ICCJ. Decizia nr. 2133/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2133/2012
Dosar nr. 1101/1/2009
Şedinţa publică de la 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin Hotărârea nr. 1467 din 17 decembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost respinse memoriile formulate de către procurorii P.P., M.N. şi C.M. Au fost de asemenea validate rezultatele concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor la parchetele de pe lângă curţi de apel, tribunale şi judecătorii, organizat în perioada 24 septembrie – 16 decembrie 2008, conform anexei parte integrantă din hotărâre, amânându-se validarea rezultatelor obţinute de procurorul M.C.M., până la soluţionarea recursului declarat împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1156 din 30 octombrie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în ce priveşte criticile formulate de recurentul din prezenta cauză, că posibilitatea analizării contestaţiilor la proba orală a rezultatului obţinut în urma prezentării proiectului referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere poate fi introdusă prin modificarea Regulamentului, fapt ce nu este posibil însă pe parcursul derulării concursului, ci ulterior, în urma analizării necesităţii şi oportunităţii modificării Regulamentului în acest sens.
Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 40 alin. (1) din Regulament, s-a apreciat că această critică este nefondată, avându-se în vedere, pe de o parte, că în niciunul dintre procesele verbale încheiate de către cei 2 responsabili de sală sau de către Comisia Centrală nu a fost semnalată permiterea ieşirii unor candidaţi în afara sălii de examen, fără a fi însoţiţi de supraveghetori, iar, pe de altă parte, că la momentul multiplicării subiectelor extrase, multiplicare realizată pentru o mai mare transparenţă chiar în sala de concurs, candidaţii nu aveau cunoştinţă decât de numărul variantei extrase, iar nu şi de conţinutul subiectelor.
În ce priveşte susţinerea potrivit căreia contestaţiile la barem au fost respinse lapidar şi netemeinic argumentat, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că a fost avută în vedere şi contestaţia formulată de P.P. la întrebarea nr. 36, Regulamentul de altfel neprevăzând posibilitatea reexaminării contestaţiilor la baremul de evaluare şi notare de către acesta sau de o altă comisie în afară de comisia de evaluare.
Şi criticile privind încălcarea prevederilor art. 38 alin. (3) din Regulament au fost apreciate nefondate, întrucât aspectul menţionat, respectiv nesigilarea şi ştampilarea colţului tezei de concurs, nu se regăseşte consemnat în procesul – verbal încheiat de responsabilul de sala şi procesul verbal de predare a lucrărilor, din această perspectivă reţinându-se totodată că recurentul din prezenta cauză este singurul candidat dintre participanţii la concurs care a susţinut nerespectarea dispoziţiilor regulamentare privind sigilarea lucrărilor.
2. Recursul exercitat împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Împotriva hotărârii nr. 1467 din 17 decembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs P.P., susţinând că soluţia adoptată în privinţa contestaţiei sale este nelegală invocând în acest sens prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. precum şi dispoziţiile cu caracter general ale art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul nu a structurat criticile formulate în motivele de modificare invocate, reluând criticile invocate în contestaţia-memoriu prin care a solicitat anularea concursului şi suspendarea numirii în funcţia de conducere a contracandidatului său N.M.
Detaliind motivele de recurs, recurentul arată că a contestat evaluarea susţinerii orale a proiectului referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor de conducere care a fost făcută cu subiectivism în modul de notare al comisiei în care sunt diferenţe de 1,5 puncte între notele acordate.
Deoarece art. 33 alin. (5) din Regulament stabileşte că „rezultatele susţinerii proiectului sunt definitive şi nu pot fi contestate” fiind interzisă contestarea rezultatelor susţinerii proiectului şi implicit a reaudierii casetei înregistrate şi reevaluării proiectului, acest fapt duce la imposibilitatea efectuării unui control al legalităţii susţinerii probei şi face posibil arbitrariul în notare.
Recurentul susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 320 din 27 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în condiţiile în care s-a permis ieşirea din sala de concurs unor candidaţi de către responsabilii de sală şi de supraveghere.
Mai susţine recurentul că mai multe întrebări aveau două variante de răspunsuri corecte, cu toate că s-a specificat pe foaia de concurs că numai unul poate fi răspunsul corect.
Un ultim aspect reluat ca o critică în recurs vizează încălcarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) din regulament privitoare la sigilarea lucrărilor la momentul predării lor, obligaţie care nu a fost respectată în nici-o sală de examen.
Concluzionează recurentul că în contestaţia pe care a formulat-o nu a fost soluţionată cu obiectivitate, într-un termen rezonabil care să poată da posibilitatea verificării obiective a tuturor nelegalităţilor susţinute.
3. Apărările intimatului.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul art. 301 alin. (2) C. proc. civ. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că actul administrativ atacat este legal, iar recurentul nu precizează normele legale sau regulamentare încălcate prin emiterea Hotărârii de Plen nr. 1467 din 17 decembrie 2008, criticile vizând aspectele referitoare la modalitatea de stabilire a răspunsurilor şi de notare a acestora, aspecte privind răspunsurile corecte în opinia recurentului la anumite întrebări, nu pot fi considerate ca fondate, deoarece ele vizează evaluarea cunoştinţelor, iar recursul trebuie să vizeze vicii de procedură privind desfăşurarea concursului.
În acest sens, intimatul face referire la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a decis cu valoare de principiu că evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei necesare pentru exercitarea unei profesii se apropie de un examen şcolar sau universitar, îndepărtându-se astfel de la garanţiile instituite de art. 6 paragraf 1 din Convenţie (ex. C.E.D.H. dec. San Juan c/France, 28 februarie 2002, în Recueil 2002 - III, p. 533).
