ICCJ. Decizia nr. 2215/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2215/2012
Dosar nr. 241/39/2011
Şedinţa publică de la 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.A. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Autoritatea Naţională pentru cetăţenie solicitând:
1. Anularea actului administrativ care consemnează rezultatele soluţionării contestaţiilor la proba interviului la concursul pentru ocuparea posturilor de execuţie vacante, pe personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din Autoritatea Naţională pentru cetăţenie, sesiunea iunie - august 2010, afişate la data de 05 august 2010;
2. Anularea parţială a actului administrativ care consemnează rezultatele la cele două probe de concurs, proba scrisă şi proba interviului.
3. Menţinerea rezultatelor la proba de interviu (22 iulie 2010 – 23 iulie 2010), potrivit tabelului de clasificare a candidaţilor afişat la 23 iulie 2010, recunoaşterea rezultatului său cu menţiunea „admisă” la concursul organizat.
4. Obligarea pârâtelor la organizarea şi programarea examenului medical psihologic, în conformitate cu disp. art. 16 din Ordinul nr. 1473/C din 8 iunie 2007 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, precum şi la verificarea condiţiei bunei reputaţii, conf. art. 11 din Legea nr. 303/2004;
5. Obligarea pârâţilor la emiterea în favoarea sa a ordinului de numire în funcţia de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, conform opţiunii sale.
6. Obligarea pârâţilor la recunoaşterea vechimii sale în funcţia (definitivă conf. art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004) de personal asimilat, potrivit legii.
7. Obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu salariul personalului de specialitate asimilat potrivit judecătorilor şi procurorilor, plus sporurile şi drepturile băneşti prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006.
În motivarea acţiunii, reclamanta a precizat că în calitate de consi8lier juridic definitiv cu o vechime de 5 ani şi 6 luni, a participat la concursul organizat în anul 2010 în vederea ocupării unui post de execuţie vacant de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor în sesiunea 06 august 2010.
În cauză, prin întâmpinările formulate (f.119-122, 123-127), pârâtele au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în principal, motivând că borderourile de notare nu reprezintă acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004, ci simple acte premergătoare, emise de un organism constituit ad-hoc conform O.M.J. 1473/C din 8 iunie 2007, respectiv de Comisia de contestaţii şi nu de o autoritate publică.
Pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în mod special a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în raport de capătul secund de cerere din acţiunea reclamantei.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 233 din 16 iunie 2011 a admis excepţia invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii (pentru lipsa caracterului de acte administrative a actelor atacate) prevalează, astfel că admiterea ei ca excepţie absolută, dirimantă, paralizează efectuarea oricărei analize chiar a persoanelor chemate în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta P.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 precum şi art. 3041 C. proc. civ., casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, reclamanta a susţinut în esenţă că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat ca fiind inadmisibilă acţiunea sa, având în vedere lipsa caracterului de act administrativ al borderoului de notare, respectiv neatacarea metodologiei de concurs.
Susţine recurenta că actele atacate nu au fost indicate în mod concret întrucât acestea nu au fost comunicate, astfel că acestea au fost enumerate precizându-se faptul că se solicită anularea oricărui act administrativ „după denumirea sa” şi nu numai borderoul de notare, prim instanţă respingând în mod greşit, ca inadmisibilă în totalitate acţiunea.
Consideră recurenta că atât borderoul de notare cât şi procesul verbal întocmite de Comisia de soluţionare a contestaţiilor nu pot avea caracterul unor acte premergătoare, întrucât au creat o situaţie juridică nouă prin modificarea rezultatelor concursului, în sensul că în baza acestora, trei candidate au fost declarate admise ocupând posturi identice cu cel pentru care a concurat şi reclamanta, care consideră că a fost depăşită în mod incorect în clasament de candidate care în final au fost respinse.
Susţine recurenta-reclamantă că atât borderoul de notare cât şi procesul-verbal nu pot constitui acte premergătoare întrucât în baza acestora, a fost declasată de la locul 1 la locul 3, fiind vătămată în dreptul său de a ocupa funcţia pentru care a candidat şi solicită obligarea intimaţilor la suplimentarea unui post şi totodată verificarea legalităţii lor prin administrarea de probe, în vederea anulării acesteia.
Apreciază recurenta că actele atacate au caracter de acte administrative individuale în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar respingerea cererii formulate de către instanţa de fond pe motiv că nu a fost atacată metodologia de concurs, încalcă principiul disponibilităţii procesului civil.
Totodată, recurenta apreciază că hotărârea atacată a fost pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Intimaţii Ministerul Justiţiei şi Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat în cauză şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Examinând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul formulat în cauză, este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele arătate în continuare:
Problema juridică în discuţie este aceea dacă actele atacate de reclamantă, respectiv borderourile de notare în cadrul concursului la care aceasta a participat pentru posturile de execuţie vacante, de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, sunt acte administrative sau acte pregătitoare în raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din legea contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”, iar potrivit dispoziţiilor art. 1 din aceeaşi lege, „(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Din perspectiva acestor prevederi legale, instanţa de control judiciar constată că în mod corect, s-a reţinut prin sentinţa atacată că borderourile de notare care se solicită a fi anulate, nu au caracterul unor acte administrative în sensul definiţiei legale mai sus reproduse, nefiind emise de o autoritate publică şi fără a crea o situaţie juridică nouă, fiind doar acte premergătoare emiterii hotărârii de validare a unui concurs, care s-a desfăşurat pe baza unei metodologii reglementate prin Regulamentul pentru ocuparea prin concurs a posturilor de execuţie vacante de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din Ministerul Justiţiei aprobat prin O.M.J. nr. 1473/C din 8 iunie 2007, de către Comisia de contestaţii şi nu de o autoritate publică.
Ca atare, astfel cum s-a statuat în doctrina de specialitate şi s-a confirmat prin jurisprudenţa în materie, actele premergătoare neproducând prin ele însele efecte juridice nu pot fi atacate pe cale directă potrivit legii contenciosului administrativ.
Criticile recurentei potrivit cărora instanţa de fond ar fi încălcat principiul disponibilităţii procesului civil prin respingerea cererii formulate ca şi cele privind încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate şi nu pot fi primite, întrucât precizarea instanţei de fond cu privire la actele atacate de reclamantă, ca fiind acte premergătoare emiterii unei hotărâri de validare a concursului conform metodologiei de concurs, pe care recurenta-reclamantă nu a atacat-o prin cererea formulată, a fost făcută tocmai cu respectarea principiului disponibilităţii invocat de aceasta, instanţa pronunţându-se strict şi în limitele cererii formulate de reclamantă, motivându-şi soluţia pronunţată atât în fapt cât şi în drept conform cerinţelor impuse de dispoziţiile procedurale invocate de recurentă.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.A. împotriva sentinţei civile nr. 233 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2214/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2218/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
