ICCJ. Decizia nr. 2695/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2695/2012
Dosar nr. 160/1/2012
Şedinţa publică de la 30 mai 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3505 din 21 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile tardivităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia parlamentară a revoluţionarilor din Decembrie 1989, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul N.C. în contradictoriu cu pârâţii Comisia parlamentară a revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din Decembrie 1989, a fost obligată comisia pârâtă să procedeze la emiterea avizului favorabil în vederea eliberării noului tip de certificat reclamantului şi a fost obligat pârâtul Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din Decembrie 1989 să procedeze la eliberarea noului tip de certificat reclamantului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat decizia nr. 3876 din 5 iulie 2011, prin care a admis recursurile declarate de Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi de Comisia parlamentară a revoluţionarilor din Decembrie 1989, a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului N.C. şi a menţinut soluţia atacată în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia parlamentară a revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Împotriva acestei decizii, la data de 9 ianuarie 2012, a formulat contestaţie în anulare N.C., solicitând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., să fie anulată decizia atacată şi urmare rejudecării cauzei în recurs, să fie respinse ca nefondate recursurile declarate de Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989 şi de Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinţei civile nr. 3505 din 21 septembrie 2010.
Contestatorul a susţinut că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unor greşeli materiale, însuşite din apărările formulate de Secretariatul de stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în sensul că nu este titularul dosarului nr. 20856/2007 pentru atribuirea Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
Contestatorul a susţinut că, de asemenea în mod eronat, s-a considerat că, în practica de la Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, numărul de înregistrare a dosarului reprezintă numărul certificatului care ar urma să se elibereze solicitantului, ca urmare a epuizării tipizatelor şi că nu a depus dosarul la fosta comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 sau că nu a solicitat preschimbarea în baza Legii nr. 341/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., indicate drept temei juridic în cauză, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Deşi a invocat existenţa unor greşeli materiale drept cauză pentru contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 3876 din 5 iulie 2011, contestatorul a argumentat cererea sa prin susţineri referitoare la fondul pricinii, respectiv la aprecierea probelor administrate şi la interpretarea dată de instanţa de recurs prevederilor legale aplicabile litigiului.
În consecinţă, apărările formulate de către contestator nu vizează greşeli materiale, care în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., reprezintă erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă, darea unei soluţii greşite.
Textul de lege invocat de contestator vizează deci greşeli de procedură şi nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
A da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea şi a stabilit raporturile dintre părţi, ar însemna să se deschidă dreptul părţii de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului, ceea ce este inadmisibil.
Cum în cauză nu s-a invocat o eroare materială, în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., ci pretinse greşeli de judecată săvârşite de instanţa de recurs, greşeli care nu pot fi îndreptate pe calea contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege pentru retractarea deciziei contestate.
Pentru considerentele care au fost expuse, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de N.C., împotriva Deciziei nr. 3876 din 5 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2694/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2743/2012. Contencios → |
|---|