4. Procedura derulată în recurs.
În conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ., în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri noi apreciate ca fiind utile soluţionării cauzei.
Pe parcursul soluţionării recursului, la termenul din 5 noiembrie 2009, recurentul a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 33 alin. (5) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 320 din 27 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată privind C.S.M.
Totodată la data de 23 decembrie 2009 prin Serviciul Registratură al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurentul a depus o cerere completatoare a cererii de recurs, prin care înţelege să formuleze recurs şi împotriva Hotărârii nr. 1808 din 22 octombrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins cererea de constatare a suspendării de drept a Hotărârii nr. 1467 din 17 decembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi împotriva Hotărârii nr. 459 din 17 decembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost numit N.M. prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.
Prin încheierea din 4 februarie 2010 Înalta Curte a dispus conform art. 165 C. proc. civ. disjungerea cererii de recurs împotriva Hotărâri nr. 1808 şi 456/2008 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Fiind sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1122 din 23 septembrie 2010 a decis respingerea acestei excepţii ca neîntemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, constatând că de actul administrativ faţă de care a fost invocată excepţia de nelegalitate depinde soluţionarea litigiului pe fond, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 13 ianuarie 2011, Înalta Curte, a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 33 alin. (5) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 320 din 27 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii invocată de recurent.
Instanţa sesizată în condiţiile legale precizate, prin Sentinţa nr. 6180 din 26 octombrie 2011 a respins excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată, soluţie menţinută în recurs prin Decizia nr. 861 din 21 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând Hotărârea nr. 1467 din 11 decembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate de recurentul P.P., în cuprinsul recursului declarat în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte, constată că este legală.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Recurentul P.P., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a înscris şi a participat la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale şi curţi de apel, desfăşurat în perioada 24 septembrie – 16 decembrie 2008, candidând pentru funcţia de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
În urma susţinerii tuturor probelor, contracandidatul său a obţinut media 9,07 clasându-se pe primul loc iar recurentul media 8,58 motiv pentru care procurorul N.M. a fost numit în funcţia de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.
În concret, referitor la criticile formulate de recurent, Înalta Curte, reţine următoarele:
a) Referitor la criticile care privesc nelegalitatea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, prin interzicerea contestării rezultatelor susţinerii proiectului, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.
Într-adevăr, dispoziţiile art. 33 alin. (5) din regulament prevăd că rezultatele susţinerii proiectului sunt definitive şi nu pot fi contestate însă din modul de reglementare al susţinerii orale a proiectului rezultă că sunt prevăzute suficiente garanţii, aprecierea competenţelor candidaţilor fiind realizată în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (2) din regulament, comisia de examinare având posibilitatea de a nota cât mai exact concurentul în funcţie de aceste criterii de apreciere a susţinerii proiectului.
Astfel, textul sus-menţionat nefăcând o enumerare expresă şi limitativă, dă posibilitatea comisiei să aibă în vedere toate aspectele considerate necesare şi utile pentru notarea concurenţilor iar nota finală pentru susţinerea acestei probe orale reprezintă media aritmetică a notelor acordate de către fiecare membru al comisiei, în baza unei aprecieri în ansamblu a proiectului referitoare la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere.
b) Referitor la motivele privind încălcarea dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Regulament, Înalta Curte, apreciază că sunt nefondate în condiţiile în care recurentul nu face dovada susţinerilor sale aşa cum s-a reţinut prin întâmpinare şi hotărârea recurată. Pe de o parte în niciunul din procesele-verbale încheiate de către cei 2 responsabili de sală sau de către Comisa Centrală nu a fost semnalată permiterea ieşirii unor candidaţi în afara sălii de examen, fără a fi însoţiţi de supraveghetori, iar pe de altă parte, candidaţii, la momentul multiplicării subiectelor extrase, multiplicare realizată pentru o mai mare transparenţă în sala de concurs, nu aveau cunoştinţă decât de numărul variantei extrase (varianta nr. 3), iar nu şi de conţinutul subiectelor.
c) În privinţa susţinerilor recurentului cu privire la faptul că mai multe întrebări aveau două variante de răspunsuri corecte, cu toate că s-a specificat pe foaia de concurs că numai unul poate fi răspunsul corect, se constată că acestea nu pot face obiectul recursului, întrucât excede instanţei de judecată analizarea unor astfel de aspecte, care ţin exclusiv de atribuţiile comisiei de examinare, iar răspunsurile stabilite pentru întrebări puteau fi contestate doar conform procedurii prevăzută de Regulament, care a fost folosită de recurent prin formularea contestaţiei împotriva întrebării nr. 36, contestaţia sa fiind respinsă.
d) Conform art. 38 alin. (3) din Regulament, „colţul tezei de concurs tipizate se lipeşte şi se ştampilează la momentul predării lucrării, numai după ce persoanele care supraveghează în sală au verificat identitatea candidaţilor şi completarea corectă a tuturor datelor prevăzute şi după ce responsabilii de sală semnează în interiorul porţiunii din pagina care urmează să fie sigilată”.
Aspectele referitoare la încălcarea acestor dispoziţii din regulament puteau fi sesizate la momentul predării lucrărilor, nu direct în contestaţie. Aşa cum s-a reţinut în hotărâre, neregulile menţionate nu se regăsesc consemnate în procesul-verbal de predare a lucrărilor de la responsabilul de sală la Comisia Centrală, iar recurentul nu face vreo dovadă în sens contrar.
Aşa fiind această critică nu are niciun fundament.
2. Soluţia Înaltei Curţi.
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.P. împotriva Hotărârii nr. 1467 din 17 decembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2108/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2164/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
