ICCJ. Decizia nr. 1990/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1990/2012
Dosar nr. 2988/91/2009
Şedinţa publică de la 24 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul E.M. a solicitat anularea ordinului Comandamentului Logistic Întrunit nr. CL54 din 12 august 2009 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă.
Prin sentinţa nr. 7077/2010 a Tribunalului Bucureşti şi sentinţa nr. 1015/2009 a Tribunalului Brăila s-a constatat litispendenţa, dispunându-se trimiterea cauzei spre soluţionare la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, avându-se în vedere că prin sentinţa numărul 673 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată sub nr. 2988/91/2009.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost încadrat ca maistru militar la U.M. Ianca în funcţia de şef depozit cu tehnica şi materiale de aviaţie, iar ca urmare a verificării gestiunii pe care o avea i-a fost imputată nerespectarea mai multor obligaţii şi proceduri, fiind propus pentru trecerea în rezervă.
Reclamantul a susţinut că atât procedura emiterii ordinului, cât şi măsura dispusă sunt netemeinice şi nelegale, motiv pentru care a solicitat constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Consiliului de Judecată al Comandamentului Logistic Întrunit prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) lit. g) din R.G. nr. 8/2008, potrivit cărora se sancţionează cu nulitate absolută lipsa menţiunii privind locul depunerii cererii formulată în calea de atac.
Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a U.M. Ianca, deoarece nu aceasta este emitenta ordinului contestat.
Prin Sentinţa nr. 99 din 31 din 3 martie 2011, Curtea de Apel, a admis cererile conexe şi a dispus atât anularea ordinului de trecere în rezervă al comandatului Comandamentului Logistic Întrunit nr. CL54 din 12 august 2009, cât şi reîncadrarea reclamantului E.M. în funcţia deţinută la data trecerii în rezervă cu plata tuturor drepturilor salariale de la această dată, respingând excepţiile invocate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că ambele excepţii invocate de pârât sunt nefondate, motivat de faptul că la data trecerii în rezervă reclamantul era angajatul U.M. Ianca, aceasta având în raport de obiectul acţiunii calitatea procesuală pasivă în cauză, iar din actele depuse rezultă că reclamantul a urmat calea procedurii administrative prealabile.
Cu privire la excepţia nulităţii ordinului atacat, prima instanţă a constatat că aceasta este întemeiată, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 23 din R.G. nr. 8/2005, Hotărârea Consiliului de Judecată a Comandamentului Logistic Întrunit trebuie că cuprindă descrierea faptelor săvârşite, textele de lege în care a fost încadrată fapta, înscrisurile care s-au citit în şedinţa Consiliului de Judecată, concluziile celui trimis în judecată, motivele de fapt şi de drept care au determinat hotărârea consiliului de judecată precum şi locul depunerii cererii în calea de atac.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) lit. g) din R.G. nr. 8/2005, lipsa menţiunii privind locul depunerii cererii formulată în calea de atac se sancţionează cu nulitatea absolută, astfel că actul administrativ atacat este lovit de nulitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi U.M. Bucureşti, criticând soluţia instanţei de fond, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cauza fără a examina cererea reclamantului formulată la data de 7 februarie 2010 prin care acesta şi-a modificat şi completat contestaţia solicitând obligarea pârâtului, în urma anulării ordinului de trecere în rezervă, să procedeze la pensionarea anticipată a acestuia, cu obligarea la plata de salarii compensatorii, acordând ceea ce nu s-a cerut, încălcând în acest mod dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Susţine recurentul că prin pronunţarea asupra unei cereri a reclamantului, pe care a înţeles să o modifice, instanţa a dispus extra petiţa, obligând pârâtul să-l reîncadreze pe reclamant pe funcţia anterior deţinută cu acordarea tuturor drepturilor salariale, fără a avea în vedere faptul că U.M. Ianca a fost desfiinţată cât şi faptul că prin modificarea cererii, reclamantul a solicitat ca în urma anulării ordinului de trecere în rezervă să se dispună pensionarea sa anticipată cu obligarea pârâtului la plata salariilor compensatorii.
În dezvoltarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus anularea ordinului de trecere în rezervă al comandantului Comandamentului Logistic Întrunit nr. CL54 din 12 august 2009, reţinând că nu au fost respectate dispoziţiile art. 22 alin. (3) lit. a) din Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M153 din 12 septembrie 2005 pentru aprobarea „R 6 - 8 Regulamentul Consiliilor de Judecată”, deşi astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză reclamantul a formulat cerere de apel împotriva hotărârii consiliului de judecată pe care a depus-o la compartimentul de documente clasificate al U.M., fiind înregistrată cu nr. 6215 din 23 iulie 2009, în termenul legal şi ulterior soluţionată, astfel că nu poate fi reţinută vreo vătămare a reclamantului în exercitarea căii de atac împotriva hotărârii consiliului de judecată.
