ICCJ. Decizia nr. 1935/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1935/2012
Dosar nr. 2/33/2011
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
I. Circumstanţele cauzei.
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrative şi fiscal, la data de 03 ianuarie 2011, reclamanţii A.S.R., B. (M.) I.M.S., B.M.S., B.A.V., B.Z., B.(F.) L.F., B.C., B.M.D., B. (P.) E., B.T.D.M., B.(P.) M., B.A., B.(G.) L.C., B.(L.) N.A., B.N.F., B. (I.) V.N.D., B.A.C., C.B.E.M., C.C., C.P., C.R.O., C.M., C.(M.) F., C. (C.) M.N., C.M., C. (Z.G.) R., C.D.C., C. (C.) L.C., C. (C.) M., C. (F.) F.M.N., C.C., C.M., C. (P.) I.M.E., C.A., C. (M.) D., C.(P.) L.G. E., D. (M.) V.N.N., D. (H.) I.R., D.A. (D.) O.M., D.A.C., F. (C.) D.V., F. (P.) E., F.(T.) A.M., F.C., F.M.R., F.H. (K.) D., F. (M.) V.E.S.E., G. (M.) V.M.V., G. (K.) A., G. (C.) A.M., G. (D.) L., G. (B.) D.I., G.A., G.L., G. (G.) G.V., G. (R.) M., G. (C.) L.D., H.A., L. (M.) E., L.S.T., L. (B.) P.E., L.I.D., L. (M.) G., L. (A.) T.M., M. (L.) N., M. (H.) A.D., M. (N.) I., M. (R.) M.T., M. (C.) V.I., M. (P.) I.A., M. (I.G.) M., M. (N.) V.E.L., M.D.I., M.E.L., M.G.I., M.S., M. (L.) T.O., M. (C.) C.G., M. (M.) T., O. (J.) M.R., P.R.A., P. (P.) C.D.C., P.N. (N.) M., P.M.Z., P. (C.) I.A.A., P.V., P. (S.) L.L., P. (B.) E., P.V., P.D., P.V., P. (M.) M.A.C., R. (C.) C.M., R.S.V., R. (T.) L., R.V.I., R. (P.) M.M., R. (D.) G., R. (S.) A.V., S.I.M., Ş. (T.) M.I., S. (M.) D., S. (N.) M., S.C.C., Ş.B. (B.) A., S.O., T. (C.) A.M.I., Ţ. (P.) C.L.A., V. (O.) R., V.M., B. (V.) A., B. (R.) R., B. (D.) A.C., B.V.M., B: (T.) R., B.C., B. (G.) D., C. (L.) M.M., C. (C.) C., D. (C.R.) I., E. (T.) M.G., G. (C.) A.T., H.G.M., H. (G.) G., I. (B.) L., M. (R.) E., M. (C.) R.G., M. (P.) C.M., M. (M.) D.S., M. (L.) M., O.A.N., P. (S.) D.C., P. (P.) C.V., S. (M.) L.M., S. (F.) A., T.N., T.A., T. (P.) L., U. (C.) C.V., U. (P.) A., A. (N.M.) E.F., A. (N.V.) V., B.M., B. (N.S.) L.M., C: (N.N.) V.G., D. (N.P.) T., D. (N.M.) E., D.N.V., F. (N.B.) V., F. (N.A.) F.S., I. (N.D.P.) A., I. (N.N.) M.G., M. (N.J.) E.F., M: (N.C.) C.A., P. (N.K.) I., S.V., T. (N.C.) L.L., V. (N.M.) A., V. (N.M.) M.F., A. (N.P.) M., B. (N.P.) F.M., B. (N.B.) M., C. (N.C.) A.R., C. (N.B.) L.C., C.J., D. (N.V.) A.L., D. (N.B.) G.D., E. (N.S.) E., G. (N.G.) F., H. (N.D.) V., I. (N.K.) I., L. (N.B.) A.M., L.A. (G.) M., L.A.M.T., M.M.L., N. (N.M.) D.M., P. (N.M.) F., P. (N.I.) M., P. (N.S.) C.R., P. (N.S.) M.R., P. (N.O.) M., S. (N.D.) C.D., S. (N.C.) A.P., V. (N.L.) I.I., V.S.L., V. (N.S.) K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Universitatea „S.H.” şi Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului si Sportului, obligarea pârâtei Universitatea „S.H.” la eliberarea diplomelor de licenţă (de absolvire) şi a suplimentelor de diplomă, a foii matricole, diplomelor de absolvire a cursurilor Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, respectiv modulele pedagogice, şi a diplomelor de competenţă lingvistică, care atestă parcurgerea unor module şi finalizarea lor cu examen a unei limbi de circulaţie internaţională. De asemenea, au solicitat obligarea aceleiaşi pârâte la eliberarea originalelor diplomelor de bacalaureat precum şi a atestatelor şi diplomelor în original predate acesteia cu ocazia înscrierii reclamanţilor la cursurile pârâtei, obligarea