ICCJ. Decizia nr. 2663/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2663/2012
Dosar nr. 9729/1/2011
Şedinţa publică de la 29 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 1898 din 31 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul R.V. împotriva sentinţei nr. 1590 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanţii B.M., T.V. şi M.R., pentru lipsa calităţii procesuale active, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, respectiv cele referitoare la respingerea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii, invocată de pârât, şi la admiterea acţiunii formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în sensul constatării existenţei calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, următoarele:
Motivul de recurs ce priveşte greşita soluţionare a excepţiei tardivităţii acţiunii este neîntemeiat, întrucât în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată nu este instituit un termen imperativ pentru formularea acţiunii în constatare, termenul prevăzut de art. 4 referindu-se numai la persoanele care candidează la funcţia de Preşedinte al României, iar termenele prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea nr. 8/2008 a Colegiului C.N.S.A.S., au un caracter de recomandare.
Motivul de recurs ce priveşte greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor persoane fizice este fondat, întrucât prevederile art. 11, coroborate cu art. 6-10 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată, conferă C.N.S.A.S. calitatea de a formula acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, cu excluderea posibilităţii unei alte persoane fizice sau juridice să formuleze o atare acţiune.
Motivele de recurs formulate pe fondul cauzei, sunt nefondate.
Astfel, O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată, stipulează la art. 2 lit. b) că nu este considerată colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată”.
Recurentul-pârât nu se încadrează în situaţia prevăzută de art. 2 lit. b) sus-menţionat.
Împrejurarea vicierii consimţământului la semnarea angajamentului de colaborator al Securităţii nu are relevanţă, deoarece din actele dosarului rezultă că recurentul a furnizat informaţii şi anterior semnării angajamentului.
Ipoteza vicierii consimţământului la semnarea angajamentului nu este dovedită şi nici nu exclude realitatea şi voinţa de a da informaţii scrise şi semnate ulterior.
Nici împrejurarea că însuşi recurentul a fost urmărit de organele Securităţii şi există dosar pe numele său, nu exclude stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.
Ceea ce este relevant, iar recurentul nu a negat, sunt notele informative semnate cu numele conspirativ, din care rezultă că acesta a furnizat informaţii despre persoane determinate, referitoare la audierea unor posturi de radio străine, alte aspecte legate de viaţa privată şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De remarcat este faptul că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu cere o pluralitate de informaţii şi nici ca împotriva persoanelor denunţate să fi fost luate măsuri de orice natură.
2. Calea de atac formulată
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare R.V., invocând dispoziţiile art. 318 teza finală C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei, se arată, în esenţă, că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate, respectiv cel potrivit căruia instanţa de fond a greşit când a apreciat că recurentul nu ar fi negat sau contestat notele informative semnate cu numele conspirativ „G.";; de asemenea, arată contestatorul, instanţa de recurs nu a analizat nici unul dintre argumentele invocate cu privire la documentele anexate de către C.N.S.A.S. cererii de chemare în judecată.
3. Soluţia Înaltei Curţi
Contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.V. împotriva Deciziei nr. 1898/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Temeiul de drept invocat în promovarea acestei căi extraordinare de atac îl reprezintă art. 318 alin. (13) C. proc. civ., în raport de care: „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie… când instanţa respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare”.
În raport de dispoziţiile procedurale sus citate, Curtea constată că susţinerile contestatorului sunt nefondate.
Astfel, din motivarea in extenso a deciziei contestate, rezultă fără echivoc că pentru pronunţarea soluţiei de respingere a recursului, instanţa de recurs a analizat pe rând toate motivele de recurs acestea fiind grupate în raport de încadrarea lor în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Rezultă de asemenea, că instanţa de recurs a analizat în contextul motivelor de recurs care vizau fondul cauzei, toate susţinerile recurentului-contestator prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în raport de situaţia de fapt reţinută, situaţie care ţinând de analiza probelor, nu poate fi reanalizată într-o cale extraordinară de atac.
În consecinţă, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 318 alin. (13) C. proc. civ., toate motivele de casare sau modificare invocate de contestator prin recursul formulat, fiind analizate de instanţa de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de R.V. împotriva Deciziei nr. 1898 din 31 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2654/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2675/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
