ICCJ. Decizia nr. 1927/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1927/2012
Dosar nr. 10211/1/2011
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor şi dosarului:
I.Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin Hotărârea nr. 945 din 13 decembrie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 8 mai 2011, formulată de N.M.A., judecător la Judecătoria Botoşani.
Pentru a hotărî astfel Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut următoarele considerente:
Petenta N.M.A., judecător la Judecătoria Botoşani, a formulat cerere de promovarea într-o funcţie de execuţie la Tribunalul Suceava, secţia civilă, conform art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 8 mai 2011.
Potrivit rezultatelor finale ale concursului, comunicate la data de 24 mai 2011, judecătorul N.M.A., care a optat pentru promovarea la Tribunalul Suceava, secţia civilă, s-a clasat pe poziţia a 3-a, obţinând media generală de 8,850 şi note mai mari de 5 la toate materiile de concurs.
Pentru promovarea efectivă la Tribunalul Suceava, secţia civilă, au fost scoase la concurs 2 posturi, care au fost ocupate prin promovare de către candidaţii care s-au clasat pe primele 2 locuri, respectiv judecătorul V.E.L. şi judecătorul F.G.I., astfel cum rezultă din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 388 din 15 iunie 2011.
În conformitate cu prevederile art. 30 din Regulament, judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovaţi în posturile care se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
În ceea ce priveşte concursul din 8 mai 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că rezultatele finale au fost publicate la data de 24 mai 2011, termenul de 6 luni privind valorificarea rezultatelor împlinindu-se la data de 24 noiembrie 2011.
Cererea de valorificare a concursului formulată de N.M.A. a fost analizată în ultima şedinţă a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii la data de 22 noiembrie 2011. La analizarea solicitărilor de valorificare a rezultatelor acestui concurs, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere situaţia posturilor vacante la data de 01 noiembrie 2011, la instanţele la care se solicita promovarea.
Cum, din datele existente la nivelul Direcţiei resurse umane şi organizare, la Tribunalul Suceava, secţia civilă, nu a existat post vacant de execuţie în intervalul 02 noiembrie 2011 - 24 noiembrie 2011, dar nici ulterior acestei date, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul termenului de valorificare, având în vedere şi expirarea termenului de valorificare, Plenul a respins cererea formulată de N.M.A.
La adoptarea acestei soluţii Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere şi argumentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în cuprinsul deciziilor nr. 1657 din 18 martie 2011 şi nr. 2262 din 14 aprilie 2011.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, N.M.A., solicitând anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului să dispună promovarea ei efectivă la Tribunalul Suceava, secţia civilă, de la data îndeplinirii condiţiilor de valorificare a rezultatului obţinut la concurs.
În motivarea cereri sale, recurenta a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, prin prisma următoarelor motive, pe care le-a dezvoltat ulterior:
a). la Tribunalul Suceava a existat un post liber încă din mai 2011, care însa a fost acordat unui alt judecător în cadrul unui transfer în condiţii speciale,
b). în urma unei proceduri desfăşurate încă din octombrie 2011 şi finalizată prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii 922 din 13 decembrie 2011, schema Tribunalului Suceava, a fost majorată cu doua posturi; potrivit practicii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi practicii Consiliului Superior al Magistraturii, măsura având loc înăuntrul termenului de 6 luni, posturile rezultate, chiar dacă devin efective ulterior termenului de 6 luni, pot fi avute în vedere la valorificare.
Referitor la primul motiv, recurenta a arătat, în esenţă, că existenţa postului vacant la Tribunalul Suceava, a rezultat din anunţul publicat pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 1 mai 2011, dar acel post a fost folosit pentru un transfer dispus la data de 31 mai 2011, în afara procedurii de drept comun, pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al secţiei, contrar practicii anterioare de analizare concomitentă a cererilor de transfer şi a cererilor de valorificare a rezultatelor concursurilor de promovare.
În acest sens, recurenta a indicat motivele pentru care consideră că transferul la care face referire este nelegal, a invocat precedente în care Consiliului Superior al Magistraturii a utilizat, pentru soluţionarea cererilor de valorificare, posturi vacante rezervate pentru funcţiile de conducere, a arătat că existenţa postului vacant şi dispunerea transferului înainte de data validării rezultatelor concursului nu constituie un impediment pentru admiterea cererii sale, pentru că Consiliului Superior al Magistraturii ar fi trebuit să analizeze transferul abia la data de 30 iunie 2011, „în sesiunea de transferuri normală” şi a făcut, de asemenea, referire la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a recunoscut prioritatea cererilor de valorificare în raport cu transferul (decizia nr. 4232 din 6 noiembrie 2007) şi a sancţionat încălcarea principiului specializării (decizia nr. 2745 din 12 mai 2011).
Referitor la cele două posturi cu care a fost mărită schema Tribunalului Suceava, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 922 din 13 decembrie 2011, recurenta a arătat că este îndreptăţită să beneficieze de valorificarea rezultatelor concursului prin promovarea pe unul dintre aceste posturi, pentru că, pe de o parte, termenul de 6 luni, prevăzut în regulament nu ar trebui să curgă de la publicarea rezultatelor concursului(24 mai 2011), ci de la data validării acestuia (15. iunie 2011), iar, pe de altă pare, în practica Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că sunt îndeplinite condiţiile promovării prin valorificare nu numai în cazul vacantării efective a postului în termenul de 6 luni, ci şi dacă postul apare ca disponibil după termenul de 6 luni, dar în temeiul unor măsuri dispuse în cadrul acestui termen.
