ICCJ. Decizia nr. 1978/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1978/2012
Dosar nr. 846/44/2008
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta SC N. SRL Nicoreşti a solicitat anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. 3033 din 17 aprilie 2008, precum şi a Deciziei de impunere fiscală din 21 aprilie 2008 prin care au fost stabilite în sarcina acesteia obligaţii fiscale suplimentare în sumă totala de 800.621 lei constând în: impozit pe profit în sumă de 388.663 lei şi TVA în sumă de 411.958 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a contestat aceste decizii de impunere fiscală la data de 14 mai 2008, dar autoritatea pârâtă nu a soluţionat contestaţia nici la data de 18 iunie 2008.
Ulterior, prin decizia nr. 59 din 27 iunie 2008 D.G.F.P. Galaţi a soluţionat contestaţia în sensul respingerii, motiv pentru reclamanta şi-a completat acţiunea.
La termenul de judecată din 17 februarie 2009 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu SC P.P.I. SRL, justificându-şi interesul prin aceea că a fuzionat prin absorbţia reclamantei, astfel încât obligaţiile fiscale ale acesteia îi sunt opozabile.
Reclamanta a contestat suma stabilită cu titlu de impozit pe profit pentru perioada 2002 - 2007 în sumă totală de 376.954 lei precum şi sumele stabilite cu titlu de TVA pentru aceeaşi perioadă, opinând că decizia de impunere fiscală nu i-a fost comunicată în termen legal, astfel încât nu şi-a putut formula apărările. În plus, a susţinut reclamanta, sumele calculate pentru anul fiscal 2002 ar fi fost prescrise faţa de data începerii controlului la 1 septembrie 2009.
În dezvoltarea motivelor acţiunii, reclamanta a analizat pe fiecare an în parte, sumele impuse cu titlu de impozit pe profit şi TVA, susţinând că au fost greşit stabilite.
Prin sentinţa nr. 270/2009, Curtea de apel Galaţi, a admis în parte acţiunea reclamantei şi cererea de intervenţie, menţinând actele de impunere fiscală contestate de reclamantă până la limita sumei de 87.061 lei.
Analizând întregul material probator administrat instanţa a apreciat că acţiunea este fondată şi, însuşindu-şi concluziile expertizei întemeiate pe recalcularea şi analiza tuturor sumelor de bani stabilite prin raportul de inspecţie fiscală, a admis acţiunea în parte şi a dispus diminuarea obligaţiilor fiscale ale reclamantei până la limita sumei reţinute prin expertiză, adică 87.061 iei. Analitic, pentru fiecare sumă în parte, expertiza a recalculat dinamica veniturilor şi cheltuielilor deductibile fiscal, în funcţie de care a corectat rata TVA datorat de reclamantă, lucrare ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Împotriva sentinţei nr. 270/2009 a Curţii de Apel Galaţi, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, iar prin decizia nr. 5164/2008 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recurs şi s-a casat sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, motivat de faptul că din considerentele şi dispozitivul hotărârii nu rezultă care acte administrativ fiscale au fost anulate sau modificate în parte, pentru ce obligaţii fiscale sau pentru ce perioadă.
