ICCJ. Decizia nr. 1995/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1995/2012
Dosar nr. 1569/36/2010
Şedinţa publică de la 24 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, a solicitat:
- anularea Ordinului nr. 738 din 08 septembrie 2010 emis de Preşedintele A.N.O.F.M.;
- reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior sau într-o funcţie publică de conducere similara;
- obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri materiale egale cu diferenţa intre veniturile obţinute şi salariile indexate, majorate şi recalculate, a primelor, stimulentelor şi celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu ar fi intervenit Ordinul contestat;
- obligarea conducătorului autorităţii pârâte la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, până la executarea obligaţiilor anterioare;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta acţiune.
- suspendarea actelor atacate în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că atât ordinul atacat este nelegal, cât şi măsura eliberării din funcţia publică de conducere şi de transformare a postului de conducere intr-o funcţie de execuţie, sunt nelegale, întrucât deşi motivul eliberării din funcţie l-a constituit reorganizarea instituţiei, această reorganizare nu a avut loc cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.
Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a sa, cu privire la anularea şi suspendarea actelor administrative subsecvente Ordinului preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 738 din 08 septembrie 2010, pe fondul cauzei, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că în situaţia reclamantului nu a fost posibilă numirea în funcţiile publice de director executiv adjunct al A.J.O.F.M. Constanta sau şef serviciu Managementul Pieţei Muncii, Formare Profesională, Informatică şi Control Măsuri Active, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 188/1999.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 72/ CA din 2 martie 2011, Curtea de Apel Constanţa, a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi a dispus anularea Ordinului nr. 735 din 08 septembrie 2010 emis de Preşedintele A.N.O.F.M., cu consecinţa reintegrării reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului sau într-o funcţie publică similară, obligând pârâta la plata către reclamant a despăgubirilor materiale reprezentând diferenţa între veniturile obţinute după emiterea ordinului şi cele cuvenite anterior emiterii ordinului anulat.
Totodată, Curtea de Apel Constanţa, a respins cererea de obligare a conducătorului autorităţii pârâte la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, ca prematură şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei A.N.O.F.M. Bucureşti este nefondată, întrucât intimata îşi justifică în cauză calitatea procesuală pasivă, fiind emitenta actului contestat.
A mai reţinut judecătorul fondului că deşi măsura luată faţă de reclamant a fost justificată de către intimata A.N.O.F.M. pe raţiuni de reorganizare a Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţa, totuşi din analiza documentaţiei care a stat la baza emiterii ordinului nr. 738 din 08 septembrie 2010 al A.N.O.F.M. rezultă că Direcţia Managementul Pieţii Muncii, a fost restructurată fiind înfiinţate, totodată, două posturi noi de şef serviciu la compartimentul Managementul Pieţei Muncii, Formare Profesională, Informatică şi Control Măsuri Active şi la compartimentul Buget.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că măsura dispusă de intimata A.N.O.F.M. Bucureşti, cuprinsă în ordinul nr. 738/2010, este nelegală prin raportare la prevederile art. 100, alin. (4) din Legea nr. 188/1999, iar transformarea postului ocupat de reclamant într-unul de execuţie de consilier superior, treapta 1 de salarizare încalcă dispoziţiile art. 100, alin. (1) din Legea funcţionarilor publici.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că măsurile dispuse de intimată în vederea reorganizării compartimentelor din cadrul A.J.O.F.M. Constanţa, s-au făcut cu ignorarea dispoziţiilor art. 99, alin. (7) din Legea nr. 188/1999, astfel că transformarea postului de conducere al reclamantului într-unul de execuţie este nelegală.
Referitor la cererea de obligare a conducătorului autorităţii pârâte la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, prima instanţă a apreciat că această este prematură, măsura putând fi dispusă numai după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.
Recursul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul P.D. şi pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, criticând soluţia instanţei de fond, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, în esenţă P.D. a arătat următoarele:
- În mod nelegal instanţa de fond, a apreciat că există aprobarea Consiliului de Administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă,, în baza Hotărârii nr. 14 din 08 martie 2010, privind modificarea organigramei cadru, a structurii organizatorice şi a statului de funcţii.
Se arată că această hotărâre nu cuprinde nici o anexă prin care să fie aprobate structuri organizatorice sau state de funcţii, acestea urmând a fi aprobate ulterior după epuizarea tuturor etapelor prealabile iar raportat la aceeaşi notă nu se prevede nici o împuternicire a Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă de a aproba aceste modificări.
Prin Ordinul nr. 740 din 9 septembrie 2010 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă sunt elaborate organigramele agenţiilor judeţene fără ca aceste modificări să mai fie ulterior supuse aprobării Consiliului de administraţie încălcându-se pct. 2 lit. g) din Nota şi prevederile art. 18 alin. (1) lit. k) şi o) din Legea nr. 202/2006 şi art. 22 din H.G. nr. 1610/2006.
