ICCJ. Decizia nr. 2068/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2068/2012
Dosar nr. 1633/36/2009
Şedinţa publică de la 27 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtului la emiterea certificatului de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa nr. 7505 din 24 aprilie 2009, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii şi de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Această ultimă instanţă, prin sentinţa nr. 100 din 11 martie 2010, a admis la rândul său excepţia de necompetenţă materială, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Constanţa, şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În motivarea soluţiei, Curtea de Apel, a arătat că temeiul de drept al acţiunii este Legea nr. 42/1990 şi nu Legea contenciosului administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4309 din 13 octombrie 2010, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerente, instanţa supremă a stabilit că este aplicabil în speţă criteriul rangului autorităţii publice pârâte, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 151 din 12 mai 2011, a respins acţiunea reclamantului C.M. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că nu are competenţa de a stabili calitatea de revoluţionar a unei persoane cu încălcarea tuturor condiţiilor şi termenelor reglementate de Legea nr. 42/1990, în prezent abrogată.
În concret, reclamantul trebuia să se adreseze Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 în termenul prevăzut de legea aplicabilă în materie şi să urmeze procedura statuată de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.M., care a solicitat casarea sa, admiterea acţiunii şi recunoaşterea calităţii de revoluţionar.
În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că a depus la Asociaţia de revoluţionari din Constanţa acte din care rezultă calitatea sa de participant la Revoluţia din Decembrie 1989 şi a aşteptat soluţionarea cauzei.
Intimatul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare în care a reiterat excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune, tardivităţii acţiunii, precum şi a inadmisibilităţii acţiunii. Totodată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 8-13 dosar).
Recurentul a depus concluzii scrise (filele 18-19 dosar).
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, prin acţiunea dedusă judecăţii, recurentul-reclamant a solicitat obligarea intimatului-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să îi elibereze certificatul de revoluţionar.
Legea nr. 42/1990, cu modificările şi completările ulterioare, a reglementat procedura de eliberare a certificatelor aflate în discuţie.
Calitatea de revoluţionar se putea dobândi doar în perioada funcţionării Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, comisii are şi-au încetat activitatea, ultima dintre acestea la data de 13 mai 1997.
Însă, în speţa de faţă, nu rezultă faptul că recurentul-reclamant a depus, în perioada 1990 - 1997, la autorităţile publice competente documentele necesare pentru obţinerea certificatului de revoluţionar, în baza legii anterior individualizate.
Legea nr. 341/2004 nu permite acordarea de noi certificate de revoluţionar, ci doar preschimbarea certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990, cu modificările şi completările ulterioare.
Ca atare, soluţia primei instanţe de respingere a cererii recurentului-reclamant ca inadmisibilă este dată în concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M., împotriva sentinţei nr. 151/ CA din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2065/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2090/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
