ICCJ. Decizia nr. 3038/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3038/2012
Dosar nr. 6890/1/2011
Şedinţa publică de la 15 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi procedura în primă instanţă.
Prin acţiunea formulată reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române, Ministerul Administraţiei şi Internelor, a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 a I.G.P.F.R. prin care s-a dispus sancţionarea disciplinară cu „amânarea promovării în funcţii superioare, pe o perioadă de 2 ani” precum şi împotriva Ordinului Ministerul Administraţiei şi Internelor nr. II/4298 din 07 decembrie 2010 de respingere a contestaţiei formulate la sancţiune, solicitând să se dispună:
- suspendarea executării actului administrativ – dispoziţia de sancţionare din 08 noiembrie 2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei;
- anularea dispoziţiei de sancţionare din 08 noiembrie 2010 şi a ordinului ministerului administraţiei şi Internelor nr. II/4298 din 07 decembrie 2010 prin care s-a respins contestaţia la sancţiune;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 02 martie 2011 Curtea de apel a admis cererea formulată de reclamant şi a dispus suspendarea executării Dispoziţiei nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, pentru motivele reţinute în cuprinsul încheierii.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 192 din 15 iunie 2011 Curtea de Apel Constanţa - secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul - A.D., în contradictoriu cu pârâţii - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române, Ministerul Administraţiei şi Internelor, a anulat Dispoziţia nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Ordinul nr. II/4298 din 07 decembrie 2010 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Dispoziţia nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 emisă de Inspectorul General al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră s-a dispus sancţionarea disciplinară a comisarului şef de poliţie A.D. – adjunct şef la inspectoratul judeţean de Poliţie de Frontieră Tulcea cu sancţiunea „amânarea promovării în funcţii pe o perioadă de 2 ani”.
În aplicarea acestei sancţiuni disciplinare s-a reţinut în sarcina reclamantului săvârşirea abaterii disciplinare prev. de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 şi art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordin M.A.I. nr. 400/2004, constând în neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege.
În concret s-a reţinut în sarcina reclamantului că:
- în perioada 2009-2010 în calitatea de adjunct al şefului I.J.P.F. Tulcea nu a coordonat şi îndrumat, întotdeauna, poliţiştii compartimentului C.I.T. din cadrul S.P.F. P. în planificarea, organizarea, executarea şi finalizarea acţiunilor pe linia braconajului piscicol;
- nu a analizat rezultatele obţinute de poliţiştii compartimentului C.I.T. din cadrul S.P.F. P. cu ocazia acţiunilor de combatere a braconajului în perioada 2009-2010 şi nu a constatat modul defectuos în care s-au desfăşurat, timpul alocat acestor activităţile şi resursele utilizate;
- a neglijat uneori atributul managerial al controlului în sensul că nu a efectuat asemenea activităţi la compartimentul C.I.T. P. şi la Detaşamentul de Sprijin Operativ, cu toate că are atribuţii în acest sens.
S-a susţinut astfel că prin faptele săvârşite reclamantul a încălcat prevederile din fişa postului din 01 iulie 2009 şi dispoziţia şefului I.J.P.F. Tulcea din 14 ianuarie 2010 pentru aprobarea planului de măsuri al I.J.P.F. Tulcea pentru prevenirea şi combaterea faptelor prin care se aduc prejudicii fondului piscicol natural şi acvaculturii în delta Dunării pentru anul 2010, document înregistrat la 14 ianuarie 2010.
La adoptarea dispoziţiei din 08 noiembrie 2010 au fost avute în vedere raportul de cercetare prealabilă din 10 septembrie 2010 şi încheierea Consiliului Superior de Disciplină nr. 192220 din 08 noiembrie 2010.
Cercetarea prealabilă a reclamantului a avut loc urmare sesizării făcute prin raportul Direcţiei Generale Control şi audit intern din 29 iunie 2010.
Instanţa de fond a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 104/2001 aprobată prin Legea nr. 81/2002, cu modificările ulterioare, în atribuţiile Poliţiei de Frontieră Române nu se regăseşte cea privind prevenirea şi combaterea actelor ilicite la regimul piscicol.
