ICCJ. Decizia nr. 1962/2012. Contencios. Anulare hotărâre Birou Electoral. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1962/2012
Dosar nr. 2680/1/2012
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Asupra contestaţiei de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1.Obiectul contestaţiei
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Forţa Civică a contestat, în temeiul art. 39 din Legea nr. 67/2004, procesul verbal din data de 03 aprilie 2012 prin care s-a decis completarea B.E.C. cu "câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare”, sub aspectul că în mod eronat s-a reţinut conceptarea U.N.P.R. ca partid parlamentar.
În motivarea cererii sale, contestatoarea a susţinut că U.N.P.R. este o formaţiune politică înregistrată conform hotărârii Tribunalului Municipiului Bucureşti nr. 1045 R din data de 19 august 2010, în Dosarul civil nr. 4717/2/2010, ulterior alegerilor parlamentare din 2008, prin care, în mod legal şi democratic, a fost stabilită componenţa eşichierului politic, respectiv a partidelor politice care au calitatea de a fi partide parlamentare: Partidul Democrat Liberal, Partidul Social Democrat, Partidul Naţional Liberal, Partidul Conservator şi U.D.M.R.
A mai susţinut contestatoarea că, în prezent, în Parlamentul României, în Camera Deputaţilor şi în Senat, funcţionează două grupuri parlamentare independente, în componenţa cărora se află parlamentari afiliaţi la o nouă formaţiune politică, U.N.P.R., care nu este şi nu poate fi un partid parlamentar în mod legal, component al Parlamentului României, deoarece singura cale justă şi legală a calităţii de partid parlamentar este exprimarea votului liber consimţit prin alegeri conform Constituţiei României.
A apreciat că un alt argument în sprijinul susţinerilor sale este şi acela că Autoritatea Electorală Permanentă din România, prin acţiunile de subvenţionare a partidelor parlamentare pentru perioada 2009 - martie 2012 nu a acordat subvenţii decât partidelor parlamentare Partidul Social Democrat, Partidul Naţional Liberal, Partidul Democrat Liberal, Partidul Conservator şi U.D.M.R.
Totodată, contestatoarea a invocat şi Decizia Curţii Constituţionale din 14 noiembrie 2005, prin care s-a statuat că „ noţiunea de configuraţie politică utilizată în art. 64 alin. (5) din Constituţie nu poate fi înţeleasă decât prin raportare la data alegerilor, când prin exercitarea drepturilor fundamentale prevăăzute de art. 36 şi 37 din Constituţie se exprimă voinţa cetăţenilor, se concretizează exercitarea suveranităţii naţionale. Această voinţă a cetăţenilor conturează configuraţia politică a camerelor iar nu acordurile ulterioare intervenite în exercitarea mandatelor parlamentarilor aleşi”.
2.Apărările intimatului
În cauză a formulat întâmpinare U.N.P.R.
Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepţia inadmisibilităţii şi prematurităţii contestaţiei, soluţionate în şedinţa publică de astăzi, 6 aprilie 2012, potrivit celor consemnate prin practicaua deciziei. Pe fond, intimatul a susţinut că B.E.C. a fost alcătuit cu respectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) raportat la art. 36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004, U.N.P.R. fiind partid politic parlamentar cu drept de a - şi numi reprezentant în B.E.C.
A mai arătat că grupul parlamentar al U.N.P.R. s-a constituit la data de 01 noiembrie 2009, în conformitate cu Regulamentele celor două camere ale Parlamentului României, iar cu privire la constituţionalitatea constituirii grupurilor parlamentare s-a pronunţat Curtea Constituţională, atât prin Decizia nr. 1490/2010 cât şi prin Decizia nr. 1611/2010, în anul 2010, membrii grupului parlamentar constituind U.N.P.R., în deplină respectare a tuturor legilor şi regulamentelor în vigoare.
Totodată, intimatul a precizat că Legea nr. 67/2004 nu defineşte noţiunea de partid parlamentar şi în considerarea principiului potrivit căruia acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem, urmează să se constate că U.N.P.R. este un partid politic înregistrat în conformitate cu dispoziţiile legale, reprezentat în Parlamentul României, recunoscut ca partid parlamentar prin adresa Camerei Deputaţilor nr. 1/529 RA din 03 aprilie 2012 şi adresa Senatului României nr. 1/191 din 02 aprilie 2012, prin care se atestă calitatea de partid parlamentar a U.N.P.R.
Legalitatea constituirii şi fiinţării ca partid parlamentar, pe de o parte, şi legalitatea Hotărârii B.E.C. (în sensul desemnării unui reprezentant al P.U.N.R. în B.E.C.), pe de altă parte, sunt confirmate fără echivoc şi fără posibilitate de interpretare de către Curtea Constituţională, Senatul României şi Camera Deputaţilor.
Intimatul a mai susţinut că Decizia Curţii Constituţionale nr. 601/2005, invocată de către contestatoare nu - şi găseşte aplicare în cauză, întrucât se referă la configuraţia politică din care reiese alcătuirea birourilor permanente ale Camerelor fără nici o referire la partidul parlamentar.
