ICCJ. Decizia nr. 1947/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1947/2012
Dosar nr. 446/46/2011
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi soluţia primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, la data de 24 martie 2011, reclamantul B.R. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor, Administraţia Fondului pentru Mediu, prin Preşedinte P.G. şi Agenţia Judeţeană pentru Protecţia Mediului Argeş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii să aprobe, în cadrul programului „Casa Verde”, solicitarea efectuată în dosarul nr. 1319 din 29 iulie 2010, depus la A.J.P.M. Argeş.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, deşi a depus la A.J.P.M. Argeş, pe suport de hârtie, toate documentele solicitate, în mod abuziv, nelegal şi inadmisibil i-a fost respinsă solicitarea de finanţare în cadrul programului „Casa Verde";, invocându-se art. 12 lit. d) din Ghidul de finanţare a Programului.
La data de 20 aprilie 2011, pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor a depus întâmpinare, solicitând în principal, să fie respinsă cererea în ceea ce îl priveşte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi, în subsidiar, să fie respinsă cererea ca inadmisibilă, deoarece reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 18 din Ghid.
Şi Administraţia Fondului pentru Mediu a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 298 din 25 mai 2011, a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 18 din Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabila, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, publicat în M. Of. nr. 409 din 18 iunie 2010, „se poate depune contestaţie privind decizia Comitetului director la sediul Autorităţii, în termen de 10 zile de la data comunicării rezultatelor, respectiv postarea listei cu dosarele de finanţare respinse pe site-ul Autorităţii; Comisia de soluţionare a contestaţiilor, numita prin dispoziţia preşedintelui Autorităţii, analizează motivele respingerii si înaintează Comitetului director propunerea de aprobare sau respingere a contestaţiei; Autoritatea soluţionează contestaţia în termen de 15 zile de la înregistrarea acesteia la registratura Autorităţii”.
Or, în speţă, a constatat instanţa, reclamantul nu a urmat procedura menţionată mai sus, adresându-se direct instanţei de contencios administrativ, astfel că acţiunea este inadmisibilă.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.R., susţinând că au fost ignorate prevederile art. 15 alin. (2) din Ghidul de finanţare, care obligau Comisia Administraţiei Fondului pentru Mediu să îi solicite documente suplimentare pentru clarificarea situaţiei, dosarul putând fi respins numai dacă acestea nu erau transmise ori nu erau corespunzătoare.
3. Apărările formulate de intimaţi.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimaţii Administraţia Fondului pentru Mediu şi Ministerul Mediului şi Pădurilor au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că neregularitatea îndeplinirii procedurii administrative prealabile a fost sancţionată în mod corect de prima instanţă prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticii formulate, a întâmpinărilor, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Recurentul-reclamant B.R. a depus la Administraţia Fondului pentru Mediu – A.J.P.M. Argeş o cerere de finanţare înregistrată sub nr. 1319 din 29 iulie 2010, în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire. Procedura administrativă de analiză, selectare, aprobare, finanţare, implementare şi monitorizare a proiectului propus a fost reglementată prin Ghidul aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 950/2010.
Dosarul depus de recurentul-reclamant a fost respins de Comitetul director al A.F.M., comunicarea rezultatului realizându-se, conform art. 17 din Ghid „prin postarea pe site-ul Autorităţii”, la data de 11 noiembrie 2010.
În motivarea actului administrativ s-a reţinut că înscrisurile depuse nu cuprind extrasul de carte funciară conform art. 12 lit. d) din Ghid, solicitantul prezentând numai un extras pentru informare nr. 25296 din 26 iulie 2010 „din cuprinsul căruia rezultă exclusiv dreptul de proprietate în cotă de 3/8 asupra terenului intravilan cu nr. cadastral 9334”.
Contrar celor reţinute de judecătorul primei instanţe, Înalta Curte, constată că recurentul a formulat contestaţie administrativă împotriva deciziei Comitetului director, numai că aceasta a fost înregistrată la data de 10 ianuarie 2011, sub nr. 1806, cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 18 alin. (1) din Ghid şi chiar cu depăşirea termenului de drept comun în materie, de 30 de zile (art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004), fiind respinsă ca tardiv formulată prin decizia din 17 ianuarie 2011 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor (pag. 46, 47 dosar fond).
Această neregularitate procedurală determină un fine de neprimire a acţiunii judiciare, soluţia fiind aceeaşi ca şi în cazul omisiunii de a formula plângere prealabilă, respectiv de respingere a cererii ca inadmisibilă.
În fine, deşi excede limitelor învestirii instanţei de recurs, Înalta Curte, observă că dispoziţia normativă invocată de recurent, art. 15 alin. (2) din Ghid nu este imperativă, întrucât „comisia poate solicita documente sau informaţii suplimentare”.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Pentru considerentele expuse, văzând că soluţia adoptată de prima instanţă este legală, nefiind identificate motive de casare a acesteia, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.R. împotriva sentinţei nr. 298 din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1944/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1968/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