S-a mai reţinut că din fişa postului reclamantului rezultă cu certitudine că acesta nu avea atribuţii în ceea ce priveşte organizarea, planificarea şi executarea supravegherii frontierei pe apă şi nu avea în subordine nemijlocită birouri şi compartimente care să aibă ca linie de muncă „braconajul piscicol”, astfel că nu se poate reţine în sarcina sa ca abaterea disciplinară fapta de a nu fi constatat „modul defectuos de desfăşurare al activităţilor, timpul alocat acestor activităţi şi resursele utilizate pentru domeniul braconajului piscicol” în sectorul P.
Din adresele din 3 noiembrie 2009 şi 6 aprilie 2010, precum şi nota telefonică din 6 septembrie 2010, prezentate de reclamant în faza de cercetare prealabilă a rezultat că acesta a efectuat periodic analize asupra evoluţiei comparative a constatărilor de natură infracţională şi a transmis structurilor vizate sarcini şi responsabilităţi.
Faţă de această situaţie instanţa de fond a reţinut că în mod greşit i se impută reclamantului lipsa de coordonare şi îndrumare a compartimentului Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere din cadrul S.P.F. P. în condiţiile în care această atribuţie revenea ierarhic adjunctului şefului de sector.
Aşa cum a rezultat în cursul cercetării prealabile reclamantul a executat personal un control tematic la nivelul sectorului şi un număr de patru controale inopinate, fiind întocmită nota de constatare şi înregistrate menţiuni privind controlul efectuat în registrul de control al S.P.F. P.
De asemenea, tot pe linia de control, în perioada 2009-2010 personalul de la sediul I.J.P.F. a efectuat un număr de două controale la S.P.F. P. pe componenta C.I.T. fiind întocmite notele de constatare din 31 iulie 2009 şi din 26 mai 2010.
3. Calea de atac exercitată în cauză.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat dispoziţiile cu caracter general ale art. 3041 C. proc. civ. iar recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În memoriul de recurs sunt reluate apărările formulate prin întâmpinare la instanţa de fond prin care pârâţii-recurenţi au răspuns aspectelor de nelegalitate şi netemeinicie invocat de intimatul-reclamant prin acţiunea cu care a învestit instanţa de contencios administrativ şi reţinute de prima instanţă în cuprinsul sentinţei recurate.
Prin criticile comune, inserate de cei doi recurenţi, se arată în esenţă că motivele care au stat la baza admiterii acţiunii intimatului-reclamant nu sunt susţinute de probele de la dosar, iar actul administrativ de sancţionare este temeinic şi legal deoarece intimatul – reclamant a săvârşit abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, respectiv nu a coordonat şi îndrumat poliţiştii compartimentului C.I.T. din cadrul S.P.F. P. în planificarea, organizarea, executarea şi finalizarea acţiunilor pe liniile de muncă operative date în competenţă, în special pe linia braconajului, conform prevederilor Dispoziţiei şeful I.J.P.F. Tulcea din 24 martie 2010, şi fişei postului şefului S.P.F. P.
Referitor la controalele efectuate la S.P.F. P., instanţa de fond a reţinut în mod eronat că o parte din constatările acestora se regăsesc în Registrul de Controale al S.P.F. P. din 12 ianuarie 2010 şi din 25 aprilie 2010.
Efectuarea controalelor s-a făcut fără a respecta prevederile O.M.A.I. nr. 318/2007 privind organizarea şi executarea inspecţiilor şi controalelor în M.A.I., nefiind urmărite modalităţile de aducere la îndeplinire a măsurilor stabilite prin notele de constatare sau registrele de control.
Cu privire la abaterea menţionată la pct. 2 din actul administrativ de sancţiune se arată că ofiţerul a prezentat numai materialul nr. 494 din 06 septembrie 2010 iar pe timpul cercetării prealabile nu au fost identificate alte iniţiative pentru îmbunătăţirea modalităţilor de planificare, organizare, executare şi finalizare a acţiunilor pe liniile de muncă operative date în competenţă, în special pe linia braconajului (proiecte de dispoziţii, materiale de analiză, procese-verbale de şedinţă, măsuri disciplinare, etc.)
