ICCJ. Decizia nr. 268/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 268/2012
Dosar nr. 4713/2/2010
Şedinţa de la 20 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul R.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi Ministerul Justiţiei, obligarea pârâţilor la soluţionarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 19 februarie 2010 a depus cererea pentru redobândirea cetăţeniei la sediul Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău, iar prin petiţiile din 18 martie 2010 şi 04 martie 2010 a solicitat informaţii cu privire la stadiul dosarului său, fără ca, până la momentul de faţă, acesta să fie soluţionat.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 5 din 05 februarie 2010.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, prin întâmpinare, a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, faţă de împrejurarea că, la data introducerii prezentei acţiuni, cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române nici nu fusese înregistrată la Secretariatul Comisiei; aceasta fiind înregistrată abia în data de 16 iulie 2010 sub nr. 32423/RD, în subsidiar solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, întrucât verificările privind soluţionarea cererii nu au fost finalizate.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 427 din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, respingând acţiunea faţă de acest pârât.
Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a respins atât excepţia prematurităţii, invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, precum şi acţiunea formulată de reclamantul R.G., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, având în vedere că dispoziţiile art. 6 şi 14 din O.U.G. nr. 5/2010, stabilesc în sarcina pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie atribuţiile privind soluţionarea cererilor ce formează obiectul dosarului de faţă, astfel că, ministerul pârât nu mai poate fi subiect al raportului juridic dedus judecăţii.
Referitor la excepţia prematurităţii acţiunii, Curtea de apel a apreciat că aceasta este nefondată, neputând fi primită apărarea, potrivit căreia acţiunea reclamantului este prematur introdusă, câtă vreme, cererea sa a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei sub nr. 32423, în data de 16 iulie 2010, nefiind până la momentul de faţă.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat că din actele de la dosarului rezultă că autoritatea pârâtă nu dispune de toate datele necesare soluţionării cererii de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamantul R.G., astfel că nu se poate reţine refuzul nejustificat al autorităţii privind soluţionarea acestei cereri şi asta cu atât mai mult cu cât, intervalul de timp scurs de la data înregistrării cererii la Secretariatul Comisiei - 16 iulie 2010 şi momentul pronunţării hotărârii - nu a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe reclamantul R.G. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din legea cetăţeniei române nr. 21/1991 modificată, comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române într-un termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii.
Prin urmare, recurentul susţine că instanţa de fond a apreciat greşit că, în cauză, nu a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererii de redobândire de la momentul înregistrării cererii sale, respectiv la data de 16 iunie 2010.
În preambulul Ordonanţei de urgenţă nr. 5/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie sunt precizate în mod expres motivele adoptării acesteia, rezultând fără echivoc faptul că termenul de 5 luni de zile în care trebuie analizat dosarul este unul imperativ.
A mai susţinut recurentul că din punct de vedere al analizării cererii de redobândire a cetăţeniei române, amânarea acestei operaţiuni este nejustificată, raportat la prevederile art. 6 şi art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei.
II. Considerentele înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi a prevederilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Argumentele de fapt şi de drept relevante
Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat din partea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie de a rezolva cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei romane.
În termenii art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat se înţelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;";.
În speţă, chiar dacă cererea reclamantului nu a fost soluţionată înăuntrul termenului prevăzut de art. 141 din Legea nr. 21/1991, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat, în sensul legii contenciosului administrativ, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din probatoriu, Comisia pentru Cetăţenie, nu a dispus de toate datele necesare soluţionării cererii de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamantul R.G.
Pe de altă parte, înalta Curte are în vedere şi faptul că cererea reclamantului înregistrată sub nr. 32423/RD/2010, a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie la data de 17 ianuarie 2012.
Faţă de situaţia de fapt existentă, înalta Curte apreciază că nesoluţionarea cererii recurentului-reclamant de redobândire a cetăţeniei române până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul pe care art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme.
Acordarea cetăţeniei române nu este un drept absolut sau o obligaţie pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, urmând ca preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să aprecieze asupra propunerilor Comisie, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991.
Astfel fiind, înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.G. împotriva sentinţei nr. 427 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2675/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 269/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
