ICCJ. Decizia nr. 2455/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2455/2012
Dosar nr. 440/111/2010
Şedinţa publică de la 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Bihor la data de 21 ianuarie 2010 şi precizată la data de 15 septembrie 2011 cu ocazia rejudecării în faţa Curţii de Apel Oradea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să elibereze un document din care să reiasă cuantumul soldei de funcţie pe care a primit-o, separat pentru lunile februarie şi martie 1991, în lei şi în valută, cuantumul soldei de grad pe care a primit-o, separat pentru lunile februarie şi martie 1991, în lei şi în valută, cuantumul soldei de merit, indemnizaţia de comandă, gradaţii şi indemnizaţia de dispozitiv, separat pentru lunile februarie şi martie 1991, în lei şi în valută, să fie obligat pârâtul să achite lunar reclamantului, începând cu data de 10 martie 2010, suma de 50 RON, actualizată cu rata inflaţiei de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, reprezentând diferenţa dintre pensia în plată şi cuantumul pensiei pe care ar fi primit-o dacă pârâtul elibera la timp adeverinţa cu salariul/solda avută pe timpul cât a participat la război, adeverinţă în virtutea căreia era îndreptăţit să ceară recalcularea pensiei militare, obligarea pârâtului să-i plătească daune morale în sumă de 20.000 RON, cu cheltuieli de judecată şi onorariu de avocat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 04 februarie - 31 martie 1991 a fost concentrat - mobilizat şi trimis la război în teatrul de operaţii din Golful Persic, în cadrul Spitalului Chirurgical Militar nr. J, perioadă în care a primit soldă în lei şi în valută.
Dorind să-şi completeze dosarul de pensionare, în data de 09 octombrie 2009, s-a adresat pârâtului cu o cerere prin care a solicitat să i se comunice cuantumul soldei de funcţie pe care a primit-o, separat pentru lunile februarie şi martie 1991, în lei şi în valută, cuantumul soldei de grad pe care a primit-o, separat pentru lunile februarie şi martie 1991, în lei şi în valută, cuantumul soldei de merit, indemnizaţia de comandă, gradaţii şi indemnizaţia de dispozitiv, separat pentru lunile februarie şi martie 1991, în lei şi în valută.
Urmare a răspunsul Ministerului Apărării - Direcţia Financiar Contabilă, acesta a formulat în data de 27 octombrie 2009 plângere prealabilă, la care nu a primit răspuns.
A mai precizat reclamantul că Ministerul Apărării deţine statele de plată în lei şi valută pentru perioada 04 februarie - 31 martie 1991, iar la pagina 4 din decizia de revizuire a pensiei militare pârâtul recunoaşte că reclamantul a fost concentrat şi a primit două salarii/solde brute, acest aspect rezultând şi din adresa din 26 februarie 2010.
S-a mai susţinut că perioada cât reclamantul a fost concentrat şi a participat la război este considerată stagiu de cotizare, la calculul pensiei actuale nefiind luat în considerare câştigul salarial brut/soldă brută pentru perioada 04 februarie - 31 martie 1991.
Pârâtul a formulat întâmpinare invocând excepţia lipsei de interes legitim a reclamantului, excepţia lipsei vătămării personale a reclamantului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, solicitând totodată respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
A opinat pârâtul în sensul că reclamantul nu şi-a motivat cererea în drept. Totodată, perioada la care face referire reclamantul a fost valorificată la stabilirea pensiei militare de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 164/2001, nefiind posibil ca aceeaşi perioadă să fie valorificată atât în sistemul public de pensii cât şi în sistemul de pensii militare.
A mai apreciat pârâtul că reclamantul nu este vătămat în nici un fel prin faptul că nu i-a fost eliberată adeverinţa, având în vedere că perioada de referinţă i-a fost valorificată la stabilirea pensiei militare de serviciu. În baza de calcul a pensiei, potrivit art. 21 din Legea nr. 164/2001, nu sunt luate în calcul elementele solicitate de reclamant prin adeverinţă, ci solda lunară brută avută în ultima lună de activitate, adică din iunie 1985, actualizată la deschiderea dreptului la pensie.