Referitor la faptul că a neglijat complet atributul managerial al controlului, în sensul că nu a efectuat asemenea activităţi la compartimentul C.I.T. din cadrul S.P.F. P. şi la Detaşamentul Sprijin Operativ se arată că intimatului-reclamant nu i s-a reţinut faptul că nu a desfăşurat activităţi de control, ci faptul că la activităţile de control s-au înregistrat o serie de deficienţe.
Cu privire la sancţiunea aplicată, susţin recurenţii că „amânarea promovării în funcţii superioare pe o perioadă de 2 ani” nu prezintă cel mai ridicat grad de severitate, aşa cum s-a menţionat în cuprinsul hotărârii recurate în sensul că reţinerea din dispoziţia nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 respectiv că intimatul-reclamant „a neglijat uneori atributul managerial al controlului"; este evazivă şi nu constituie temei al aplicării unei sancţiuni disciplinare de o asemenea gravitate.
4. Apărarea intimatului-reclamant
Prin întâmpinarea formulată conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi înregistrată la data de 8 iunie 2012, intimatul-reclamant A.D. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Menţionează că a îndeplinit funcţia de adjunct al şefului I.J.P.F. Tulcea, cu gradul de comisar şef de poliţie, până la data de 14 decembrie 2011, dată la care prin Ordinul M.A.I. nr. II/4566 din 22 decembrie 2011 i-au fost încetate raporturile de serviciu, cu drept la pensie.
Ca urmare a reorganizării Poliţiei de Frontieră Române, I.J.P.F. Tulcea a fost transformat într-un Serviciu Teritorial aflat în componenţa Gărzii de Coastă Constanţa, conducerea acestui serviciu revenindu-i fostului şef de inspectorat, funcţiile de adjunct fiind desfiinţate, situaţie în care s-a aflat şi acesta, iar din această perspectivă a optat pentru varianta pensionării şi încetarea raporturilor de serviciu.
Învederează faptul că susţinerile făcute prin întâmpinare la fondul cauzei au fost analizate prin hotărârea recurată, nici M.A.I. şi nici I.G.P.R. nu critică hotărârea propriu zisă decât într-o foarte mică şi nesemnificativă măsură, nu combat în nici un fel considerentele sentinţei, ci revin la aceleaşi argumente avute în vedere la susţinerea şi motivarea măsurii sancţionatorii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursurilor declarate, a apărării din întâmpinare cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de Curtea de Apel este legală şi se impune a fi menţinută.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată a fost supusă controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Dispoziţia de sancţionare nr. 177493 din 8 noiembrie 2011, emisă de Inspectorul General al Poliţiei de Frontieră Române şi Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. II/4298 din 7 decembrie 2011 prin care s-a respins contestaţia la sancţiune.
Din partea expozitivă a actului administrativ de sancţionare aflat la fila 177 dosar fond rezultă că intimatului, comisar şef de poliţie A.C.D. - adjunct şef I.J.P.F. la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Tulcea – i s-au reţinut în sarcină trei abateri disciplinare, dintre care în recurs mai sunt reiterate două, recurenţii achiesând implicit asupra soluţiei fondului în privinţa lipsei oricărei vinovăţii a poliţistului în calitate de şef al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Tulcea cu privire la prima faptă reţinută prin actul de sancţionare şi Încheierea nr. 192220 din 8 noiembrie 2010 a Consiliului Superior de Disciplină.
Mai mult, cu referire la activitatea de prevenire şi combatere a braconajului piscicol rezultă că aceasta a fost o linie de muncă distinctă la structurile de Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere, structuri subordonate nemijlocit adjuncţilor pe linie operativă, aşa cum era prevăzut în regulamentul de Organizare şi Funcţionare I.J.P.F. Tulcea până la data de 04 februarie 2010, când prin Dispoziţia I.G.P.P.F.R. nr. 112 din 04 februarie 2010 privind coordonarea de către Centrul naţional de Coordonare, Supraveghere şi Control Naval a activităţilor componenţei navale, această activitate a fost preluată de către Biroul Supraveghere şi Control Naval - Compartiment Supraveghere navală la nivel teritorial, structură aflată în subordinea adjunctului de marină.
