ICCJ. Decizia nr. 3509/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3509/2012
Dosar nr. 428/43/2011
Şedinţa publică de la 14 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrata pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Târgu Mureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, suspendarea parţială a Ordinului nr. 2387 din 29 iulie 2011, emis de pârât, pentru modificarea Ordinului nr. 1964/2007, privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, în ceea ce priveşte poziţia nr. 323 din Anexa la ordin, respectiv ROSC10342 Pădurea Târgu Mureş – Târgu Mureş (8%), până la soluţionarea acţiunii în anularea ordinului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
În privinţa cazului bine justificat, reclamantul a arătat că ordinul atacat a fost dat cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 57/2007, respectiv a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi art. (11), întrucât la data la care a fost emis ordinul lipsea hotărârea Consiliului Municipal de avizare a suprafeţei administrative ce urma să facă parte din aria naturală protejată, act ce se impunea să facă parte din documentaţia prevăzută la art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007, susţinând că, în speţă, au fost încălcate şi prevederile art. 10 şi 119 din Legea nr. 215/ 2001, prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, precum şi cele ale art. 10 şi 12 din O.U.G. nr. 57/2007.
Referitor la condiţia existenţei pagubei iminente, recurentul-reclamant a arătat că, de peste 8 ani, are în derulare la nivelul Ministerului Mediului şi Pădurilor, procedura privind proiectul de realizare a unui drum de legătură în interiorul oraşului Târgu Mureş, pe relaţia SE - NE, proiect care presupune şi defrişarea a 8,24 ha din pădurea Dealu Mare şi Pădurea Târgu Mureş, pentru care s-au solicitat avizele şi acordurile prevăzute de lege inclusiv acordul de mediu.
De asemenea, a susţinut că se află în derulare, fiind în fază de contractare a lucrărilor, şi proiectul cu finanţare de fonduri europene, „Modernizare şi reamenajare spaţii publice de agrement Platoul Corneşti” care cuprinde o serie de obiective, obiective care se suprapun în mare parte pe zona cuprinsă în situl de importanţă comunitară Pădurea Târgu Mureş ROSC10342 reglementat prin Ordinul nr. 2387 din 29 septembrie 2011”.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât împrejurările de fapt şi de drept invocate de către reclamantă nu creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat, iar în legătură cu prevenirea unei pagube iminente, a arătat că nu se poate susţine că actul administrativ emis ar putea aduce un prejudiciu material, viitor şi previzibil, câtă vreme chiar dispoziţiile legale prevăd posibilitatea şi în unele cazuri obligativitatea emiterii unui act administrativ prin care să se ia măsura recuperării cheltuielilor efectuate cu nerespectarea legii, iar pentru dovedirea susţinerilor recurentului este necesară o cercetare pe fond a cauzei, ceea ce nu este posibil în procedura sumară a suspendării.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 32 din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare parţială a Ordinului nr. 2387 din 29 septembrie 2011 formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la existenţa unui caz bine justificat, prima instanţă a reţinut că această condiţie nu este întrunită întrucât motivele de nelegalitate a actului administrativ invocate de către reclamant presupun o cercetare aprofundată asupra legalităţii actului, o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii, având în vedere poziţia exprimată de părţile litigante prin cererea de chemare în judecată şi respectiv întâmpinare, incompatibilă cu procedura suspendării executării reglementată prin art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Referitor la condiţia pagubei iminente, prima instanţă a reţinut că pentru stabilirea existenţei prejudiciului la care face referire reclamantul, se impune o cercetare pe fond a cauzei, atâta timp cât se pune în discuţie amplasamentul investiţiilor la care se face referire prin cererea de suspendare a avizelor de mediu obţinute pentru aceste investiţii, în măsura în care acestea sunt în concordanţă cu ordinul contestat, a demersurilor făcute în sensul demarării acestor investiţii şi a condiţiilor de obţinere a fondurilor necesare efectuării acestor investiţii.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs municipiul Târgu Mureş solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, respectiv admiterea cererii de suspendare a executării parţiale a Ordinului nr. 2387 din 29 septembrie 2011 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor în ceea ce priveşte poziţia nr. 323 din anexa la ordin, respectiv ROSC10342 Pădurea Tg. Mureş (8%).
