ICCJ. Decizia nr. 2199/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2199/2012

Dosar nr. 6259/2/2010

Şedinţa publică de la 4 mai 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată la data de 13 iulie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii B.M., B.V., C.M., C.A.M., C.V., D.M., D.L., G.M., H.M., M.E., M.L., M.L.A., N.V., P.C., P.V., R.M., T.B., T.I., V.C. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul să efectueze plata premiului anual aferent anului 2009 pentru care reclamanţii au desfăşurat activitate conform legii.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, au dreptul la plata premiului anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.

Arată reclamanţii că au desfăşurat activitate în cursul anului 2009, în calitate de angajaţi ai Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, care a fost desfiinţată conform pct. 16 din anexa nr. 1 la Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordului cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, iar Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a preluat activele şi pasivele agenţiei în conformitate cu Legea nr. 329/2009 şi H.G. nr. 1399/2009 privind reorganizarea unor unităţi aflate în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 329/2009.

Reclamanţii arată că au formulat plângere prealabilă, iar, prin adresa nr. 09435 din 07 iunie 2010, ministerul le-a răspuns că în anul 2009 nu s-au aflat în raporturi de serviciu cu Agenţia de Sănătate Publică a ministerului.

Reclamanţii arată că Agenţia de Sănătate Publică s-a înfiinţat prin preluarea reorganizată a fostelor centre de medicină preventivă, în conformitate cu O.U.G. nr. 64/2003, conform H.G. nr. 312/2004 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, şi funcţionează în subordinea ministerului, conform anexei nr. 2 lit. c) la H.G. nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.

Reclamanţii susţin că în fapt şi în drept s-au aflat în raporturi de serviciu cu Agenţia de Sănătate Publică a ministerului, iar toate instituţiile desfiinţate sau cele a căror activitate a fost preluată de alte autorităţi sau instituţii publice, conform art. 8 alin. (2), (3), (4), (5) si (6) din Legea nr. 329/2009, au preluat creditele bugetare neutilizate şi a fost suplimentat bugetul ordonatorului principal de credite, conform art. 8 alin. (3) din aceeaşi lege.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel.

Prin sentinţa nr. 984 din 11 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamanţilor, reţinând următoarele:

Reclamanţii au fost funcţionari ai Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi au desfăşurat activitate sanitar-veterinară.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (3) din H.G. nr. 1399/2009, patrimoniul agenţiei menţionate, care a fost desfiinţată prin hotărâre a Guvernului, a fost preluat în privinţa activităţii sanitar-veterinare de către Agenţia Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), ceea ce înseamnă că pârâtului nu îi incumbă obligaţia de plată a premiului anual prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 330/2009.

3. Recursul declarat de reclamanţi.

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc. civ.

Prin criticile din recurs, recurenţii-reclamanţi reiterează istoricul organizării, funcţionării şi reorganizării Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, invocând dispoziţiile H.G. nr. 312/2004, ale art. 4 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 1399/2009, ale H.G. nr. 76/2009 (anexa nr. 1 lit. c), ale art. 8 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 329/2009, susţinând că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că pârâtului nu îi incumbă obligaţia de plată a premiului anual prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 330/2008, întrucât fosta agenţiei este autoritatea care aplică politica şi strategia de sănătate publică în domeniile de responsabilitate ale ministerului respectiv.

Recurenţii-reclamanţi arată că, prin Protocolul nr. 4830/ASP din 03 decembrie 2009 şi nr. 3963/RB din 03 decembrie 2009 încheiat între Agenţia de Sănătate Publică şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii s-a prevăzut că obligaţiile de natură salarială ale agenţiei, aferente lunilor noiembrie şi decembrie 2009, precum şi ianuarie 2010, au fost predate ministerului, fiind preluate şi creditele bugetare pe anul 2009.

Totodată, recurenţii-reclamanţi arată că au depus la dosarul de fond copii ale cărţilor de muncă din care rezultă că în anul 2009 agenţia se afla în subordinea ministerului, iar, dacă aprecia că obligaţia de plată a drepturilor prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 revenea A.N.S.V.S.A., instanţa trebuia să verifice calitatea procesuală activă şi pasivă a părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs şi a prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C.proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii au învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâtului, materializat în cuprinsul adresei nr. 09435 din 07 iunie 2010, prin care ministerul a refuzat să le plătească premiul anual aferente anului 2009 prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nr. 330/2009.

Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009:

„Art. 25. - 1) Pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.

2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfăşurat activitate.

3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfăşurat activităţi profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcţie pentru fapte imputabile lor.

4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.”

În esenţă, reclamanţii au arătat că în anul 2009 au desfăşurat activitate în cadrul Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, care a fost desfiinţată prin Legea nr. 329/2009, iar obligaţia de plată a drepturilor salariale ale personalului a fost preluată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

Într-adevăr, conform pct. 16 din anexa nr. 1 „Lista instituţiilor şi autorităţilor publice înfiinţate prin lege, ordonanţă de urgenţă a Guvernului şi ordonanţă a Guvernului, supuse reorganizării” la Legea nr. 329/2009, s-a propus desfiinţarea prin divizare a Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, prin:

- preluarea activităţii sanitar-veterinare de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor;

- preluarea activităţii de medicină preventivă, avizare şi autorizare sanitară şi inspecţia sanitară de stat, de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

În aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 329/2009, prin art. 3 şi art. 4 din H.G. nr. 1399/2009 s-au dispus următoarele:

„Art. 3 - Agenţia de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, înfiinţată prin O.U.G. nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 194/2004, cu modificările ulterioare, se desfiinţează.

Art. 4 - 1) Activitatea sanitar-veterinară a Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi un număr de 37 de persoane care desfăşoară această activitate în prezent se preiau de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

2) Activitatea de medicină preventivă, avizare şi autorizare sanitară şi inspecţia sanitară de stat şi un număr de 15 persoane care desfăşoară această activitate se preiau de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

3) Patrimoniul Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii se preia de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, corespunzător activităţilor preluate.

4) Predarea-preluarea patrimoniului se va face în termen de 30 de zile de la publicarea în M. Of. al României, Partea I, a prezentei hotărâri.

5) Încadrarea personalului care se preia potrivit alin. (1) şi (2) în numărul de posturi aprobat şi pe noile funcţii din instituţia care îl preia, precum şi stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează în termen de maximum 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, potrivit legii.

6) Încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizării potrivit Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte şi a prevederilor legale privind protecţia socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi reprezentanţii salariaţilor, în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Este adevărat că, potrivit art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1399/2009, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, preluând cele 15 persoane din cadrul fostei Agenţii de Sănătate Publică, desfiinţate, care desfăşurau activitate de medicină preventivă, avizare şi autorizare sanitară şi inspecţia sanitară de stat, s-a subrogat în obligaţiile ce reveneau fostei agenţii sub aspectul plăţii drepturilor salariale.

Pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor susmenţionate, între Agenţia de Sănătate Publică şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a fost încheiat Protocolul nr. 4830/ASP din 03 decembrie 2009 şi nr. 3963/RB din 03 decembrie 2009 (fila 41 şi următoarele la dosarul de fond), invocat chiar de către recurenţii-reclamanţi.

În anexa nr. 2 la protocol, este prevăzută „Lista celor 15 persoane aferente activităţii de medicină preventivă, avizare şi autorizare sanitară şi inspecţia sanitară de stat” pe care Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii le-a preluat de la Agenţia de Sănătate Publică.

Se constată, însă, că niciunul dintre reclamanţi nu a fost preluat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, astfel că instanţa de fond în mod corect a reţinut că pârâtului nu îi incumbă, faţă de persoanele respective, obligaţia de plată în anul 2010 a premiului anual aferent anului 2009, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 330/2009.

Independent de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 330/2009: „Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul”, iar, în speţă, reclamanţii, nefiind preluaţi de intimatul-pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, aşa cum rezultă din protocolul încheiat, nu aveau în cursul lunii ianuarie 2010, când ar fi trebuit să se facă plata premiului anual aferent anului 2009, raporturi juridice cu ministerul pentru a fundamenta cuprinderea în bugetul instituţiei a cheltuielilor respective.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de B.M., B.V., C.M., C.A.M., C.V., D.M., D.L., G.M., H.M., M.E., M.L., M.L.A., N.V., P.C., P.V., R.M., T.B., T.I., V.C. împotriva sentinţei civile nr. 984 din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2199/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs