ICCJ. Decizia nr. 3035/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIVŞI FISCAL
Decizia nr. 3035/2012
Dosar nr. 3885/40/2011
Şedinţa publică de la 15 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 41 din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava - secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii de subiect de sesizare a instanţei şi a lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului I. Botoşani invocate de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a admis în parte excepţia de nelegalitate invocată de reprezentantul legal Sindicatul I. Botoşani – prin preşedinte S.C. şi reclamanţii A.C., B.C., C.C., D.C., F.A., F.N., F.L., H.M., H.M., H.D., I.D., L.L., M.G., M.F., N.I.A., P.V., R.G., Ş.G., T.S., T.G., Ţ.B., T.N., T.T., V.S., V.P.P. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani, Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale Bucureşti şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. II, lit. A, B, C, D şi E din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al Ministerului Finanţelor Publice în raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond, examinând cu prioritate excepţiile lipsei calităţii de subiect de sesizare a instanţei şi a lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului I. Botoşani invocate de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a reţinut că Sindicatul I. Botoşani are calitatea de reprezentant legal al reclamanţilor şi nu calitatea de reclamant, astfel încât nu se pune problema calităţii de persoană vătămată a acestuia.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea, analizând într-o manieră detaliată dispoziţiile art. II lit. A, B, C, D şi E din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a apreciat că modalitatea de calcul a salariilor în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice încalcă dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, întrucât adaugă la lege, iar soluţiile aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice contravin dispoziţiilor art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/ 2000.
Instanţa de fond a reţinut că autorităţile pârâte nu puteau, printr-un act administrativ normativ, să stabilească o altă modalitate de calcul, atâta timp cât dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilesc foarte clar care este baza de calcul pentru majorarea salarială prevăzută de lege pentru anul 2011 şi anume, „cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/ indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010”- pentru salariul de bază şi respectiv, ”cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010”- pentru sporuri, indemnizaţii şi alte compensaţii.
Împotriva hotărârii instanţei de fond Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
I. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
Criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale solicită admiterea recursului şi respingerea excepţiei de nelegalitate ca nefondată, susţinând, în esenţă, următoarele:
- în mod nelegal instanţa de fond a respins excepţia de conexitate, în condiţiile în care excepţia de nelegalitate a Ordinului comun nr. 42/77/2011 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice a fost invocată şi motivată identic de către Sindicatul I. Botoşani în dosarele nr. 4153/40/2011, nr. 3877/40/2011 şi nr. 3882/40/2011 aflate pe rolul Curţii de Apel Suceava;
- sentinţa este criticabilă şi în ceea ce priveşte respingerea excepţiilor lipsei calităţii de subiect de sesizare a instanţei şi a lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului I. Botoşani, întrucât pârâtului nu i-au fost comunicate înscrisuri doveditoare ale calităţii de reprezentant al reclamanţilor conform dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social;
- referitor la fondul cauzei, recurentul a subliniat că atât Legea nr. 118 din 30 iunie 2010, prin care cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, a fost diminuat cu 25%, cât şi Legea nr. 285/2010, prin care, începând cu data de 01 ianuarie 2011, s-au majorat salariile de bază din luna octombrie 2010 cu 15%, conţin dispoziţiile constituţionale;
- Ordinul comun nr. 42/77/2011 stabileşte modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, formula concretă de calcul a salariilor, indemnizaţiilor şi soldelor pentru anul 2011, se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora a fost emis şi nu conţine soluţii care să contravină prevederilor legale, astfel încât nu are natura unui act de modificare a unor drepturi salariale şi nu adaugă la lege;
- instanţa de fond s-a pronunţat plus petita reţinând că dispoziţiile art. II lit. B, C, D şi E din Ordinul comun nr. 42/77/2011 conţin soluţii contrare prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010;
II. Recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice
În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că:
- prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al Ministerului Finanţelor Publice au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, fiind emise, aşadar, în executarea acestei legi, ca lege specială care reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice;
- actele administrative contestate se bucură de prezumţia de legalitate, iar în cazul personalului plătit din fonduri publice, libertatea contractuală a părţilor este suplinită de legiuitor care stabileşte prin lege nivelul salariilor.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ca nefondat, iar cel declarat de D.G.F.P. Botoşani ca tardiv formulat.
I. Recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care se susţine că instanţa de fond în mod nelegal a respins cererea de conexare a prezentei cauze cu dosarul nr. 3882/40/2011, Curtea constată că acesta este nefondat, având în vedere dispoziţiile art. 164 C. proc. civ.
Sub acest aspect, în mod corect instanţa de fond a reţinut că cererea de conexare priveşte dosare diferite cu părţi diferite, dosare care au fost disjunse de instanţă ca urmare a numărului mare de părţi, iar acest lucru nu a fost contestat de recurentul-pârât.
De asemenea, Înalta Curte constată că este nefondat şi motivul de recurs prin care recurentul-pârât susţine că greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului I. Botoşani, având în vedere prevederile art. 3 din Legea nr. 62/2011 precum şi rolul sindicatului de a reprezenta interesul membrilor lui. În acest sens, instanţa de fond în mod corect a reţinut că acţiunea formulată nu a fost făcută de sindicat în nume propriu ci în numele membrilor săi, în raport de care se analizează şi calitatea procesuală activă, raportat la dispoziţiile exprese ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 (art. 1 alin. (1)).
În ceea ce priveşte admiterea excepţiei de nelegalitate cu privire la dispoziţiile art. II lit. A, B, C, D şi E din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, aprobate prin Ordinul nr. 42/2011 a M.M.F.P.S., Înalta Curte constată că în raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011, modalitatea de calcul a salariilor încalcă aceste prevederi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010:
„Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcţiei de bază/ salariilor funcţiei de bază/ indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%;
Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/ salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Cuantumul soldei de grad/ salariul gradului profesional, al soldei de comandă/ salariul de comandă, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
Este evident că dispoziţiile mai sus citate stabilesc într-un mod foarte clar care este baza de calcul pentru majorarea salarială prevăzută de lege pentru anul 2011 şi anume „cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcţiei de bază/ salariile funcţiilor de bază/ indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010.
Ori, aşa cum rezultă cu aceeaşi evidenţă, prin dispoziţiile art. II lit. A, B, C, D şi E din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010, aprobate prin Ordinul nr. 42/2011 al M.M.F.P.S., este stabilită o altă modalitate de calcul prin care, în esenţă, se diminuează salariul de bază brut cu un procent de 25%, ceea ce de fapt presupune modificarea bazei de calcul stabilită iniţial prin art. 1 din Legea nr. 285/2010.
În aceste condiţii, dispoziţiile art. II lit. A, B, C, D şi E din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 42/2011, au fost date cu încălcarea prevederilor art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 „ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ale celorlalte organe administrative, se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului”, iar potrivit art. 78 din aceeaşi lege: „ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora”.
Recurentul-pârât a susţinut că la adoptarea soluţiei recurate, instanţa de fond s-a pronunţat plus petita, reţinând că dispoziţiile art. II lit. B, C, D şi E contravin prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Această susţinerile este neîntemeiată, deoarece aşa cum rezultă din cererea formulată de către intimatul-reclamant prin care s-a invocat şi motivat excepţia de nelegalitate, aceasta vizează Ordinul nr. 42/77/2011, fiind contestate dispoziţiile art. II din Anexa 1 la ordin (art. II lit. A, B, C, D şi E), dispoziţii prin care se stabileşte o altă bază de calul pentru salarizarea pe anul 2011, decât cea prevăzută de Legea nr. 285/2010.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recursului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, soluţia instanţei de contencios administrativ prin care a fost soluţionată excepţia de nelegalitate este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că încheierea atacată a fost comunicată la data de 19 martie 2012, iar recursul a fost înregistrat la data de 2 aprilie 2012, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citat.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei”.
Cum în cauză, recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împotriva sentinţei civile nr. 41 din 2 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava – secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva aceleiaşi sentinţe ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 298/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3038/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