- Consideră recurentul - reclamant că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu se impune instituirea prin chiar hotărârea pronunţată un termen de executare, sub sancţiunea plăţii unor penalităţi de întârziere, permiţând astfel o tergiversare a punerii în aplicare a măsurilor dispuse de instanţă, contrar practicii constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi constituind o încălcare a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a art. 1 din Primul Protocol la Convenţie.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii sale de recurs pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a arătat în esenţă următoarele:
- Se menţionează că dintr-o eroare materială instanţa de fond a trecut în dispozitiv Ordinul nr. 735 din 8 septembrie 2010, în loc de Ordinul 738 din 8 septembrie 2010.
- Instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea dispoziţiilor exprese ale reglementărilor incidente în materia funcţiei publice şi a funcţionarilor publici.
Se arată că prin prevederile imperative ale art. 1 din O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, coordonarea sau subordonarea sa; s-a dispus reorganizarea pârâtei recurente iar prin H.G. nr. 662/2010 s-a intervenit legislativ prin modificarea structurii organizatorice a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi a numărului de posturi aferent acestei instituţii precum şi unităţilor care funcţionează în subordinea sa, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti, şi centrele regionale de formare profesională a adulţilor.
Totodată, se arată, că prin Anexa nr. 1 la Statutul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin H.G. nr. 1610/2006, structura organizatorică a instituţiei a fost modificată şi înlocuită.
Se arată de recurentă că avea astfel obligaţia legală de a respecta dispoziţiile actelor normative invocate, prin Nota nr. 1908/ SB din 02 august 2010 au fost transmise unităţilor din subordinea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă precizări privind demersurile ce se impun a fi efectuate în vederea aplicării H.G. nr. 662/2010 şi a fost obţinut avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
- De asemenea se arată de recurent că prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă nr. 589 din 03 august 2010 emis în vederea aducerii la îndeplinire a Hotărârii Consiliului de Administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă nr. 14 din 03 august 2010, au fost aprobate organizarea compartimentelor funcţionale ale instituţiei în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii şi cele ale unităţilor aflate în subordinea sa.
- Recurenta arată că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că atribuţiile adăugate în noua fişă de post nu au determinat o modificare în proporţia cerută de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, deoarece directorul executiv adjunct al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţa, exercită în prezent atât atribuţiile ce reveneau anterior reorganizării directorului executiv adjunct al Direcţiei Managementul Pieţei Muncii cât şi atribuţiile ce reveneau directorului adjunct al Direcţiei Economice.
- Instanţa de fond nu a ţinut cont de situaţia de excepţie reglementată de Legea nr. 330/2009 şi a reţinut în mod greşit încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, considerând că s-ar fi putut aplica dispoziţiile art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999.
Concluzionând, recurenta arată că în absenţa funcţiei publice de conducere, de director executiv adjunct al Direcţiei Managementul Pieţei Muncii, funcţie desfiinţată împreună cu direcţia menţionată, aducerea la îndeplinire a hotărârii pronunţate de instanţa de fond contravine dispoziţiilor legale incidente în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
- Cu privire la obligarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă la plata unor despăgubiri, această cerere are caracter subsidiar, este nejustificată şi duce la îmbogăţirea fără justă cauză a reclamantului.
De asemenea, stimulentele individuale solicitate de reclamant nu sunt un drept salarial cuvenit, neavând caracter cert şi nici de stabilitate.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 299 şi 316 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs.
Intimata – recurentă Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a formulat întâmpinare la cererea de recurs a reclamantului şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Recursul reclamantului este nefundat.
- Referitor la existenţa aprobării Consiliului de Administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în baza Hotărârii nr. 14 din 8 martie 2010, se reţine că în mod corect instanţa a apreciat că această din urmă hotărâre a fost emisă în vederea aprobării reorganizării compartimentelor la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 202/2006 Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă este şi Preşedintele consiliului de administraţie şi în exercitarea actului de conducere, asigură punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administraţie prin emiterea de ordine (art. 22 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 202/2006).
Nu era necesară deci o împuternicire specială a Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administraţie, acesta
putând aproba în conformitate cu art. 18 alin. (1) lit. o) din legea nr. 202/2006 structurile organizatorice ale unităţilor aflate în subordine şi regulamentul cadru de organizare şi funcţionare al acestora.
Prin urmare, se constată că nu au fost încălcate dispoziţiile prevederilor art. 18 alin. (1) lit. k) şi o) din Legea nr. 202/2006 şi nici art. 22 din H.G. nr. 1610/2006, aceasta din urmă fiind modificată prin H.G. nr. 662/2010, care modifică structura organizatorică a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi a numărului de posturi aferent acesteia, precum şi unităţilor teritoriale care sunt subordonate acesteia.