pârâtei Universitatea „S.H.” la plata unor daune interese în cuantum de cate 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, pentru fiecare reclamant în parte, până la data eliberării efective a fiecărui act de studii menţionat mai sus, calculate de la data introducerii prezentei cereri şi până la data executării obligaţiei de către pârâtă. In temeiul art. 18 alin (6) din Legea 554/2004, s-a mai solicitat obligarea pârâtei ca în termen de maxim 30 zile de la data emiterii hotărârii, să elibereze toate actele de studii solicitate de către reclamanţi, în caz contrar amendarea acesteia în temeiul art. 24 alin (2)., cu cheltuieli de judecată. Pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti şi Universitatea „S.H."; Bucureşti au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamanţii.
În întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti, având în vedere pretenţiile reclamanţilor, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive întrucât, conform prevederilor H.G. nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Legii nr. 84/1995, ministerul nu are atribuţii privind eliberarea diplomelor pentru absolvenţii învăţământului superior.
Singurele entităţi care au atât dreptul cât şi obligaţia de a elibera diplomele de licenţă sunt instituţiile de învăţământ superior acreditate.
Pârâta Universitatea „S.H.” a depus în cauză întâmpinare si cerere de chemare în garanţie la acţiunea promovată de reclamanţi, prin care a solicitat a se lua act că şi-a îndeplinit obligaţiile legale de a emite adeverinţele de studiu pentru reclamanţi şi a făcut demersurile legale către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenţilor pentru anul 2009, spre a putea comanda la SC R. SA societatea de tipărire aceste formulare, în vederea livrării lor.
Pe de altă parte, pârâta a solicitat respingerea solicitării reclamanţilor de obligare la plata de daune interese în cuantum de 100 lei zi de întârziere pentru fiecare reclamant, până la eliberarea efectivă, calculată de la data introducerii acţiunii, în considerarea faptului ca pârâta este ţinută de îndeplinirea obligaţiilor nu doar de avizul copârâtei M.E.C.T.S., dar şi de activitatea de tipărire a SC R. SA.
De asemenea, pârâta a solicitat respingerea, pentru aceleaşi argumente şi a capătului de cerere formulat în temeiul art. 18 alin (6) din Legea nr. 554/2004, precum şi amendarea sa în temeiul disp. art. 24 alin (2).
Totodată, a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diplomele de Licenţă şi suplimente de diplomă pentru reclamanţi, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii de obligare, sub sancţiunea prev. de art. 24 alin (2) din Legea nr. 554/2004 şi daune - interese în cuantum de 100 lei fiecare zi de întârziere de la data introducerii cererii. De asemenea, a solicitat ca pârâtul să fie obligat să desemneze unitatea de specialitate producătoare care să pună la dispoziţia Universităţii S.H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamanţilor a actelor de studii, să-i vizeze recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii de obligare sub sancţiunea prev. de art. 24 alin (2) din Legea nr. 554/2004 până la aprobare precum şi daune - interese în cuantum de 100 lei fiecare zi de întârziere de la data introducerii cererii, cu cheltuieli de judecată.
