ICCJ. Decizia nr. 3049/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIVŞI FISCAL
Decizia nr. 3049/2012
Dosar nr. 468/2/2010
Şedinţa publică de la 15 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4617 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare RA - sucursala teritorială Argeş Buzău, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, recurenta-reclamantă Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare RA - sucursala teritorială Argeş – Buzău a formulat declaraţie de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Ulterior, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 82/2011 a fost introdusă în cauză, în calitate de recurentă Agenţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare - Filiala de Îmbunătăţiri Funciare Prahova.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Este adevărat că recurenta, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs în termen legal, însă aceasta a depus motivele de recurs în data de 7 martie 2012, cu mult peste termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 301 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică”.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de Agenţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare - Filiala de Îmbunătăţiri Funciare Prahova, împotriva sentinţei civile nr. 4617 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 3048/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3051/2012. Contencios → |
---|