Cele două abateri disciplinare imputate intimatului vizează „neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege”, faptă prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare constând în aceea că nu a analizat rezultatele obţinute de poliţiştii Compartimentului Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere din cadrul S.P.F. P. cu ocazia acţiunilor desfăşurate pe linia prevenirii şi combaterii braconajului, în perioada 2009 - 2010 şi nu a constatat modul defectuos în care s-au desfăşurat, timpul alocat acestor activităţi şi resursele utilizate, a neglijat complet atributul managerial al controlului, în sensul că nu a efectuat asemenea activităţi la compartimentul C.I.T. din cadrul S.P.F. P. şi la D.S.O. cu toate că avea atribuţii în acest sens.
În acord cu soluţia primei instanţei, Înalta Curte constată că în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 104/2001 aprobată prin Legea nr. 81/2001, cu modificările şi completările ulterioare, în atribuţiile Poliţiei de Frontieră nu se regăseşte cea privind prevenirea şi combaterea actelor ilicite la regimul piscicol, cu excepţia „Atribuţiilor pe apă” care nu se regăsesc însă în fişa postului pe care l-a ocupat intimatul-reclamant.
Aşa cum se reţine de recurenţi, în memoriul de recurs, prin Dispoziţia şefului I.J.P.F. Tulcea din 19 octombrie 2009, privind dinamizarea activităţilor de combatere a braconajului piscicol în zona de competenţă, şeful I.J.P.F. Tulcea a stabilit în responsabilitatea directă a reclamantului, sarcini pe linia monitorizării şi evaluării periodice a măsurilor întreprinse la nivelul structurilor pe această linie, precum şi de planificare, organizare şi efectuare de controale tematice în acest sens, iar referitor la această activitate ofiţerul a prezentat materialul nr. 494 din 06 septembrie 2010 conform căruia sectoarele subordonate sunt informate cu privire la rezultatele obţinute pe linia combaterii braconajului piscicol ocazie cu care au fost dispuse şi măsuri de prelucrare cu personalul operativ, concomitent cu intensificarea acţiunilor de combatere a braconajului piscicol în întreaga zonă de responsabilitate.
Cu privire la faptul că ar fi neglijat atributul managerial al controlului se constată inadvertenţe privind exercitarea acestui control, astfel în actul de sancţionare şi adresa de comunicare apare menţiunea că a neglijat „uneori” atributul managerial al controlului, în motivele de recurs şi întâmpinarea de la fondul cauzei şi raportul de cercetare prealabilă, fapta este descrisă ca fiind o neglijare completă a acestor atribuţii de control.
Reţinerea recurentului-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române din actul administrativ este evazivă şi în contradicţie cu raportul de cercetare şi chiar cu susţinerile din memoriul de recurs în care se arată că intimatul-reclamant a desfăşurat activităţi de control, însă cu o serie de deficienţe care nu sunt clar definite.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte reţine că în cauză nu s-a probat încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor de serviciu, respectiv existenţa abaterii disciplinare prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 în sarcina intimatului-reclamant care a fost sancţionat la data de 8 noiembrie 2010 cu „amânarea promovării în funcţii superioare pe o perioadă de 2 ani”, conform art. 58 lit. c) din acelaşi act normativ şi că începând cu 14 decembrie 2011, prin Ordinul M.A.I. nr. II/4566, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, art. 69 alin. (1) lit. a) şi art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice,comisarului şef de poliţie A.C.D. din Poliţia de Frontieră Română - Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Tulcea, i-au încetat raporturile de serviciu, cu drept la pensie.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
În consecinţă, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 C. proc. civ., recursurile au fost respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 192/CA din 15 iunie 2011 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3035/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3039/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