La data de 14 martie 2011, reclamanţii şi-au extins acţiunea, solicitând obligarea pârâtului M.E.C.T.S. să desemneze unitatea de specialitate producătoare a pune la dispoziţia pârâtei U.S.H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii, să recunoască şi să echivaleze actul de studii în vedere utilizării acestuia în străinătate sub sancţiunea unor penalităţi de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Prin sentinţa nr. 346 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti.
A admis, în parte, acţiunea extinsă formulată de reclamanţi şi în consecinţă:
A obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze în favoarea reclamanţilor Diploma de licenţă şi suplimentul de diplomă (foaia matricolă) şi după caz diploma de absolvire a modulului pedagogic Nivelul I, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a prezentei sentinţe sub sancţiunea unei penalităţi de 100 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, începând cu expirarea termenului de 30 zile, menţionat anterior.
A respins cererea de obligare a pârâtei Universitatea S.H. să restituie reclamanţilor originalul diplomei de bacalaureat şi a celorlalte diplome şi atestate depozitate cu ocazia înscrierii la cursurile organizate de aceasta.
A respins capetele de cerere privind eliberarea certificatului de competenţă lingvistică, privind recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii, privind individualizarea unităţii specializate producătoare de tipizate şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata amenzii civile, ca neîntemeiate.
A admis în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H. în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi în consecinţă a obligat chematul în garanţie să aprobe tipărirea formularelor tipizate, a diplomei de licenţă şi supliment de diplomă pentru reclamanţi în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a prezentei sentinţe, sub sancţiunea unei penalităţi de 100 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, începând cu expirarea termenului de 30 zile, menţionat anterior.
A respins capetele de cerere privind recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii, privind individualizarea unităţii specializate producătoare de tipizate şi privind obligarea chematei în garanţie la plata amenzii civile, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., Curtea, a reţinut că legitimarea procesuală a acestui pârât este pe deplin justificată din perspectiva pretenţiilor formulate cu ocazia extinderii de acţiune din data de 14 martie 2011, când s-a solicitat obligarea pârâtului M.E.C.T.S. să desemneze unitatea de specialitate producătoare a pune la dispoziţia pârâtei U.S.H. tipizatul de diplomă, în vederea eliberării actelor de studii, să recunoască şi să echivaleze actul de studii în vedere utilizării acestuia în străinătate sub sancţiunea unor penalităţi de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere.
A considerat prima instanţă că, într-adevăr, acestui organ al administraţiei publice centrale nu îi revin atribuţii şi competenţe directe în eliberarea diplomelor de licenţă, ci instituţiei de învăţământ superior organizatoare după cum se poate deduce din prevederile art. 5 din O.M.E.C. nr. 2284/2007. Cu toate acestea calitatea procesuală pasivă se impune a fi verificată prin prisma tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită instanţa de judecată, iar nu privite individual, iar raportat la extinderea de acţiune, calitatea procesuală pasivă a pârâtului M.E.C.T.S. este justificată.
Pe fondul cauzei, Curtea, a reţinut că, potrivit adeverinţelor eliberate în cursul lunii iulie 2009 de către pârâta Universitatea S.H. şi depuse la dosarul cauzei, reclamanţii enumeraţi în cuprinsul dispozitivului hotărârii au promovat examenul de licenţă din sesiunea iulie 2009 organizat pentru următoarele facultăţi şi specializări: Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative Bucureşti, Facultatea de Sociologie - Psihologie Bucureşti, Facultatea de Management din Braşov, Facultatea de Geografie şi Geografia Turismului Bucureşti, Facultatea de Matematică – Informatică Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administraţie Publică Braşov şi Facultatea de Psihologie - Pedagogie Braşov. Toţi reclamanţii au fost înscrişi la studii de lungă durată, forma de învăţământ la distantă.
Adeverinţele eliberate de către Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative Bucureşti, Facultatea de Sociologie - Psihologie Bucureşti, Facultatea de Management din Braşov, Facultatea de Geografie şi Geografia Turismului Bucureşti, Facultatea de Matematică - Informatică Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administraţie Publică Braşov şi Facultatea de Psihologie - Pedagogie Braşov constituie o recunoaştere a faptului că reclamanţii au urmat cursurile pe care Universitatea S.H. le-a organizat la forma de învăţământ la distanţă şi calitatea de licenţiat în specializarea înscrisă în fiecare adeverinţă în parte.