S-a mai susţinut că în cauză calitatea de pârât o are Direcţia Financiar Contabilă a ministerului, reprezentantă în instanţă de către minister prin structura juridică de specialitate, pârâta neavând calitate de angajator pentru reclamant şi nici în domeniul de responsabilitate eliberarea de adeverinţe cu venituri realizate pentru cadrele militare în rezervă, decât eventual pentru persoane ce au fost încadrate în organigrama proprie, în calitate de angajaţi proprii.
De asemenea, reclamantul a primit răspuns la cererea ce face obiectul prezentei cauze, prin adresa din 02 martie 2010 emisă de Direcţia Medicală a ministerului, adresa din 21 octombrie 2009 emisă de pârât, adresa din 26 februarie 2010 eliberată de U.M. GG Piteşti, conform art. 1 din O.G. nr. 33/2002, autorităţile publice eliberând adeverinţe numai în cazurile în care datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deţinute de acestea.
În plus, adeverinţa solicitată de reclamant nu îndeplineşte caracteristicile unui act administrativ supus controlului judiciar, aşa cum este stabilit prin Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 224/CA -PI din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse ca nefondate excepţiile lipsei de interes şi a lipsei vătămării personale a reclamantului, a lipsei calităţii procesule pasive a pârâtului şi a inadmisibilităţii acţiunii, admiţându-se în parte acţiunea precizată. A fost obligat pârâtul să elibereze un înscris din care să reiasă cuantumul soldelor de funcţie, de grad şi de merit, al indemnizaţiei de comandă, al gradaţiilor şi al indemnizaţiei de dispozitiv pe care le-a primit reclamantul pentru lunile februarie şi martie 1991, în lei şi în valută, fiind respinse ca nefondate restul capetelor de acţiune. De asemenea a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 504,3 RON cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin adresa din 21 octombrie 2009 pârâtul a afirmat că perioada în litigiu a fost valorificată la stabilirea pensiei militare de serviciu, fiind însă dreptul reclamantului să verifice dacă a fost sau nu valorificată această perioadă şi dacă cuantumul pensiei este corect calculat.
Deci, chiar pârâtul recunoaşte faptul că reclamantul a fost concentrat în perioada în litigiu şi nu a contestat nici faptul că reclamantul a primit acele solde.
S-a mai reţinut că din economia dispoziţiilor art. 3 lit. q) din Legea nr. 263/2010 şi prevederilor art. 17 lit. c) ale Legii nr. 164/2001, vechimea în serviciu care se ia în considerare la stabilirea pensiei este perioada în care o persoana a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist.
Prin urmare, a apreciat instanţa, întrucât această prevedere trebuia avută în vedere la stabilirea pensiei militare, iar pârâtul recunoaşte că reclamantul a primit acele solde, reclamantul justifică un interes legitim în speţă. Mai mult, a reţinut instanţa, pârâtul a invocat în apărare faptul că, întrucât nu a identificat datele solicitate în baza sa de date, la revizuirea pensiei reclamantului, urmare a aplicării dispoziţiilor O.U.G. nr. 1/2011, s-a avut în vedere salariul mediu brut pe economie din februarie - martie 1991, deci nu situaţia reală a reclamantului.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, s-a reţinut că pârât în cauză este Ministerul Apărării Naţionale ca instituţie cu personalitate juridică, întrucât reclamantul a avut calitatea de militar. Faptul că reclamantul a înţeles să cheme în judecată Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Financiar Contabilă nu înlătură calitatea procesuală pasivă a ministerului, iar Direcţia financiar contabilă este emitenta deciziei de pensionare.
Relativ la excepţia inadmisibilităţii, s-a reţinut că reclamantul a înţeles să atace refuzul nejustificat al pârâtului de a-i răspunde, refuz care este asimilat actului administrativ, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa fondului a constatat că prin adresa DD/2009 pârâtul i-a comunicat reclamantului că nu există posibilitatea emiterii adeverinţei deoarece datele solicitate nu au fost identificate în documentele deţinute, fără să facă dovada că soldele în litigiu au fost plătite de către altă instituţie şi nu de către el. S-a apreciat de asemenea că împrejurarea că pârâtul nu a identificat în evidenţa lui datele solicitate nu poate fi admis în apărarea acestei părţi, care îşi invocă propria culpă.