În ceea ce priveşte Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, aceasta are unic scop asigurarea egalităţii de şansă în competiţia politică şi a transparenţei în finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, însă legea nu cuprinde nici o referire la partidele politice parlamentare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei
Actul administrativ contestat pe calea prevăzută în art. 39 din Legea nr. 67/2004 este procesul – verbal, încheiat de B.E.C. la data de 3 aprilie 2012, cu ocazia completării biroului cu partidele politice parlamentare şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în ambele camere ale Parlamentului.
Obiectul propriu-zis al contestării judiciare constă în includerea în componenta B.E.C. a reprezentantului partidului U.N.P.R., formaţiune care, în opinia contestatoarei, nu are calitatea de partid parlamentar.
Procesul – verbal a fost întocmit în temeiul art. 36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004, potrivit căruia „în termen de 24 de ore de la alegerea preşedintelui B.E.C., biroul se completează cu preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale permanente şi cu câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare”.
Cum Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale nu cuprinde nici o definiţie expresă a noţiunii de partid parlamentar, nici criterii clare de determinare a acesteia, calitatea de partid parlamentar nu poate fi stabilită decât prin raportare la reprezentarea partidelor politice în Parlamentul României, prin membrii lor, deputaţi sau senatori.
Definiţia cuprinsă în art. 2 pct. 61 din Legea nr. 35/2008, conform căreia noţiunea de „partide politice parlamentare” desemnează partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor minorităţilor naţionale ce au grup parlamentar propriu în ambele camere ale parlamentului, nu poate fi aplicată ca atare în speţă, pentru că prevederea legală menţionată este inclusă doar în Titlul I – Alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului din Legea nr. 35/2008, în timp ce Titlul II – Modificarea şi Completarea legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale nu conţine o prevedere similară. Singura condiţie de acest gen este impusă organizaţiilor minorităţilor naţionale, prin art. 124 din Legea nr. 67/2004.
Nici prevederile ori modul de punere în aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale nu constituie un argument în sensul nelegalităţii procesului – verbal contestat, pentru că, pe de o parte, acest act normativ are un obiect de reglementare distinct, şi, pe de altă parte, art. 14 alin. (3), art. 15 şi art. 16 din legea menţionată indică expres, drept criterii pentru acordarea subvenţiilor de la bugetul de stat, numărul de voturi primite la alegerile parlamentare şi numărul de voturi primite la alegerile locale, iar nu calitatea de partid parlamentar.
În ceea ce priveşte argumentul potrivit căruia U.N.P.R. nu poate fi socotit partid parlamentar pentru că a fost constituit şi înregistrat, ca partid politic, în anul 2010, ulterior alegerilor parlamentare din 2008, Înalta Curte reţine că Forţa Civică şi-a întemeiat susţinerile pe considerentele avute în vedere de Curtea Constituţională în deciziile nr. 601 şi 602 din 14 noiembrie 2005, în care noţiunea de „configuraţie politică” a fiecărei Camere a Parlamentului, utilizată în art. 64 alin. (5) din Constituţie a fost interpretată prin raportare la componenţa rezultată din alegeri.
Ulterior însă, prin decizia nr. 1490 din 17 noiembrie 2010, referitoare la constituţionalitatea unor articole modificate din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Curtea Constituţională a reţinut că „mutaţiile intervenite în structura grupurilor parlamentare existente, ca urmare a sciziunii ce se poate produce în cadrul partidelor reprezentate de fiecare grup sau a migraţiei parlamentarilor de la un grup la altul ori a părăsirii unui grup fără afilierea la altul, mutaţii posibile în condiţiile în care Constituţia stabileşte expres că orice mandat imperativ este nul, nu pot rămâne fără consecinţe asupra reprezentării grupurilor parlamentare în cadrul birourilor permanente”şi că în cadrul constituţional actual nu sunt sancţionate asemenea restructurări.
De asemenea, prin decizia nr. 1611 din 15 decembrie 2010, Curtea Constituţională a reţinut că „pe perioada mandatului parlamentar, schimbarea configuraţiei politice este posibilă, ea explicându-se, în prezent, şi prin aceea că actuala competenţă a celor două camere reflectă voinţa electoratului de a trimite în Parlament persoane învestite prin vot uninominal şi nu liste de membri ai unui partid” şi, tot astfel, „constituirea unui grup parlamentar al deputaţilor independenţi, pe parcursul legislaturii …., nu poate rămâne fără consecinţe în planul raporturilor de ordin politic şi organizatoric din cadrul Camerei”.
Prin urmare, reţinând că, în condiţiile în care Legea nr. 67/2004 nu defineşte sintagma „partid politic parlamentar”, iar U.N.P.R. este un partid politic legal constituit, reprezentant în Parlamentul României prin membrii săi, deputaţi şi senatori, Înalta Curte constată că includerea unui reprezentant al UNPR în componenţa B.E.C. este justificată, contestaţia formulată împotriva procesului - verbal, în temeiul art. 39 din Legea nr. 67/2004, urmând a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia formulată de Forţa Civică împotriva procesului verbal din 3 aprilie 2012, privind completarea B.E.C., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1961/2012. Contencios. Anulare hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 1983/2012. Contencios. Anulare hotărâre... → |
|---|