De asemenea o parte din reclamanţi, conform dovezilor anexate au depus şi adeverinţa din care rezultă absolvirea modulului pedagogic Nivel I, împrejurare ce atestă că aceştia au absolvit toate disciplinele incluse în programul de studii psihopedagogice în vederea certificării pentru profesia didactică a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar.
Eliberarea acestor adeverinţe conduce la concluzia că reclamanţii şi-au îndeplinit toate obligaţiile ce le-au revenit potrivit contractelor de studii anuale încheiate cu pârâta Universitatea S.H., în sensul plăţii taxelor de studii şi a susţinerii şi promovării tuturor examenelor, inclusiv a examenului de licenţă.
În schimb, niciunul dintre reclamanţi nu a probat că în sarcina pârâtei subzistă obligaţia de eliberarea a certificatului de competenţă lingvistică, neexistând la dosarul cauzei nici o dovadă referitoare la promovarea de către reclamanţi a unui examen în acest scop.
Curtea, a constatat că până la data pronunţării hotărârii, pârâta Universitatea S.H. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a elibera reclamanţilor diploma de licenţă în original şi foaia matricolă, obligaţie ce îi revenea potrivit dispoziţiilor art. 15 din O.M.E.C. nr. 295/2007 şi art. 2 din O.M.E.C. nr. 5289/2008, în calitate de instituţie organizatoare a examenelor de licenţă, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din O.M.E.C. nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior.
Deşi toţi reclamanţii au adresat o cerere expresă de eliberare a diplomei în original şi a suplimentului la diplomă constând în foaia matricolă, pârâta nu a comunicat nici un răspuns reclamanţilor, iar în faţa instanţei de contencios administrativ a susţinut că această omisiune este imputabilă pârâtului M.E.C.T.S. care a refuzat să avizeze tipărirea de către SC R. SA a diplomelor în numărul solicitat prin adresele înregistrate sub nr. 40976 din 02 septembrie 2009 şi nr. 45302 din 09 octombrie 2009 şi nr. 1224 din 14 decembrie 2009 la M.E.C.T.S.
Într-adevăr din probele administrate rezultă că pârâta U.S.H. a comunicat M.E.C.T.S. prin adresa nr. 40976 din 02 septembrie 2009 necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor U.S.H. pentru anul 2009 ( f. 163 voi. 4 ), însă, potrivit susţinerilor acesteia, achiziţionarea de formulare tipizate de la SC R. SA a fost avizată de către pârâtul M.E.C.T.S. doar pentru o parte din necesar. Această împrejurare nu poate constitui un motiv pentru exonerarea de răspundere a pârâtei U.S.H. şi nici o justificare a conduitei sale cât timp obligaţia de remitere a diplomelor de licenţă şi a foilor matricole către reclamanţi este una de rezultat conform art. 20 din O.M.E.C. nr. 2284/2007, pârâta U.S.H. fiind responsabilă chiar şi pentru culpa levissima de vreme ce contractul de şcolarizare a fost unul cu titlu oneros.
Potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării şi eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituţiei de învăţământ superior, respectiv rectorului instituţiei.
Pe cale de consecinţă, chiar în lipsa obţinerii aprobării pentru tipărirea formularelor tipizate din partea M.E.C.T.S., refuzul tacit al pârâtei U.S.H. de a elibera reclamanţilor diploma de licenţă, suplimentul la diplomă (foia matricolă) şi după caz certificatul de absolvire a departamentului pentru pregătirea personalului didactic, după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
A mai reţinut Curtea că, pârâta U.S.H. nu a efectuat demersuri eficiente pentru a obţine constrângerea pârâtului M.E.C.T.S. la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii de către SC R. SA, în acest sens fiind elocventă poziţia procesuală de renunţare la judecată manifestată în cadrul dosarului nr. 4949/2/2010 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, având ca obiect tocmai rezolvarea acestei chestiuni litigioase vizând emiterea avizului pentru tipărirea de formulare în exemplare suficiente pentru toţi absolvenţii U.S.H., sesiunea 2009.
