinirea anumitor condiţii, cum ar fi cea prevăzută la pct. l, ";personalului căruia i se aplică Statutul poliţistului, precum şi elevilor şi studenţilor din instituţiile de învăţământ de formare a agenţilor şi ofiţerilor, care depun eforturi deosebite sau se află în situaţii speciale";.
Or, au precizat recurenţii pentru celelalte categorii de poliţişti nu se mai face o astfel de precizare rezultând că simpla apartenenţă la categoria menţionată constituie o situaţie specială.
Nici în cazul reclamanţilor care solicită acordarea normei de hrană 12B, în temeiul pct. 9 din anexă, potrivit căruia aceasta se acordă";personalului căruia i se aplica Statutul poliţistului, care încadrează unităţile şi subunităţile de poliţie din structura Inspectoratului General al Politiei Române"; nu se specifică condiţii speciale pentru acordarea acesteia.
Prin urmare, au menţionat recurenţii reclamanţi, neexistând stipulate în mod expres, de către legiuitor, condiţii speciale pentru acordarea normei de hrană, că apartenenţa la unităţi sau subunităţii de poliţie din cadrul I.G.P.R. constituie o situaţie specială, care justifică acordarea normei de hrană menţionată.
Şi pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române a criticat sentinţa sub aspectul acordării drepturilor reclamantului V.G., susţinând, în esenţă că în mod greşit prima instanţă a procedat în acest mod întrucât reclamantul V.G. trebuia să dovedească că a întreprins eforturi deosebite, conform normelor legale reglementate de ordinul M.A.I. nr. 440/2003.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cauza şi hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În ceea ce priveşte recursul reclamanţilor, Înalta Curte reţine următoarele:
Într-adevăr, potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, poliţistul are dreptul la uniformă, echipament specific, alocaţii de hrană, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
În aplicarea acestei norme legale, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 65/2003 care reglementează drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, căruia i se aplică Statutul poliţistului.
În Anexa 1 a actului administrativ normativ susmenţionat a fost prevăzută, între altele, norma nr. 12B (supliment pentru eforturi deosebite sau situaţii speciale) ce se acordă gratuit personalului căruia i se aplică Statutul poliţistului, precum şi studenţilor din instituţiile de învăţământ de formare a agenţilor şi ofiţerilor, care depun eforturi deosebite sau se află în situaţii speciale (misiuni, aplicaţii, trageri, tabere, instrucţie sau alte activităţi de pregătire, când se deplasează cu unităţi sau subunităţi în alte localităţi decât cele de reşedinţă pe o durată mai mare de 12 ore) şi altor categorii de personal aparţinând structurilor Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
De asemenea, prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/440/2003 privind hrănirea efectivelor acestui minister în timp de pace, cu modificările şi completările ulterioare, s-a prevăzut că norma 12B este un supliment care se acordă personalului pentru eforturi deosebite sau situaţii speciale, cum sunt deplasarea în bazinele producătoare de cartofi pentru aprovizionarea unităţilor cu cantităţile necesare pentru iarnă, poliţiştilor din structurile aparţinând Poliţiei de Frontieră Române, aflate în zona de frontieră şi celor care deservesc punctele de trecere a frontierei de stat, personalului care face parte din asociaţiile sportive, personalului care încadrează poligoanele de tragere cu activitate permanentă, personalului care participă la parade militare sau manifestări ocazionate de aniversările unor serbări naţionale sau la aplicaţii în România împreună cu efective din ţările membre N.A.T.O. şi partenere, celui care participă la înlăturarea efectelor unor calamităţi naturale, elevilor şi studenţilor, instituţiilor de învăţământ de formare a agenţilor şi ofiţerilor în zilele festive, ori de câte ori se depune jurământul, în ziua armelor, precum şi absolvenţilor instituţiilor de învăţământ în ziua acordării gradului profesional.
În cauză, însă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamanţii nu au dovedit că s-ar fi aflat în una din situaţiile speciale, enumerate cu caracter limitativ în normele legale mai sus menţionate, care presupun eforturi deosebite şi condiţionează măsura acordării suplimentului de hrană 12B.
Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 şi 25 din ordinul susmenţionat, alocarea drepturilor de hrană ale personalului Ministerului de Interne care beneficiază de norma de hrană ori normele de hrană suplimentară sau antidot, se face prin ordin de zi pe unitate/dispoziţia zilnică a şefului unităţii, în toate situaţiile nominal, urmând a se menţiona şi locurile de muncă, efectivele, perioada şi modul cum se acordă (hrană caldă, necesar valoare financiară).
Or, în cauză, nu s-au administrat probe din care să rezulte că faţă de reclamanţi a fost respectată procedura de alocare a drepturilor de hrană potrivit Ordinului nr. 440/2003, pentru a putea beneficia de norma de hrană suplimentară nr. 12B.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei Române:
Înalta Curte constată că şi acest recurs este nefondat, având în vedere că reclamantul V.G. a lucrat, în perioada 29 mai 2006 – 01 august 2006, la Direcţia Logistică, care este o unitate din aparatul central al I.G.P.R. şi pentru care H.G. nr. 65/2003 stabileşte că s-a aflat într-o situaţie specială în perioada de referinţă, ceea ce conferă dreptul reclamantului de a beneficia de norma de hrană 12B.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate cu menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi de G.D., A.M., O.O., M.A.I., G.C., L.V., A.A.S., A.M., T.L., S.T., A.S., D.I., G.C., M.F., T.C., T.E., J.G., F.F., P.C., C.M., L.M., S.V., I.R., C.L., B.I., O.C., M.M., N.V., S.L., M.V., B.M., J.D.A., P.M., B.F., T.P.C., B.P., S.I., D.E., R.I., G.D., D.I.R., N.P., B.G., C.A.M., A.V., M.A., P.S., P.P., M.V., P.T., C.C., N.I., P.N., L.M., M.D., M.M., V.G., D.D., D.R., B.G., H.A., G.O.C., G.A., S.C., A.O., C.E., M.I., R.N., S.V., V.G., M.V., C.N., C.G., B.C., I.M., B.G., B.G., S.A., L.F., C.D., C.N., P.M., N.P.D., M.I., V.D., S.I., E.S., S.I., O.G., D.A., D.D., G.L., H.T., R.G., N.P., T.T., C.N., B.M., T.V. împotriva sentinţei nr. 3566 din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 164/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 174/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