Cu ocazia rejudecării, prin Sentinţa nr. 203 din 23 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC P.P.I. SRL Bârlad. Instanţa a admis în parte plângerea formulată de reclamanta SC N. SRL Nicoreşti, judeţul Galaţi, dispunând anularea în parte a deciziei nr. 59 din 27 iunie 2008 şi a deciziei nr. 14203 din 7 octombrie 2008 şi menţinerea obligaţia de plată a reclamantei pentru suma de 130.910 lei. S-a dispune suspendarea executării deciziei nr. 59/2008 şi a deciziei nr. 14203/2008 până la soluţionarea definitivă a cauzei, respingându-se excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, prematurităţii, inadmisibilităţii şi autorităţii de lucru judecat, precum şi excepţia necompetenţei teritoriale invocate de Administraţia Finanţelor Publice Tecuci.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta SC N. SRL Nicoreşti Galaţi a formulat plângere împotriva refuzului D.G.F.P. Galaţi, Activitatea de Inspecţie Fiscală de a răspunde la contestaţia depusă la data de 14 mai 2008 împotriva raportului de inspecţie fiscală nr. 3033 din 17 aprilie 2008, solicitând anularea acestuia, a deciziei de impunere din 21 aprilie 2008 şi a procesului verbal încheiat în data de 17 aprilie 2008, precum şi suspendarea executării pentru suma de 800.621 lei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Ulterior, prin cererea depusă la data de 18 noiembrie 2008, reclamanta şi-a modificat acţiunea, formulând în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galaţi, plângere împotriva deciziei nr. 59 din 27 iunie 2008 emisă de pârâtă prin care s-au stabilit obligaţii suplimentare de plată în sumă de 785.859 lei şi împotriva deciziei nr. 4203 din 7 octombrie 2008, prin care s-au stabilit penalităţi la sumele contestate, solicitând anularea acestora şi suspendarea executării începută împotriva societăţii pentru suma de 800.621 lei stabilită prin decizia de impunere nr. 84 din 21 aprilie 2008 şi decizia nr. 59 din 27 iunie 2008, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
A apreciat curtea că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Finanţelor Publice Tecuci nu este fondată, întrucât la termenul din data de 16 decembrie 2008 instanţa a dispus introducerea acesteia în cauză.
De asemenea, s-a mai reţinut, din conţinutul deciziei rezultă că aceasta vizează perioada 30 iunie 2008 - 18 august 2008 şi priveşte calculul accesoriilor la o anumită dată, aspecte contestate de către reclamantă în cadrul plângerii prealabile adresată organelor fiscale, astfel încât nici excepţiile inadmisibilităţii şi prematurităţii nu sunt fondate.
Prin cererea de intervenţie în interes propriu, SC P.P.I. SRL Bârlad, judeţul Vaslui, în calitate de succesoare în drepturi a SC N. SRL a arătat că înţelege să-şi însuşească plângerea astfel cum a fost formulată, iar cum la data de 25 noiembrie 2008 SC N. SRL a fost radiată de Registrul Comerţului, fiind absorbită de SC P.P.I. SRL, instanţa a constatat caracterul fondat al cererii de intervenţie, dispunând introducerea în cauză a acestei societăţi.
În ce priveşte excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Tecuci, s-a reţinut că în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi cu faptul că actele contestate au fost emise în cauză de D.G.F.P. Galaţi şi A.F.P. Tecuci, în speţă nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale, atâta vreme cât reclamanta a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, în temeiul art. 201 Cod proc. civ., instanţa însuşindu-şi concluziile experţilor contabili cu privire la aspectele vizate.
În raport cu aceste concluzii reiterate în cuprinsul hotărârii, instanţa a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea în parte a deciziei nr. 59 din 27 iunie 2008 şi a deciziei nr. 14203 din 7 octombrie 2008, în sensul menţinerii obligaţiei de plată numai pentru suma de 130.910 lei, din care 49.012 lei impozit pe profit, 65.978 lei TVA şi 15.920 lei majorări de întârziere.