- În ceea ce priveşte,, instituirea unui termen de executare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond sub sancţiunea plăţii unor penalităţi de întârziere, se reţine că norma legală incidentă, respectiv art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu este imperativă în acest sens, lăsând la aprecierea instanţei de contencios aplicarea sancţiunii plăţii de penalităţi şi de asemenea stabilirea unui termen de executare în dispozitivul hotărârii pronunţate, în funcţie de situaţia concretă de speţă.
Recursul pârâtei Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă este fondat.
- În mod greşit instanţa de fond a apreciat că Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, respectiv nu a fost o modificare a atribuţiilor funcţiei de director executiv, în proporţie de peste 50%, întrucât acest ordin a fost emis în baza dispoziţiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 330/2009.
În conformitate cu art. 36 din Legea nr. 330/2009 „alin. (1) Persoanele care ocupă funcţii de conducere în instituţiile şi autorităţile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii, cu respectarea condiţiilor de vechime prevăzute de lege”.
Conform art. 2 al aceluiaşi articol „În cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcţiei de execuţie a persoanei care a ocupat funcţia de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel”.
În temeiul art. 3 al articolului invocat „În situaţia în care în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei într-o funcţie de execuţie, corespunzătoare studiilor şi condiţiilor de vechime ale acesteia”.
Se constată aşadar că în mod greşit instanţa de fond a apreciat aplicabilitatea art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, fără a ţine cont de situaţia de excepţie invocată chiar ca temei de drept al măsurii contestate. Chiar şi analizând cerinţele art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 se constată că directorul executiv adjunct al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţa exercită atât atribuţiile ce reveneau anterior reorganizării directorului executiv adjunct al Direcţiei Managementul Pieţei Muncii cât şi atribuţiile ce reveneau directorului executiv adjunct al Direcţiei Economice din cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţa – Direcţia Managementul Pieţei Muncii nu a mai fost prevăzută în structura organizatorică.
Prin urmare, instanţa de fond a fost în eroare când a constatat că Ordinul emis este nelegal din această perspectivă.
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 se reţine că nu s-a dovedit existenţa unei funcţii publice de conducere vacante la nivel inferior în structura Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, dovadă fiind în acest sens şi temeiul de drept al emiterii ordinului contestat, art. 36 alin. (3) din Legea nr. 330/2009 care vizează expres situaţia când nu există un post vacant astfel că se va transforma postul propriu al persoanei într-o funcţie de execuţie, corespunzătoare studiilor şi condiţiilor de vechime ale acesteia.
În acest sens, prin Ordinul contestat, în care se arată motivele de fapt şi de drept ale emiterii acestuia, s-a transformat începând cu data de 9 septembrie 2010 postul aferent funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct al Direcţiei Managementului Pieţei Muncii a A.J.O.F.M. Constanţa, într-o funcţie publică de execuţie corespunzătoare studiilor şi condiţiilor de vechime ale acestuia – prevăzute de Legea nr. 330/2009 (f.15-16 dosar fond).
Întrucât nu existau funcţii de conducere la nivel inferior nu se poate considera că au fost încălcate dispoziţiile art. 99 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 188/1999 invocate de reclamantă în acţiunea sa, întrucât nu s-a făcut dovada unui post vacant. Pe de altă parte reclamantului i s-a acordat perioada de preaviz cu reducerea programului de lucru la 4 ore şi putea să atragă atenţia şi să ceară instituţiei să fie luat în considerare pentru postul de şef serviciu la serviciul nou creat – Serviciul Managementul Pieţei Muncii, Formare Profesională, Informatică şi Control Măsuri active, spre exemplu sau posturile nou create, unul de director executiv adjunct şi două posturi de şef serviciu, inferioare la care reclamantul ar fi avut prioritate.
La data de 3 septembrie 2010, prin adresa nr. 10091/2010 s-a comunicat reclamantului că la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţa nu sunt funcţii publice vacante, aşa că susţinerile privind trecerea sa pe o funcţie inferioară fără să participe la concurs pentru că îndeplinea condiţiile de ocupare şi faptul că cel de-al doilea post de director a fost ocupat prin detaşare, sunt neîntemeiate câtă vreme Direcţia respectivă s-a desfiinţat.
Înalta Curte constată că Ordinul nr. 738 din 8 septembrie 2010 a fost legal emis, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiei şi a dispoziţiilor incidente privind funcţionarii publici.
Analizând cererea de recurs şi având în vedere motivele invocate, normele legale incidente precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul intimatei Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, va modifica sentinţa recurată, în sensul că va respinge în totalitate acţiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.D. împotriva Sentinţei nr. 72/ CA din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge, în totalitate, acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1991/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1999/2012. Contencios → |
|---|