Reţinând culpa Universităţii, prima instanţă a obligat această pârâtă să elibereze în favoarea reclamanţilor Diploma de licenţă şi suplimentul de diplomă (foaia matricolă) şi după caz diploma de absolvire a modulului pedagogic Nivelul I, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a prezentei sentinţe, sub sancţiunea unei penalităţi de 100 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, începând cu expirarea termenului de 30 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii.
A respins cererea de aplicare a amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, considerând că această atribuţie revine instanţei de executare.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtului M.E.C.T.S. să desemneze unitatea de specialitate producătoare a pune la dispoziţia pârâtei U.S.H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii, să recunoască şi să echivaleze actul de studii în vedere utilizării acestuia în străinătate sub sancţiunea unor penalităţi de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere, Curtea, a apreciat că reclamanţii nu au depus în faţa instanţei de contencios administrativ nici un înscris din care să rezulte că aceştia s-au adresat în prealabil pârâtului M.E.C.T.S. sau pârâtei U.S.H. cu astfel de solicitări şi că ar fi primit un răspuns negativ sau nu li s-ar fi răspuns în 30 de zile de la înregistrarea cererii. Pe de altă parte solicitarea reclamanţilor de recunoaştere şi echivalare a actului de studii este prematură, în condiţiile în care, momentan, actul de studii nu există în materialitatea sa.
Aceleaşi considerente a reţinut Curtea, şi în ceea ce priveşte obligarea pârâtei Universitatea S.H. să le restituie originalul diplomei de bacalaureat şi celelalte diplome şi atestate depozitate cu ocazia înscrierii la cursurile organizate de aceasta.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a M.E.C.T.S., pârâta U.S.H. a motivat faptul că pentru îndeplinirea obligaţiei de eliberare a Diploma de licenţă şi suplimentul de diplomă (foaia matricolă) este ţinută atât de avizul chematului în garanţie M.E.C.T.S. pentru tipărirea acestora cât şi de activitatea unităţii de specialitate producătoare SC R. SA.
De asemenea, pârâta U.S.H. a solicitat chematului în garanţie M.E.C.T.S. prin două adrese nr. 769 din 25 august 2009 şi nr. 960 din 10 august 2009 să emită aprobare către SC R. SA de a tipiza actele de studii necesare. întrucât s-a dat aprobare pentru un număr insuficient de formulare, dreptul invocat de reclamanţi nu poate fi pe deplin realizat fără concursul efectiv al chematului în garanţie care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele şi tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept.
Cât priveşte apărările chematului în garanţie, Curtea, a identificat specializările şi facultăţile pentru care pârâta U.S.H. a obţinut acreditarea sau autorizaţie de funcţionare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la H.G. nr. 940/2004, care a fost depusă în probaţiune de către pârâta U.S.H. la fila 234 voi. 4. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative Bucureşti, Facultatea de Sociologie - Psihologie Bucureşti, Facultatea de Management din Braşov şi Facultatea de Geografie Bucureşti sunt acreditate (toate pentru învăţământul zi şi unele pentru frecvenţă redusă), iar specializările Matematică - Informatică, Drept şi Administraţie Publică Braşov şi Psihologie - Pedagogie Braşov sunt autorizate să funcţioneze provizoriu (toate pentru învăţământul zi şi unele pentru frecvenţă redusă). H.G. nr. 940/2004 face referire şi la alte facultăţi acreditate şi specializări autorizate provizoriu, însă doar cele menţionate în mod expres interesează prezenta cauză de vreme ce adeverinţele depuse la dosar au fost emise doar de aceste facultăţi.
Cu privire la procedura de acreditare/autorizare, Curtea, a reţinut că dispoziţiile art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesităţii unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învăţământ, susţinută de chematul în garanţie, ci pentru fiecare program din ciclu de licenţă care duce la o calificare universitară distinctă.
