ICCJ. Decizia nr. 2012/2012. Contencios. Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2012/2012
Dosar nr. 1652/44/2009
Şedinţa publică de la 24 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul B.V. a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate să-i răspundă petiţiunilor adresate acesteia cu scrisorile recomandate nr. 163 din 22 aprilie 2009 şi nr. 67062 din 23 iunie 2010, precum şi verificarea măsurilor administrative şi a actelor ce au fost dispuse de către pârâtă care au avut ca rezultat refuzul acesteia de a-i soluţiona cererile.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Galaţi, şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe fond solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată pe motiv că reclamantul avea cunoştinţă despre modul în care a fost rezolvată sesizarea formulată de acesta.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 188 din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate având ca obiect comunicare informaţii de interes public şi a obligat autoritatea pârâtă să-i răspundă reclamantului la scrisoarea recomandată nr. 163 din 22 aprilie 2009 precum şi la petiţia expediată cu recomandata 67062 din 23 iunie 2009, respingând capătul de cerere privitor la verificarea legalităţii „actului şi măsurilor administrative” subsecvente petiţiilor reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, analizând cu prioritate excepţiile invocate de pârâte prin întâmpinare, a constatat că sunt neîntemeiate, respingându-le prin încheierea pronunţată în şedinţa din 26 ianuarie 2010.
Pe fondul acţiunii, prima instanţă a constat că acţiunea este parţial întemeiată, întrucât, în cauză, reclamantul a făcut dovada că a petiţionat prin două scrisori recomandate, iar autoritatea pârâtă nu a dat curs solicitărilor sale în termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/2001.
Cu privire la capătul de cerere privitor la măsurile dispuse, instanţa de fond a constatat că acesta este nefondată, deoarece din tăcerea pârâtei nu rezultă în nici-un chip ce măsuri a dispus pentru a fi posibilă verificarea legalităţii lor.
Împotriva încheierii din 7 iunie 2011 şi sentinţei nr. 188 din 14 septembrie 2010 au declarat recurs reclamantul B.V. şi pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate, criticând soluţia instanţei de fond, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului său împotriva sentinţei civile nr. 188 din 14 septembrie 2011 pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) a arătat în esenţă următoarele:
- Hotărârea instanţei de fond s-a dat cu încălcarea competenţei alte instanţe, având în vedere prevederile art. 22 din Legea nr. 544/2001, competenţa materială de soluţionare aparţine secţiei de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
- Pe fondul cauzei recurentul arată că acţiunea reclamantului este prematură întrucât acesta avea obligaţia să urmeze procedura prealabilă prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2001.
S-a mai arătat că reclamantul ştia care este modul de rezolvare a sesizării formulate de acesta, în legătură cu o posibilă situaţie de încălcare a regimului declaraţiilor de avere şi interese, tocmai din acest motiv s-a adresat instanţei de judecată care prin sentinţa civilă nr. 204 din 13 octombrie 2009 a respins acţiunea.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului său împotriva încheierii de şedinţă din data de 7 iunie 2011 pronunţată în Camera de Consiliu, reclamantul B.V., a arătat în esenţă următoarele:
- Arată recurentul că cererea din 31 mai 2011 avea ca temei invocat dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ. şi instanţa trebuia să-l respecte şi să se pronunţe printr-o hotărâre separată asupra cererii de completare dispozitiv. Se arată că astfel instanţa de fond a schimbat obiectul şi cadrul procesual, cu nesocotirea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, pronunţându-se în raport cu ceva ce nu s-a cerut .
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Recursul pârâtei, intimate Agenţia Naţională de Integritate, este nefondat.
- În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ, Curte de Apel, în soluţionarea cererii reclamantului, aceasta a fost corect soluţionată de instanţa de fond – prin încheierea pronunţată în data de 26 ianuarie 2010, având în vedere precizarea expresă a reclamantului că acţiunea sa se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi nu Legea nr. 544/2004.
- Susţinerile recurentului privind procedura prealabilă prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 544/2001 sunt nefondate având în vedere cele mai sus arătate, acţiunea nefiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2004, iar art. 21 alin. (2) oricum nu se referă la vreo procedură prealabilă în sensul legii contenciosului administrativ, ci vizează o situaţie privind o abatere disciplinară a angajatului instituţiei respective.
Nu prezintă relevanţă nici argumentele recurentului – pârât în sensul că reclamantul ştia răspunsul la solicitările sale, nefiind dovedită că este aceeaşi informaţie sau aceleaşi cereri vizate în sentinţa civilă nr. 204 din 13 octombrie 2009.
Recursul reclamantului B.V. este de asemenea nefondat.
Din punct de vedere procedural, nu este posibil ca o încheiere de îndreptare a erorilor materiale pronunţată în camera de consiliu în conformitate cu prevederile art. 281 C. proc. civ., să fie supusă unei noi cereri de completare a acesteia în conformitate cu prevederile art. 2812 C. proc. civ.
Prevederile art. 2812 C. proc. civ. vizează hotărârea pronunţată în şedinţă publică şi nu încheierea de îndreptare eroare materială pronunţată în camera de consiliu.
Reclamantul avea calea de atac a recursului împotriva încheierii de îndreptare eroare materială în conformitate cu prevederile art. 281 C. proc. civ., pronunţată în camera de consiliu, de care însă nu a uzat conform art. 2811 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de cele reţinute, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică şi că nu există motive de modificare sau casare a acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de B.V. împotriva încheierii din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 188 din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1999/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2023/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
