ICCJ. Decizia nr. 1898/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1898/2012
Dosar nr. 21/2/2012
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 octombrie 2008 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale,anularea ordinului de trecere în rezervă, precum şi recalcularea pensiei stabilită prin decizia de pensionare nr. 050836 din 11 iulie 1990.
Prin sentinţa civilă nr. 892/ CA din 6 noiembrie 2008 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de asigurări sociale, reţinând că reclamantul contestă modul de stabilire a pensiei.
Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs reclamantul B.G.M., iar prin decizia nr. 3463 pronunţată în data de 15 iunie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 892/ CA din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte, anterior examinării motivelor de recurs, a constatat că recursul a fost formulat tardiv, întrucât sentinţa civilă nr. 892/ CA din 6 noiembrie 2008 atacată cu recurs, este cu recurs în 5 zile de la data pronunţării, potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Concluzionează instanţa arătând că recursul înregistrat de recurentul reclamant la 2 decembrie 2008 este tardiv formulat.
Prin acţiunea înregistrată la 21 octombrie 2008 reclamantul B.G.M. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, solicitând anularea ordinului de trecere în rezervă, precum şi recalcularea pensiei stabilită prin decizia de pensionare nr. 050836 din 11 iulie 1990.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 892/ CA din 6 noiembrie 2008 a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de asigurări sociale, reţinând că reclamantul contestă modul de stabilire a pensiei.
La data de 3 ianuarie 2012, recurentul-reclamant a formulat prezenta contestaţie în anulare, reiterând toate motivele din cererea de recurs şi fără să indice temeiul de drept al acestei căi extraordinare de atac.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Conform art. 317 C. proc. civ. contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva hotărârii judecătoreşti irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greşite din cauza unor inadvertenţe.
Ea se exercită numai în condiţiile art. 317 şi 321 C. proc. civ.
Această cale de atac nu este admisibilă dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege respectiv, când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică.
Desigur există şi contestaţia în anulare specială prevăzută de art. 3181 C. proc. civ. atunci când hotărârea instanţei poate fi atacată pentru faptul că dezlegarea pricinii este dată cu rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de modificare ori casare.
În speţă, contestatorul a reiterat motivele de recurs şi din verificarea deciziei atacate rezultă fără posibilitate de tăgadă că instanţa de recurs nu a încălcat dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., analizând toate motivele de recurs astfel cum au fost invocate.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciază că această cale extraordinară de atac nu este admisibilă în condiţiile prevăzute de textele de lege mai sus invocate, motiv pentru care o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.G.M. împotriva deciziei nr. 3463 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curţii de casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1891/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1917/2012. Contencios → |
|---|