Noţiunea de „program de studii” a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin H.G. 1418/2006 ca fiind totalitatea activităţilor de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învăţării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obţinerea unei calificări universitare.
Or, de vreme ce art. 60 alin. (3) din Legea învăţământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licenţă stabilea că diplomele şi certificatele de studii eliberate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceeaşi specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învăţământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învăţământ absolvită (zi, frecvenţă redusă, învăţământ la distanţă) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă şi urmată.
În acelaşi sens prima instanţă a reţinut şi dispoziţiile art. 5 din H.G. nr. 535/2009, concluzionând că obligaţia acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învăţământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu şi pentru celelalte forme de învăţământ respectiv: frecvenţă redusă şi învăţământ la distantă.
Din această perspectivă, Curtea, a apreciat că cererea de chemare în garanţie este fondată în parte, sens în care a fost admisă şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a fost obligat, în calitate de chemat în garanţie, să aprobe tipărirea formularelor tipizate, a diplomei de licenţă şi a suplimentului de diplomă pentru reclamanţi în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a prezentei sentinţe, sub sancţiunea unor penalităţi de 100 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, începând cu expirarea termenului de 30 zile, menţionat anterior.
1.3. Recursul declarat în cauză.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivele de recurs se arată că în mod greşit şi nelegal instanţa a admis cerea de chemare în garanţie a M.E.C.T.S. pe motiv că „s-a dat aprobare pentru un număr insuficient de formulare, dreptul invocat de reclamanţi nu poate fi pe deplin realizat fără concursul efectiv al chematului în garanţie care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele şi tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept”.
A susţinut recurenta că instanţa de fond s-a aflat într-o gravă eroare întrucât M.E.C.T.S. nu are ca atribuţie, conform prevederilor H.G. nr. 81/2010, privind eliberarea diplomelor pentru absolvenţii învăţământului superior.
Singurele entităţi care au dreptul şi obligaţia de a elibera diplomele de licenţă sunt instituţiile de învăţământ superior acreditate.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate autorizate să funcţioneze provizoriu structurile şi specializările universitare cu formele de învăţământ respective, luând în considerare numai un comunicat al conducerii U.S.H. şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al universităţii, documente care nu sunt opozabile ministerului şi în nici un caz nu pot constitui temei legal pentru admiterea unei cereri de chemare în garanţie.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond era obligată să verifice dacă şcolarizarea la facultatea, specializarea şi forma de învăţământ urmată de reclamanţi este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare, având în vedere că la Universitatea S.H. specializările programelor de studiu de la formele de învăţământ la distanţă, au fost organizate şi desfăşurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 88/1993 şi O.U.G.nr. 75/2005
A susţinut recurentul că actele de studii pot fie eliberate pentru acei absolvenţi care au promovat examenele de licenţă şi care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu.
Or, acest fapt s-a realizat, întrucât M.E.C.T.S. a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiile 2008, 2009 şi 2010 prin adresele 37450 din 21 iunie 2010, 37629, 12356F din 25 octombrie 2010, 32048, 36711, 40456 din 13 octombrie 2010 aspect care nu a fost luat în considerare de către instanţa de fond, astfel că cererea de chemare în garanţie a rămas fără obiect.
II. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea, va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o acţiune vizând refuzul nejustificat al rezolvării cererilor reclamantei, de eliberare a diplomei de licenţă şi a celorlalte acte de studii, ca urmare a promovării examenului de licenţă organizat de Universitatea S.H. Acest demers, îndreptat împotriva unui act administrativ asimilat, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) teza a II-a şi art. 8 alin. (1) teza a II-a din aceeaşi lege, astfel că respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale nu este rezultatul interpretării greşite a legii ori a naturii actului juridic dedus judecăţii, aşa cum susţine recurentul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Dimpotrivă, au fost interpretate şi aplicate corect prevederile Legii contenciosului administrativ, părţile raportului juridic litigios fiind autorităţile publice care au refuzat să rezolve sau nu au rezolvat în termen legal cererile reclamantei şi persoana vătămată, în acest mod, într-un drept sau într-un interes legitim.