În motivele de recurs se arată că cererea de suspendare a actului administrativ cu caracter normativ este legală şi temeinic justificată, iar solicitarea a fost făcută pentru prevenirea unei pagube iminente pe care recurenta ar suferi-o prin menţinerea în circuitul civil a acestui act normativ şi s-ar aduce atingere gravă a unui interes public major de natură a perturba grav dezvoltarea economico-socială a oraşului Tg. Mureş.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, au fost invocate dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011.
În cadrul documentaţiei ce urma să fie emisă, în art. 11 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2007 este prevăzută hotărârea consiliului comunal, orăşenesc, municipal sau judeţean, după caz, de avizare a suprafeţei administrative ce va urma să facă parte din aria naturală protejată, or, susţine recurentul, Consiliul Local Târgu Mureş nu a emis o hotărâre de avizare şi nu a existat nici-o propunere adresată autorităţii publice locale în acest sens.
S-a apreciat că ordinul a fost emis cu nesocotirea gravă a prevederilor legale în materie şi cu încălcarea principiului autonomiei locale.
Prevederile legale încălcate sunt cele ale art. 10 şi art. 119 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/ 2000 şi art. 10 şi 12 din O.U.G. nr. 57/2007.
Referitor la existenţa unei pagube iminente, recurentul a arătat că municipiul Tg. Mureş are de peste 8 ani în derulare proceduri privind proiectul de realizare a unui drum de legătură în interiorul oraşului Tg. Mureş pe relaţia SE – NE, proiect care presupune şi defrişarea a 8,24 ha din Pădurea Dealu-Mare şi Pădurea Tg. Mureş, iar acest proiect are acord de mediu nr. 3 din 11 ianuarie 2010, dar şi un studiu de impact asupra mediului.
De asemenea, se află în derulare fiind în faza de contractare a lucrărilor, proiectul de finanţare din fonduri europene „Modernizare şi reamenajare spaţii publice de agrement – Platoul Corneşti”, cu opt obiective, care se suprapun în mare parte pe zona cuprinsă în situl de importanţă comunitară Pădurea Tg. Mureş – ROSC10342 reglementată prin Ordinul nr. 2387 din 29 noiembrie 2011 şi prin aceasta se aduc grave prejudicii Municipiului Tg. Mureş şi implicit locuitorilor acestuia.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte, va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu şi ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nici-o formalitate”.
Prin urmare, legea impune următoarele condiţii pentru a se dispune suspendarea executării:
- să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral, fie individual, fie normativ;
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenţei „cazului bine justificat”;
- să se facă dovada „pagubei iminente”.
Cu privire la primele două condiţii se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ unilateral, iar reclamantul a formulat plângere prealabilă la 19 decembrie 2011 adresată Ministerului Mediului şi Pădurilor.
„Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/ 2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
Deşi în cadrul motivelor de recurs au fost invocate motive de nelegalitate, trebuie subliniat faptul că în cadrul cererii de suspendare nu se analizează amănunţit cauzele de nelegalitate a actului, ci numai cele care ar putea crea aparenţa de nelegalitate pentru că toate cauzele de nelegalitate şi netemeinicie se analizează de către instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.
Din analiza celor invocate se poate aprecia că recurenta nu a dovedit acele împrejurări de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Paguba iminentă, o altă condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, este definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material, previzibil şi viitor ce s-ar crea prin executarea actului administrativ.
Recurenta, pentru dovedirea acestei condiţii a invocat derularea unei proceduri privind proiecte iniţiate de acesta, dar pentru a verifica dacă emiterea Ordinului nr. 2387 din 29 septembrie 2011 împiedică exercitarea acestor proiecte sunt necesare verificări şi nu sunt suficiente simple afirmaţii, cu atât mai mult cu cât se susţine existenţa acordului de mediu cel puţin pentru proiectul drumului de legătură, aviz emis de structura judeţeană a intimatului-pârât Ministerul Mediului şi Pădurilor.
Pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat şi a pagubei iminente, apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Municipiul Târgu Mureş împotriva sentinţei nr. 32 din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3497/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3543/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
