ICCJ. Decizia nr. 185/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 185/2012
Dosar nr. 6221/97/2010
Şedinţa de la 17 ianuarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă da faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea Tribunalului Hunedoara.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoară, sub nr. 6221/97/2010, reclamanţii O.G.A., G.I.I., G.L., P.I. şi C.I. au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând:
- revocarea în totalitate a Deciziei nr. 896/2010 emisă de preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, în sensul înlăturării diminuării cu 25% aplicată în perioada 03 iulie 2010-31 decembrie 2010, în ceea ce priveşte cuantumul brut al salariilor, inclusiv sporuri, indemnizaţii sau alte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate, personalului conex, funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia.
- anularea Deciziei nr. 950 din data de 28 septembrie 2010 a preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia şi pe cale de consecinţă:
- obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite şi cele încasate efectiv pentru perioada menţionată mai sus, respectiv 03 iulie 2010-31 decembrie 2010, drepturi ce vor fi actualizate în funcţie de indicele de inflaţie existent la data punerii efective în executare;
- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia de a efectua menţiunile corespunzătoare privind înlăturarea diminuării de 25 % în carnetele de muncă;
- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiţiei sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
În motivarea acţiunii lor, în esenţă, reclamanţii au arătat că prin decizia nr. 896/2010 dată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus ca în perioada 3 iulie 2010 -31 decembrie 2010, cuantumul brut al salariilor, inclusiv sporuri, indemnizaţii sau alte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate, personalului conex, funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia să se diminueze cu 25%.
S-a arătat că deşi diminuarea are un caracter temporar, prin indicarea unui anumit interval de timp, în realitate, trimiterea generală la dispoziţiile Legii nr. 118/2010, invocată în actul contestat, conduce la concluzia aplicării şi a prevederilor art. 16 alin. (2) care transformă această restrângere într-una definitivă, cu caracter permanent, întrucât „începând cu data de 01 ianuarie 2011 se vor aplica politici sociale şi de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora, adoptate în cursul anului 2010, în condiţiile.";
S-a arătat că restrângerea exerciţiului dreptului la un salariu decent şi-a pierdut - în acest context - caracterul de măsură proporţională şi rezonabilă raportat la situaţia invocată anterior de iniţiatorul proiectului de lege - Guvernul României - promovată mai întâi sub forma unei ordonanţe de urgenţă.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iulia a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei competenţei materiale a tribunalului Hunedoara în soluţionarea cauzei, întrucât potrivit art. 27 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009 împotriva măsurilor dispuse prin decizia de diminuare a salariilor se poate face plângere la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti (f 19).
Prin sentinţa nr. 1101 din 29 martie 2011, Tribunalul Hunedoara a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, în cauză, este contestată Decizia nr. 896 din 2 august 2010 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia care a fost emisă în conformitate cu disp. Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, potrivit disp. art. 27 alin. (2) din Anexa VI la Legea nr. 330/2010 competenţa de soluţionare a plângerilor împotriva măsurilor dispuse prin deciziile de diminuare a salariilor, aparţine Secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Cererea a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 8 aprilie 2011 sub numărul de dosar nr. 6221/97/2010.
2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti.
La rândul ei Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 6717 din 14 noiembrie 2011 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În argumentarea soluţiei sale, Curtea a reţinut că prevederile art. 27 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 se aplică doar în privinţa personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, iar nu şi persoanelor din cadrul instanţelor sau al parchetelor care au calitatea de funcţionari publici.
În cauza dedusă judecăţii reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul Tribunalului Hunedoara, astfel încât cererile de chemare în judecată grefate pe raportul de serviciu al acestora sunt de competenţa instanţei de contencios competentă material în funcţie de rangul administrativ al autorităţii publice cu care au încheiat raportul de serviciu.
Constatându-se conflict de competenţă prin aceiaşi sentinţă Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiul este Tribunalul Hunedoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoară, sub nr. 6221/97/2010, reclamanţii O.G.A., G.I.I., G.L., P.I. şi C.I., funcţionari în cadrul Tribunalului Hunedoara au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând:
- revocarea în totalitate a Deciziei nr. 896/2010 emisă de preşedintele Curţii de Apel Alba lulia, în sensul înlăturării diminuării cu 25% aplicată în perioada 03 iulie 2010-31 decembrie 2010, în ceea ce priveşte cuantumul brut al salariilor, inclusiv sporuri, indemnizaţii sau alte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate, personalului conex, funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Curţii de Apel Alba lulia.
- anularea Deciziei nr. 950 din data de 28 septembrie 2010 a preşedintelui Curţii de Apel Alba lulia şi pe cale de consecinţă:
- obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite şi cele încasate efectiv pentru perioada menţionată mai sus, respectiv 03 iulie 2010-31 decembrie 2010, drepturi ce vor fi actualizate în funcţie de indicele de inflaţie existent la data punerii efective în executare;
- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia de a efectua menţiunile corespunzătoare privind înlăturarea diminuării de 25% în carnetele de muncă;
- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiţiei sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curţii de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.
Potrivit art. 27 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.
Din conţinutul prevederile legale menţionate anterior, Înalta Curte reţine că acestea se aplică doar în privinţa personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, iar nu şi persoanelor din cadrul instanţelor sau al parchetelor care au calitatea de funcţionari publici.
Or, în cauza dedusă judecăţii reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul Tribunalului Hunedoara, astfel încât cererile de chemare în judecată grefate pe raportul de serviciu al acestora sunt de competenţa instanţei de contencios competentă material în funcţie de rangul administrativ al autorităţii publice cu care au încheiat raportul de serviciu, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici .
Potrivit acestor dispoziţii cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Or, ţinând cont de faptul că prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu instituie în mod expres o derogare de la normele de drept comun privind competenţa materială de soluţionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public şi ţinând cont de faptul că prevederile art. 27 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 se aplică doar în privinţa personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, iar nu şi persoanelor din cadrul instanţelor sau al parchetelor care au calitatea de funcţionari publici, competenţa de soluţionare a cauzei de faţă aparţine Tribunalului Hunedoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea tribunalului Hunedoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre O.G.A., G.I.I., G.L., P.I., C.I., Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 177/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 191/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