Este adevărat că operaţiunile de desemnare a unităţii de specialitate care să tipărească formularele şi de punere a tipizatelor de diplomă la dispoziţia Universităţii privesc raporturile dintre ministerul de resort şi instituţiile de învăţământ superior, dar aceste operaţiuni administrative sunt etape ale procedurii la a cărei finalizare tinde reclamanta, prin emiterea diplomei de licenţă, iar refuzul efectuării lor produce efecte vătămătoare directe asupra acesteia.
De aceea, instanţa de control judiciar constată că dezlegarea pe care instanţa de fond a dat-o excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este corectă, neîncălcând în nici un mod prevederile cadru ale Legii nr. 554/2004 sau normele cuprinse în Legea nr. 84/1995 şi H.G. nr. 81/2009, privind atribuţiile ministerului.
Cu privire la fondul cauzei, înalta Curte, reţine următoarele considerente:
Conform adeverinţelor eliberate în cursul lunii iulie 2009 de către pârâta Universitatea S.H. şi depuse la dosarul cauzei, reclamanţii enumeraţi în cuprinsul dispozitivului hotărârii au promovat examenul de licenţă din sesiunea iulie 2009 organizat pentru următoarele facultăţi şi specializări: Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative Bucureşti, Facultatea de Sociologie - Psihologie Bucureşti, Facultatea de Management din Braşov, Facultatea de Geografie şi Geografia Turismului Bucureşti, Facultatea de Matematică - Informatică Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administraţie Publică Braşov şi Facultatea de Psihologie - Pedagogie Braşov. Toţi reclamanţii au fost înscrişi la studii de lungă durată, forma de învăţământ la distanţă.
Aceste acte se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate specifică actelor administrative şi nu au fost atacate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau de o altă autoritate publică, în condiţiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004.
În aceste condiţii, după o analiză riguroasă a succesiunii demersurilor efectuate de reclamantă, a reacţiei entităţilor implicate în procedură şi a modului în care acestea şi-au îndeplinit atribuţiile, instanţa de fond a reţinut judicios că Universitatea avea obligaţia de a elibera diploma de licenţă, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, aprobat prin ordinul nr. 2287/2007. Această obligaţie nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligaţiei ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare or, în condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat şi anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverinţei de promovare a examenului de licenţă, nu pot fi reţinute apărările privind legalitatea organizării examenului de licenţă de către instituţia de învăţământ superior şi corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenţi ai specializărilor acreditate, apărări pe care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului le-a formulat in abstracte, fără a se raporta la cazul concret al intimaţilor reclamanţi.
Instanţa de control judiciar constată, de aceea, că obligaţia impusă Ministerului, de a aproba tipărirea formularelor, este legală şi temeinică,
Susţinerile din recurs privind neanalizarea de către instanţa de fond a hotărârilor de guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului acestei universităţi de a elibera acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neacreditate nu pot fi reţinute, deoarece acest aspect nu formează obiectul cererii de chemare în garanţie, instanţa de fond nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distantă.
Nici excepţia lipsei de obiect nu poate fi reţinută, deoarece adresele depuse la dosar nu probează cu certitudine obligaţia de eliberare a avizului solicitat, ţinându-se cont şi de poziţia oscilantă a autorităţii care, pe de o parte, arată că a eliberat avizele solicitate şi a soluţionat integral cererile Universităţii S.H. iar, pe de altă parte, susţine că intimata Universitatea S.H. nu avea dreptul să elibereze actele de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi specializării neacreditate.
Pe de altă parte, se reţine că în mod constant s-a statuat, în jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în litigii de aceeaşi natură, că Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are obligaţia legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, şi nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluţia din prezenta decizie se impune şi în considerarea respectării principiului coerenţei şi unităţii jurisprudenţei consacrat ca atare în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. contra României).
Faţă de cele arătate, apreciind că motivele de recurs nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este temeinică şi legală, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei nr. 346 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1927/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1937/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