Recurentul-pârât a criticat soluţia instanţei în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii susţinând că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, recurentul a susţinut că instanţa de fond a omis să se pronunţe şi asupra altui aspect privind inadmisibilitatea acţiunii reclamantului, respectiv nerespectarea procedurii instituite potrivit art. 24 alin. (3) din Ordinul M.A.N. nr. M153 din 12 septembrie 2005 pentru aprobarea R 6 - 8 Regulamentul Consiliilor de Judecată, în sensul că reclamantul avea dreptul de a ataca, la instanţa de judecată competentă, decizia consiliului de judecată a apelului în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă, iar prin neuzarea de acest drept, decizia Consiliului de Judecată a apelului nr. B 6906 din 7 august 2009 a dobândit caracter definitiv, ceea ce face inadmisibilă o asemenea acţiune.
O ultimă critică formulată de recurentul-pârât vizează soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a U.M. Ianca, respectiv respingerea acesteia de către instanţa de fond ca neîntemeiată, deşi ordinul de trecere în rezervă atacat nu a fost emis de această unitate, care de altfel a şi fost desfiinţată, ci de comandantul Comandamentului logistic întrunit (U.M. Bucureşti).
Examinând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este fondat.
Prin cererile conexe formulate intimatul-reclamant a contestat Ordinul Comandantului Comandamentului Logistic Întrunit nr. CL54 din 12 august 2009, prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă.
La data de 2 februarie 2010 astfel cum rezultă din practicaua încheierii de şedinţă, reclamantul prin avocat a depus la dosarul cauzei o cerere de modificare şi completare a contestaţiei formulate (dosar fond nr. 2988/91/2009 al Curţii de Apel Galaţi) prin care a solicitat obligarea intimatei ca în urma anulării ordinului de trecere în rezervă, să procedeze la pensionarea sa anticipată şi obligarea pârâtului la plata de salarii compensatorii.
Prin aceeaşi încheiere, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a dispus amânarea judecării cauzei în vederea comunicării cererii de modificare şi completare a contestaţiei către intimat care prin întâmpinare a răspuns la această cerere (fila 13, dosar fond).
Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a admis cererile conexe formulate de reclamant, a dispus anularea ordinului de trecere în rezervă contestat şi reîncadrarea reclamantului pe funcţia deţinută la data trecerii în rezervă, obligând totodată intimatul la plata tuturor drepturilor salariale de la această dată.
Instanţa de control judiciar constată că prin sentinţa pronunţată au fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra obiectului cererii, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată, obligând intimatul la reîncadrarea contestatorului pe funcţia deţinută la data trecerii în rezervă şi la acordarea drepturilor salariale, deşi intimatul contestator a renunţat la aceste capete de cerere, încălcând astfel principiul disponibilităţii, în sensul că, soluţionarea litigiului se face în baza cererii părţii interesate şi numai în limitele sesizării.
Pronunţându-se asupra cererii iniţiale fără a analiza cererea modificatoare şi completatoare formulată instanţa a dispus extra petiţa, obligând pârâtul conform capetelor de cerere iniţiale.
Având în vedere toate aceste considerente Înalta Curte, constată că motivul de recurs incident în cauză este cel prevăzut de dispoziţiile pct. 6 C. proc. civ.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar constată că motivarea hotărârii instanţei de fond este contradictorie şi incompletă, întrucât pe de o parte nu motivează respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a U.M. Ianca şi nici a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, apreciind fondată excepţia nulităţii invocată de intimatul-reclamant dispune anularea Ordinului de trecere în rezervă emis de Comandantul Comandamentului Logistic Întrunit nr. CL54 din 12 august 2009, fără a sesiza faptul că dispoziţiile art. 22 alin. (3) lit. g) din R.G. nr. 8/2005 din Regulamentul Consiliilor de Judecată vizează cerinţele hotărârilor Consiliului de Judecată şi nu Ordinul de trecere în rezervă a cărui legalitate urma a fi analizată de către instanţă.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va admite recursul formulat şi va casa sentinţa atacată, urmând a trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale în nume propriu şi pentru U.M. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 99 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1987/2012. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 1991/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