S-a apreciat nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de Administraţia Finanţelor Publice Tecuci, reţinându-se că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În raport cu situaţia de fapt reţinută, s-au constatat întrunite condiţiile expres şi cumulativ prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
S-a reţinut că prin acţiunea introdusă au fost invocate o serie de aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a actelor administrative atacate, care au necesitat verificări din partea instanţei, aspecte ce constituie fără dubiu un caz bine justificat în accepţiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
În ce priveşte prejudiciul pe care l-ar suferi reclamanta, s-a apreciat că blocarea conturilor acesteia în actualul context socio-economic ar afecta grav activitatea, punându-i în pericol chiar existenţa ca persoană juridică.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recursuri Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Galaţi şi, respectiv, Administraţia Finanţelor Publice Tecuci, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- instanţa de fond nu a respectat Decizia civilă nr. 5164 din 23 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus casarea sentinţei nr. 270 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi. Astfel, instanţa de fond nu a ţinut seama de îndrumările privind aprecierea expertizei contabile efectuate în cauză, expertul depăşindu-şi limitele competenţelor sale;
- instanţa de fond s-a pronunţat inclusiv asupra unor sume cu privire la care reclamanta nu a formulat contestaţie, respectiv cheltuieli nedeductibile din anul 2003 şi o parte din cheltuielile aferente anilor 2004 şi 2005, precum şi o parte din sumele datorate cu titlu de TVA;
- în mod greşit a fost soluţionată excepţia prescripţiei datorate pentru anul 2002, nepronunţându-se cu privire la întreruperea prescripţiei prin actul avizării inspecţiei la data de 23 august 2007;
- instanţa a soluţionat acţiunea apreciind în mod greşit că reclamanta are capacitate procesuală, din moment ce aceasta a fost dizolvată şi radiată de la Registru Comerţului;
- în mod greşit instanţa de fond a dispus inclusiv anularea deciziei nr. 14203 din 07 octombrie 2008 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Tecuci, privind accesoriile, deşi reclamanta nu a solicitat acest lucru şi nu s-a efectuat procedura administrativă prealabilă (art. 205 – 211 C. proc. fisc.) referitor la această decizie.
În drept, motivele de recurs au fost încadrate, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 5,6,7,9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, dar şi prioritar motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. („ când instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2”), Înalta Curte, constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. „Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.
În speţă, prin sentinţa civilă nr. 203 din 23 iunie 2011 (sentinţa atacată), instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC N. SRL, precum şi cererea de intervenţie formulată de SC P.P.I. SRL, cu toate că la data de 18 noiembrie 2008 a avut loc fuziunea prin absorbţie a SC N. SRL (societatea absorbită) cu SC P.P.I. SRL (societatea absorbantă), la aceeaşi dată SC N. SRL fiind radiată din Registrul Comerţului. Potrivit înscrisurilor de la dosar şi propriei declaraţii a SC P.P.I. SRL (din cererea de intervenţie), această societate este succesoarea în drepturi a SC N. SRL şi, prin urmare, preia calitatea de reclamantă a acesteia. În consecinţă, instanţa de fond nu a stabilit în mod corect cadrul procesual, hotărârea neputând fi pronunţată în contradictoriu cu SC N. SRL, a cărei existenţă, din punct de vedere juridic, a încetat.
De asemenea, instanţa de fond nu a ţinut seama de îndrumările şi dezlegările în drept cuprinse în decizia de casare anterioară (decizia nr. 5164/2010) cu privire la competenţa expertului contabil de a statua asupra unor probleme de drept cum ar fi prescripţia extinctivă şi deductibilitatea unor cheltuieli, de asemenea, instanţa nu a ţinut seama de limitele sesizării sale, în sensul că, astfel cum s-a arătat şi în decizia nr. 5164/2010 (decizia de casare), unele sume nu au fost contestate de reclamantă, iar excepţia prescripţiei unor obligaţii fiscale nu a fost analizată în funcţie de actele invocate de părţi.
Prin urmare, Înalta Curte, reţine ca fiind fundamentate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 6 C. proc. civ., urmând ca, în baza art. 312 alin. (3) teza a II-a să dispună casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru corecta stabilire a cadrului procesual cu privire la părţi şi obligaţiile fiscale contestate.
De asemenea, cu prilejul rejudecării instanţa va avea în vedere şi apărările de fond ale părţilor, făcute inclusiv în faza de recurs, iar expertiza contabilă urmează a fi apreciată în limitele obiectului acţiunii (a obligaţilor fiscale contestate, iar nu şi asupra unor obligaţii necontestate) şi competenţelor expertului rezultate din prevederile art. 201 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Finanţelor Publice Tecuci împotriva Sentinţei nr. 203 din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1970/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1987/2012. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
