ICCJ. Decizia nr. 3257/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
Procedura în fața primei instanțe
Prin acțiunea înregistrată la 21 august 2009 și completată la data de 10 februarie 2010, reclamantul S.G. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții M.A.I., I.G.P.F. și C.N.C.D., să se stabilească existența discriminării sale privind gradul profesional în comparație cu gradul profesional acordat colegilor săi, să fie înlăturate consecințele faptei discriminatorii și să se stabilească situația anterioară, prin obligarea pârâților să-i recunoască gradul profesional de inspector de poliție,să-i acorde drepturile, compensațiile și sporurile salariale aferente gradului profesional, cu dobânda legală aferentă, cu începere de la data de 15 noiembrie 2007 și până la zi.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în urma promovării unui concurs, a fost numit în funcția de ofițer tehnic cu gradul profesional de subinspector de poliție în subordonarea I.G.P.F. prin ordinul din 15 noiembrie 2007.
Reclamantul a arătat că,deși la data concursului îndeplinea condiția de vechime de 5 ani și 3 luni în specialitatea corespunzătoare studiilor tehnice absolvite, raportat la cerințele postului (ofițer tehnic-inginer),pentru ocuparea postului de ofițer tehnic,i s-a acordat în mod nelegal gradul profesional de subsinspector de poliție și nu de inspector de poliție, la care avea dreptul, conform prevederilor legale.
Reclamantul a mai arătat că, pârâții au refuzat în mod nejustificat să procedeze la remedierea și la eliminarea situației discriminatorii care i s-a creat prin refuzul de acordare a gradului profesional de inspector de poliție, cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Hotărârea instanței de fond
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 6831 din 17 noiembrie 2011, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin ordinul M.A.I. din 22 martie 2011, reclamantul a fost avansat la gradul profesional de inspector de poliție cu începere de la data de 25 martie 2011.
Instanța de fond a respins cererile pentru constatarea unei situații discriminatorii și pentru acordarea drepturilor bănești, cu motivarea că, la data de 15 noiembrie 2007, reclamantul nu îndeplinea condițiile prevăzute de actele normative în vigoare pentru a fi promovat în gradul profesional de inspector de poliție.
Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul S.G., solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și să se constate existența discriminării sale în privința încadrării la I.G.P.F. cu gradul profesional de subinspector de poliție, să se dispună încadrarea retroactivă cu începere de la data de 15 noiembrie 2007 cu gradul profesional de inspector de poliție,cu acordarea de la aceeași dată a drepturilor bănești cuvenite, cu dobânda legală aferentă.
în primele două motive de recurs, s-a susținut că instanța de fond nu a analizat existența faptei de discriminare sesizată în baza prevederilor O.G. nr. 137/2000 și urmare acesteia, nu a dispus restabilirea situației anterioare discriminării sale prin recunoașterea dreptului pretins în baza dispozițiilor art. 9 alin. (2), (3) și art. 21 alin. (4), (5) din Legea nr. 360/2002 de a fi avansat la gradul de inspector de poliție,cu începere de la data de 15 noiembrie 2007.
în dezvoltarea acestor critici, s-a arătat că, instanța de fond nu a analizat și nu a motivat dacă aplicarea dispozițiilor ordinului M.A.I. nr. 300/2004, la încadrarea sa la data de 15 noiembrie 2007 constituie o faptă de discriminare, în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată.
în acest sens, s-a arătat că, astfel după cum rezultă din anunțul desfășurării concursului organizat de I.G.P.F. în perioada 3-4 septembrie 2007, recurentul-reclamant a candidat și a obținut un post de ofițer tehnic și nu de ofițer în domeniul tehnologiei informației.
De asemenea, s-a precizat că, în fișa postului scos la concurs s-a menționat că este necesară absolvirea de studii universitare de licență în domeniul științe inginerești și nu automatică și calculatoare,precum și faptul că, la data de 15 noiembrie 2007, recurentul-reclamant îndeplinea condiția vechimii în științe inginerești, condiție suficientă pentru acordarea gradului de inspector de poliție.
Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt și de drept relevante
Recurentul-reclamant S.G., absolvent al Facultății de Transporturi, specializarea"Tehnica Transporturilor" a fost încadrat în M.A.I., la data de 1 decembrie 2006, ca agent de poliție și trecut în corpul ofițerilor de poliție,cu gradul de subinspector de poliție, prin ordinul M.A.I. din 15 noiembrie 2007, în baza rezultatelor obținute la concursul pentru ocuparea postului de ofițer IV la Serviciul Tehnic al Unității de Management al Proiectului din Poliția de Frontieră Română.
