ICCJ. Decizia nr. 3202/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3202/2012
Dosar nr. 72593/3/2011
Şedinţa camerei de consiliu de Ia 22 iunie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.C.V., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Comisia Medicală de Evaluare a Persoanelor cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Ilfov, a solicitat obligarea acestora la emiterea unui certificat de încadrare în grad de handicap.
Prin sentinţa nr. 3639/2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti - secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la calitatea de autoritate administrativă locală a Comisia Medicale de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Ilfov, căreia îi revine competenţa emiterii actului solicitat de reclamant.
Prin sentinţa nr. 913/2012, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că actul contestat în cauză este Decizia nr. 2294/2010 emisă de o autoritate administrativă centrală - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acţiunii, astfel cum acest a fost precizat, şi având în vedere rangul pe care autoritatea emitentă a actului administrativ contestat îl ocupă în sistemul organelor administraţiei publice, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, acţiunea, astfel cum a fost precizată de reclamant în faţa Tribunalului Bucureşti, în şedinţa din 6 martie 2012 (f.46 din dosar), are ca obiect şi contestarea Deciziei nr. 2294/2010 emisă de o autoritate administrativă centrală - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
În prezentul conflict negativ de competenţă sunt incidente, aşadar, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care fac trimitere dispoziţiile art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel";.
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenţei materiale, textul legal în discuţie instituie două criterii: cel al rangului pe care autoritatea care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, îl ocupă în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat anterior, motiv pentru care curtea de apel este competentă să soluţioneze acest litigiu.
Faţă de cele prezentate, înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul M.C.V., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Comisia Medicală de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Ilfov, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3201/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3203/2012. Contencios → |
|---|
