ICCJ. Decizia nr. 3254/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta SC C. SA a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.S.C. și A.N.A.F. - D.G.A.M.C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună anularea deciziei din 11 ianuarie 2010 emisă de D.G.S.C. și a deciziei din 17 martie 2009 emisă de D.G.A.M.C., să restituie reclamantei suma de 28.166 RON și dobânzile legale aferente.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod nelegale pârâta D.G.S.C. i-a respins contestația formulată împotriva deciziilor de calcul a accesoriilor din 17 martie 2009 pentru suma totală de 28.166 RON.
Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 120/F din 9 iunie 2011, a admis contestația formulată și precizată de reclamantă, dispunând anularea deciziei din 11 ianuarie 2010 emisă de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. precum și a deciziilor de calcul a accesoriilor din 17 martie 2009 emise de D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F.
Totodată, a obligat pârâta A.N.A.F. să restituie reclamantei SC C. SA Brașov suma de 28.166 RON și dobânzile aferente, calculate de la data reținerii acestei sume de către pârâtă.
De asemenea, instanța a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 5639,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Pentru contestarea deciziilor de compensare nu a existat nici un interes la data comunicării acestora, întrucât prin compensarea datoriilor reciproce și restituirea T.V.A. s-a dat câștig de cauză reclamantei.
Reclamanta nu avea interes să conteste deciziile de compensare și pentru faptul că acestea nu aveau cuprinse în conținutul loc și majorări de întârziere, majorări care nu sunt datorate, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză.
Expertiza a concluzionat că reclamanta nu a creat nici un prejudiciu A.N.A.F. , astfel că nu se poate reține legalitatea și temeinicia celor 20 de decizii de calcul accesorii emise de D.G.A.M.C. și, în consecință, nici decizia din 11 ianuarie 2011 de respingere a contestației formulată de reclamantă, emisă de D.G.S.C. A.N.A.F., nu poate fi reținută ca legală și temeinică.
împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.S.C.
-Recurenta a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală prin aceea că nu a avut în vedere notele de compensare de la nr. 2195 la nr. 2200, emise de D.G.A.M.C. - Serviciul rambursări T.V.A., compensări, restituiri alte impozite.
Astfel, susține recurenta, din taxa pe valoarea adăugată de rambursat în sumă de 4007,074 RON aferentă lunilor septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2007, au fost stinse prin compensare, în temeiul prevederilor art. 116 din O.G. nr. 92/2003, obligații fiscale în sumă de 3.729.292 RON scadente în perioada 25 octombrie 2007 - 25.01.2008 și neachitate.
Referitor la accesoriile în sumă totală de 28.166 RON, recurenta susține că au fost calculate în mod legal pentru perioada 26 noiembrie 2007 - 21 decembrie 2007, respectiv 27 decembrie 2007 -25 martie 2008, după operarea compensărilor, necontestate, cu T.V.A. de rambursat aferent lunilor septembrie - decembrie 2007, aprobat la compensare.
Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.639,30 RON, recurenta a susținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ., A.N.A.F. nefăcând dovada nici a relei credințe și nici a unui comportament neglijent care să atragă culpa procesuală.
înalta Curte apreciază că prezentul recurs este întemeiat în sensul și pentru considerentele în continuare arătate:
Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către Ttribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON (litigii ce sunt date în competența Tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel).
Astfel fiind, având în vedere faptul că actele contestate în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale precum și faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte competența de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul actelor contestate este sub 500.000 RON, competența de soluționare în fond a litigiului aparține Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.
în consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul a fost admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3260/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3257/2012. Contencios → |
|---|