în privința încadrării astfel efectuate, instanța de fond a apreciat judicios că nu se poate constata existența unei fapte de discriminare, conform prevederilor din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece acordarea gradelor profesionale ofițerilor proveniți din rândul agenților de poliție în funcție de pregătire și de vechime în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerințele postului,nu contravine principiului constituțional a legalității în drepturi a cetățenilor și nici nu instituie privilegii sau discriminări, aplicându-se în mod egal tuturor categoriilor de persoane aflate în aceeași situație.
Atât în jurisprudența Curții Constituționale a României(Deciziile nr. 213 din 4 mai 2004, nr. 565 din 25 octombrie 2005 și nr. 721 din 24 octombrie 2006), cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel și alții împotriva Olandei -1976, Marckx împotriva Belgiei -1979 și Moustaquim împotriva Belgiei -1991), s-a stabilit că, principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, fiind posibil un tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv, iar statele dispun de o marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoge sau comparative sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Cererea din acțiune pentru a se constata existența unei fapte de discriminare a fost de asemenea corect respinsă de prima instanță față de nerespectarea de către recurentul-reclamant a cadrului procedural prevăzut de O.G. nr. 137/2000, în condițiile în care acesta nu a indicat în concret dreptul garantat în baza prevederilor art. 1 alin. (2) din actul normativ susmenționat referitoare la principiul egalității între cetățeni,al excluderii privilegiilor și discriminării și nici nu a dovedit, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (4) din aceeași reglementare, existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte,prin orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice.
Legalitatea ordinului M.A.I. din 15 noiembrie 2007 cu privire la gradul profesional acordat recurentului-reclamant a fost corect constată de instanța de fond și în raport de actele normative în vigoare la data organizării concursului pentru ocuparea unui post de ofițer la Unitatea de Management al Proiectului din cadrul Inspectoratului de Poliție de Frontieră, prin recrutare din sursă internă și la care a participat recurentul-reclamant.
Conform acestui cadru legislativ în vigoare la data concursului de promovare, recurentul-reclamant a fost corect încadrat de la 15 noiembrie 2007 cu gradul profesional de subinspector de poliție și nu există temei legal pentru a i se acorda în mod retroactiv, de la aceeași dată, gradul profesional de inspector de poliție.
Astfel, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă durată sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor. Pentru acești polițiști, dispozițiile art. 21 alin. (4) din același act normativ prevăd că, gradele profesionale se acordă în funcție de pregătirea lor și de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerințele postului.
în același sens, instanța de fond a aplicat corect și dispozițiile art. 139 alin. (4) din ordinul M.A.I. nr. 300/2004, conform cărora, agenților de poliție care îndeplinesc condițiile legale pentru trecerea în corpul ofițerilor de poliție li se acordă, indiferent de vechimea în activitate, gradul profesional de subinspector de poliție.
Prin probele care au fost administrate în cauză, recurentul-reclamant nu a dovedit susținerea sa că, la data de 15 noiembrie 2007,îndeplinea toate condițiile legale pentru acordarea gradului profesional de inspector de poliție, iar prevederile ordinului M.A.I. din 28 noiembrie 2008 nu pot fi reținute ca temei juridic pentru o asemenea încadrare, fiind adoptate la o dată ulterioară celei la care a fost valorificat dreptul de promovare, prin rezultatul obținut la concursul pentru trecerea în corpul ofițerilor de poliție din perioada 3-4 septembrie 2007.
Față de cadrul legal care reglementa gradul profesional acordat după admiterea la concursul de promovare organizat în perioada 3-4 septembrie 2007, se constată că sunt lipsit de relevanță susținerile din recurs privind documentația prin care au fost anunțate în mod public atribuțiile postului scos la concurs și condițiile de studii și de vechime impuse candidaților înscriși, întrucât acestea reprezintă cerințe obligatorii pentru trecerea în corpul ofițerilor, fără a fi determinante în stabilirea gradului profesional acordat după câștigarea concursului.
Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu existau motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins prezentul recurs ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3254/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3252/2012. Contencios → |
|---|
