ICCJ. Decizia nr. 176/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 176/2012
Dosar nr. 68/3/2009
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
l. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată la data de 24 noiembrie 2009, pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamantul V.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională - Apele Române, suspendarea executării deciziei nr. 532 din 09 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus încetarea valabilităţii deciziei nr. 289 din 28 mai 2009, cu obligaţia de rămâne la dispoziţia unităţii pentru a ocupa un post potrivit studiilor şi experienţei, până la soluţionarea irevocabilă a litigiului.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat şi excepţia de necompetenţă materială a instanţei, excepţie soluţionată prin încheierea interlocutorie din 11 decembrie 2009, prin respingerea acesteia, cu motivarea de la acea dată.
Prin sentinţa nr. 189 din 18 decembrie 2009, Curtea de Apel Bacău secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare a executării deciziei nr. 532 din 09 noiembrie 2009 formulată de reclamantul V.E., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 532 din 09 noiembrie 2009, emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale ";Apele Române";, până la pronunţarea instanţei de fond, reţinând, în esenţă că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
l. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administraţia Naţională „Apele Române";, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din data de 26 octombrie 2010, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii, deşi procedura de citare a fost legal îndeplinită, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită faptului că în termen de un an de la suspendare, nici una dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a repus cauza pe rol, din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an";, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes";.
Cum, în speţă, de la data suspendării cauzei şi până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor şi având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de Administraţia Naţională „Apele Române"; împotriva sentinţei nr. 189 din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 175/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 177/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