În raport cu textele de lege incidente, instanţa fondului a reţinut că perioada de concentrare sau mobilizare este luată în calcul la stabilirea pensiei militare, astfel că reclamantul este îndreptăţit să cunoască drepturile băneşti de care a beneficiat în acea perioadă pentru a fi în măsură să stabilească cuantumul pensiei militare la care are dreptul.
Astfel cum rezultă din adresa nr. DD/2009 emisă de pârât şi din deciziile de pensionare depuse la dosar de reclamant, perioada în litigiu a fost avută în vedere la stabilirea pensiei militare de serviciu, însă reclamantul a solicitat de la pârât să-i comunice cuantumul soldelor de funcţie, de grad, de merit, a indemnizaţiei de comandă, gradaţii şi indemnizaţie de dispozitiv, primite pe perioada în litigiu, pentru a putea stabili dacă cuantumul pensiei este legal, fiind îndreptăţit să i se furniza aceste informaţii.
S-a apreciat că apărarea pârâtului în sensul că aceste solde nu pot fi avute în vedere la stabilirea pensiei nu poate fi primită de către instanţă, deoarece nu cade în competenţa instanţei verificarea acestui aspect, nefiind acesta obiectul prezentului litigiu, cuantumul pensiei, ulterior furnizării de către pârât a informaţiilor solicitate în acest proces, putând face obiectul unei cereri de recalculare a pensiei, adresată instituţiei emitente a deciziei de pensionare.
S-a constatat neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 50 RON lunar, reprezentând diferenţa dintre pensia în plată şi cuantumul pensiei pe care ar fi primit-o dacă se elibera la timp adeverinţa, întrucât dreptul reclamantului la recalcularea pensiei nu este cu certitudine stabilit, stabilirea unui astfel de drept excedând cadrului procesului.
În raport cu capătul de cerere vizând daunele morale s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada unei vătămări aduse onoarei, cinstei, demnităţii, prestigiului reclamantului, ca urmare a neemiterii înscrisului solicitat.
În baza art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 504,3 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale, urmare a admiterii în parte a acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamantul are un interes legitim de a i se comunica adeverinţa privind veniturile realizate în perioada de concentrare, în realitate aceste venituri, respectiv perioada de concentrare de 1 lună şi 27 zile fiind luată în calcul la stabilirea pensiei în ambele decizii, respectiv nr. 0116938 din 30 ianuarie 2009 şi decizia de revizuire nr. 90340 din 20 iulie 2011;
- potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001, în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie al reclamantului, baza de calcul a pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ultima lună de activitate, care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în rezervă, astfel că adeverinţa solicitată de reclamant nu prezintă interes pentru calculul pensiei;
- în mod greşit instanţa de fond a respins apărările pârâtei în sensul că anumite fonduri arhivistice, care nu prezintă interes, nu sunt păstrate perioade lungi de timp (mai bine de 20 de ani), conform unor reglementări speciale.
În drept, recurentul şi-a întemeiat motivele de recurs pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 şi 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la condiţia interesului legitim, aceasta a fost îndeplinită de către reclamant, care a afirmat că doreşte să solicite recalcularea pensiei ce i se cuvine conform Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sistem ce are la bază principiul contributivităţii. Chiar şi în lipsa acestei intenţii, fiind vorba de certificarea unor venituri salariale ale petentului, interesul legitim al acestuia se prezumă, orice angajat având dreptul să obţină o astfel de dovadă, privind veniturile încasate într-o anumită perioadă.
În ceea ce priveşte imposibilitatea materială de a păstra anumite evidenţe, pârâtul nu a fost în măsură să indice în concret reglementările care îl exonerează de răspundere în privinţa pierderii sau distrugerii anumitor documente, astfel că acest motiv de recurs este de asemenea, neîntemeiat.
Pentru considerentele menţionate instanţa de control judiciar constată că în cauză prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind îndeplinite condiţiile acţiunii în contencios administrativ având ca obiect refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri.
Cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 224/CA - PI din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2444/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2456/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
