ICCJ. Decizia nr. 3051/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3051/2012
Dosar nr. 10192/2/2009
Şedinţa publică de la 15 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Cadrul procesual
1. Cererea de chemare în judecată şi apărările pârâtului
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul G.N. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul este primar al Comunei Lăpuş, jud. Maramureş, iar, conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii persoanele care au candidat sau au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din acelaşi act normativ.
Reclamantul a mai arătat că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de constatare din 12 decembrie 2008, pârâtul G.N. a fost recrutat de către Securitate, în calitate de informator, la data de 20 septembrie 1986, pentru supravegherea informativă a locuitorilor şi vizitatorilor Comunei Lăpuş, jud. Maramureş. La acea dată pârâtul a semnat un angajament, preluând numele conspirativ „V.M.” şi ulterior a furnizat date care atrag îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că nu sunt întrunite condiţiile prev. de O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii sale de colaborator al Securităţii, întrucât a fost presat să semneze angajamentul iar informaţiile comunicate nu aveau aptitudinea să încalce drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 4355 din 5 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul G.N., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că nu se poate reţine întrunirea cumulativă a condiţiilor rezultate din textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securităţi, în accepţiunea dată de legiuitor.
Curtea de apel a apreciat că materialele informative pe care îşi sprijină acţiunea reclamantul nu pot fi considerate ca atingând cerinţele legale, reclamantul nefiind în măsură a indica drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului ce erau vizate spre îngrădire prin informaţiile furnizate de pârât organelor Securităţii, împrejurare de altfel de înţeles cât timp un astfel de aspect nu putea fi obiectiv stabilit în lipsa cunoaşterii exacte a informaţiilor concrete date de pârât.
Singura informaţie concretă este cea furnizată verbal, privitoare la intenţia unor ";penticostali"; de a atrage la cultul religios respectiv alte persoane, însă o asemenea informaţie nu viza o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist în înţelesul legii, ci se referea exclusiv la opţiunea religioasă a unor persoane, în afara religiei ortodoxe, în plus trebuind a se ţine seama şi de statutul pârâtului, de preot ortodox în zona Lăpuşului, ce impunea luarea unor poziţii în sensul combaterii prozelitismului desfăşurat de alte culte religioase.
3. Recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul susţine că prima instanţă a interpretat greşit conţinutul informaţiei furnizate de intimat referitoare la existenţa şi activitatea unei grupări religioase neagreate de regimul comunist, care se circumscrie condiţiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticii formulate, precum şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În cauza de faţă nu se contestă că în sarcina intimatului G.N. se poate reţine o singură informare verbală, consemnată de ofiţerul de Securitate, care ar avea aptitudinea să atragă incidenţa art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
Aceasta este încorporată în Nota de analiză din 22 decembrie 1988 (fila 20, dosar fond) şi are următorul conţinut: „În procesul colaborării, informatorul dovedeşte interes, a furnizat şi informaţii verbale despre intenţia unor penticostali de a atrage la cult alte persoane, informaţie ce a fost exploatată la organul local de poliţie, prevenindu-se acţiunea de prozelitism”.
Prima instanţă a reţinut în mod justificat că din modul generic în care este redată informaţia nu se poate reţine că prin aceasta „se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale”, potrivit definiţiei legale, câtă vreme sfera persoanelor în discuţie („unii penticostali”) nu este determinată şi nici măcar determinabilă.
În plus, nu se poate face abstracţie de statutul intimatului-pârât din epoca respectivă, de preot ortodox, circumstanţă personală de natură a justifica poziţia adoptată faţă de acţiunea de prozelitism religios desfăşurată în arealul parohiei sale de alte culte religioase.
Conchizând, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă nu s-a demonstrat că informaţia furnizată se circumscrie dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aşa încât nu există motive de modificare ori de casare a sentinţei atacate.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva nr. 4355 din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3049/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3057/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
