ICCJ. Decizia nr. 2218/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2218/2012
Dosar nr. 9810/2/2011
Şedinţa publică de la 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând instanţei să dispună suspendarea executării dispoziţiei nr. 4374 din 13 septembrie 2011 a Inspectorului General al Poliţiei Române, privind trecerea sa într-o funcţie inferioară, din funcţia de şef al Serviciului Investigaţii Criminale deţinută în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Teleorman.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Dispoziţia nr. 4374 din 13 septembrie 2011 a Inspectorului General al Poliţiei Române s-a dispus trecerea sa într-o funcţie inferioară, din funcţia de şef al Serviciului de Investigaţii Criminale, din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Teleorman, în urma unui control de fond efectuat de Inspectoratul General al Poliţiei Române la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Teleorman şi implicit la Serviciul de Investigaţii Criminale pe care îl conduce.
Împotriva dispoziţiei menţionate mai sus a formulat Contestaţie în anulare, ce face obiectul dosarului nr. 8885/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, cu primul termen de judecată în ziua de 11 ianuarie 2011.
Reclamantul consideră că se impune suspendarea executării dispoziţiei de mai sus pentru următoarele motive:
Aspectele invocate de conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române, în luarea măsurii disciplinare, le consideră neîntemeiate şi nu justifică o sancţiune mai gravă decât cea stabilită iniţial de Consiliul de Disciplină (Mustrare scrisă), iar prin aplicarea unei sancţiuni mai grave,trecerea pe o funcţie inferioară „consideră că sunt încălcate flagrant dispoziţiile Legii nr. 188/1999, art. 69, pct. 3. Legii nr. 360/2002, art. 59, pct. 8, şi H.G. nr. 1210/2003, art. 35, alin. (3)”.
Prin această măsură dispusă, prin Dispoziţia nr. 4374 din 13 septembrie 2011 a Inspectoratului General al Poliţiei Românei i se aduce un prejudiciu de imagine pe plan profesional, un vot de blam asupra activităţii sale reflectată în opinia publică locală şi în relaţiile cu subordonaţii, deşi întreaga sa activitate de 23 ani a fost apreciată numai cu calificativul de „Foarte Bine” şi nu a fost sancţionat disciplinar niciodată.
Reclamantul invocă şi un aspect material, în sensul că prin măsura dispusă de Conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române va suporta o reducere bruscă a veniturilor familiei.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române s-a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004 referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 7031 din 23 noiembrie 2011 a admis cererea formulată de reclamant şi a dispus suspendarea executării dispoziţiei de sancţionare disciplinară nr. 4374 din 13 septembrie 2011 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 8885/2/2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, verificând sancţiunea aplicată, Curtea, apreciază că există o aparenţă că această sancţiune este aplicată nu numai cu încălcarea dispoziţiilor art. 50 alin. (2) şi alin. (3) lit. c) din H.G. nr. 1344/2007, ci şi cu neluarea în considerare a tuturor criteriilor prev. de art. 59 alin. (8) din Legea 360/2002, fiind îndeplinită prima condiţie prevăzută de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de mai sus, şi anume ca măsura să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, Curtea, reţine că noţiunea de pagubă iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea 554/2004 ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”
În cauza de faţă, reclamantul a dovedit că suspendarea executării dispoziţiei de sancţionare disciplinară este necesară pentru prevenirea prejudiciu material viitor şi previzibil întrucât prin suspendarea executării sancţiunii trecerii într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut, se preîntâmpină diminuarea reducerii salariului reclamantului, diminuare ce ar putea avea consecinţe grave asupra situaţiei personale a reclamantului şi familiei acestuia, în condiţiile în care acesta are un credit bancar în cuantum de 130.000 lei acordat de CEC B. prin contractul nr. RQ11057281475336 din 18 mai 2011.
Împotriva acestei sentinţei considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Inspectoratul General al Poliţiei Române care a susţinut motive de recurs, care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivele de recurs se arată că în mod greşit şi nelegal instanţa de fond a admis cererea de suspendare apreciind că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte prima condiţie, cea a existenţei unor cazuri bine justificate se arată că dispoziţiile legale reţinute de instanţa de fond nu sunt aplicabile H.G. nr. 1210/2003 este un act normativ abrogat, iar dispoziţiile H.G. nr. 1344/2007 şi procedurile Legii nr. 188/1999 nu sunt aplicabile reclamantul-intimat, având în vedere calitatea sa de funcţionar public cu statut special. Pe cale de consecinţă toate aspectele de nelegalitate reţinute de instanţa de fond nu sunt aplicabile în cauză fiind aplicabile dispoziţiile speciale prevăzute de Legea nr. 360/2002 şi Ordinul M.A.I. nr. 400/2004. Iar aspectele de nelegalitate reţinute privesc fondul cauzei şi nu probează cădita nelegalitate a dispoziţiei contestate.
În ceea ce priveşte a doua condiţie, cea a existenţei unei pagube iminente se arată că aspectele reţinute privind existenţa unor credite bancare sau iminenta pierdere a locului de muncă nu reprezintă o „pagubă iminentă” în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de suspendare.
La dosar intimatul-reclamant a depus note scrise în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea, îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză apreciindu-se greşit în sensul că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea n r.554/2004 Curtea, apreciază că în cazul reclamantului – intimat nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât condiţia existenţei unor cazuri bine justificate cât şi condiţia existenţei unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte prima condiţie în cauză nu există motive temeinic justificate, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 de natură a infirma vădit prezumţia de legalitate a dispoziţiei de sancţionare contestată.
În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 1344/2007 şi dispoziţiile Legii nr. 188/1999 ca acte normative cu caracter general, ci dispoziţii speciale prevăzute de Legea nr. 360/2002 şi Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 în raport de calitatea reclamantului-intimat de poliţist – funcţionar public cu statut special.
Pe cale de consecinţă susţinute instanţa privind nelegalitatea dispoziţiei în raport de aceste acte normative nu pot fi reţinute.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 aspecte invocate de reclamant şi reţinute de instanţa de fond privesc fondul cauzei şi nu pot fi reţinute deoarece ar prejudicia fondul cauzei.
Pe cererea de suspendare, Curtea, apreciază că nu există motive care să infirme vădit prezumţia de legalitate a dispoziţiei a cărei suspendare se solicită, respectiv existenţa unor împrejurări de fapt şi de drept de natură a produce o pagubă serioasă cu privire la legalitatea unui act cadru.
În ceea ce priveşte a doua condiţie, cea a existenţei unei pagube iminente, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 în cauză nu pot fi reţinute aspecte menţionate de instanţa de fond.
În cauză dispoziţia de sancţionare contestată priveşte trecerea reclamantului într-o funcţie inferioară şi nu este o dispoziţie de eliberare din funcţie, care ar putea reprezenta lipsa resurselor materiale.
Reclamantul-intimat nu a probat la dosar existenţa unor motive care ar putea reprezenta o pagubă iminentă în sensul dispoziţiilor legale care din cauza unor efecte grave, de neînlăturat, ar impune suspendarea executării actului administrativ contestat.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca nefondată cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva sentinţei civile nr. 7031 din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2215/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2230/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