În altă ordine de idei, recurenta a arătat că prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 469 din 12 iulie 2011 s-a dispus majorarea schemei de personal a Tribunalului Suceava, cu un post, iar în şedinţa din 13 decembrie 2011, ultima şedinţă în care au fost analizate pe fond toate cererile de valorificare, Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că pot fi folosite la valorificare şi posturile vacantate în urma numirii în funcţii de conducere ulterior concursului finalizat la 14 decembrie 2011, procedând corespunzător în cazul altor cererii de valorificare, în raport cu care se consideră discriminată.
3. Apărările intimatului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând criticilor formulate de recurentă şi arătând, în esenţă, că motivul respingerii cererii acesteia a rezidat în lipsa posturilor vacante la Tribunalul Suceava, secţia civilă, în intervalul în care putea opera valorificarea.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând legalitatea hotărârii supuse controlului instanţei de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 29 alin. (7) C. proc. civ. constată că recursul nu este fondat.
I. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă făcută la pct. I.1. din prezenta decizie, la data de 27 iunie 2011, recurenta s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii cu o cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 08 mai 2011, concurs la care a participat, optând pentru promovarea la Tribunalul Suceava, secţia civilă, şi clasându-se pe poziţia a treia, cu media 8,850.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare „judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului”.
În raport cu aceste prevederi din Regulament, care stabilesc în mod expres, drept dată de referinţă în calcularea termenului de 6 luni, data comunicării rezultatelor finale, iar nu data validării concursului, Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut corect că intervalul pentru valorificarea rezultatelor s-a încheiat la data de 24 noiembrie 2011.
Din considerentele hotărârii recurate, rezultă că motivul respingerii cererii recurentei a constat în lipsa posturilor vacante la Tribunalul Suceava, secţia civilă, analiza fiind efectuată inclusiv prin prisma regulii potrivit căreia pentru soluţionarea cererilor de valorificare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor în funcţii de execuţie, pot fi utilizate şi posturile devenite vacante la o dată ulterioară expirări termenului de valorificare, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul acestui termen.
Înalta Curte, constată că refuzul rezolvării cererii formulate de recurentă pentru valorificarea rezultatelor concursului de promovare, refuz exprimat prin hotărârea nr. 945 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu are caracter nejustificat în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004, nefiind rezultatul unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere al autorităţii emitente.
Astfel, Înalta Curte, reţine că primul motiv de nelegalitate invocat de recurentă are în vedere existenţa unui post vacant în luna mai 2011 şi atribuit altui judecător, prin transfer dispus prin hotărârea nr. 433 din 31 mai 2011 a secţiei pentru judecători.
Refuzul rezolvării cererii recurentei nu poate fi analizat însă prin prisma acestei împrejurări, în condiţiile în care hotărârea menţionată este anterioară atât validării rezultatelor concursului de promovare la care a participat recurenta, cât şi cererii de valorificare a rezultatelor, aşadar nu a venit în concurs cu aceasta şi nu a fost contestată în termenele şi condiţiile prevăzute de lege. În altă ordine de idei, transferul respectiv a fost asociat numirii judecătorului în funcţia de preşedinte al secţiei civile a Tribunalului Suceava, era vorba despre un post aferent funcţiei de conducere, care nu era susceptibil de a fi scos la concursul de promovare în funcţii de execuţie sau de a fi utilizat pentru valorificarea ulterioară a rezultatului obţinut la concurs.
În sprijinul susţinerilor sale, recurenta a invocat decizia nr. 2745 din 12 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care nu poate fi însă reţinută, ca precedent judiciar, în prezenta cauză, pentru că în litigiul soluţionat prin decizia menţionată a fost analizată echitatea procedurii administrative de soluţionare a unei cereri de valorificare a rezultatului unui concurs de promovare în condiţiile în care, pentru un post vacant existent în timpul derulării ei, a fost acordată prioritate unei cereri de transfer, prin aplicarea literală a criteriilor de prioritate stabilite prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007, fără a se ţine seama de principiul specializării judecătorului, statuat în art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi în art. 37 alin.(4) şi 46 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 303/2004.
Cât priveşte redistribuirea unor posturi şi majorarea schemei de personal a Tribunalul Suceava, conform Hotărârii nr. 922 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 56/C/2012, Înalta Curte, consideră întemeiată apărarea intimatului, în sensul că, dat fiind specificul procedurii, care implică atribuţii de avizare ale Consiliului Superior al Magistraturii şi atribuţii de decizie ale ministrului justiţiei, nu se poate stabili o similitudine cu vacantarea unor posturi ulterior expirării termenului de valorificare, dar ca urmare a unor măsuri dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii în interiorul acestui termen, măsuri care prezintă un grad de concreteţe, de certitudine apt să dea naştere unei speranţe legitime pentru persoanele aflate în situaţia de a li se soluţiona cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare.
2.Temeiul de drept al soluţiei pronunţate
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge recursul formulat potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.M.A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 945 din 13 decembrie 2011, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1917/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1935/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
