ICCJ. Decizia nr. 3543/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3543/2012
Dosar nr. 104/43/2010
Şedinţa publică de la 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, reclamanţii A.F.K. prin succesoarea în drepturi K.L. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, au solicitat constatarea atât a nulităţii absolute a procesului verbal nr. 16157 din 09 iunie 2009, cât şi a nelegalităţii măsurilor de restituire a sumelor de 70.046,86 lei la bugetul F.E.G.A şi 31.196,14 lei la bugetul F.E.A.R., dispuse faţă de reclamantul K.L. şi anularea procesului verbal atacat cu privire la obligarea reclamantului la plata acestor sume.
Totodată, reclamanţii au solicitat să se constate că A.F.K. a făcut cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007, înregistrată la A.P.I.A. Harghita sub nr. 5869 din 15 mai 2007, că suma de 108.090,95 lei acordată cu sprijin a fost plătită, în contul acesteia deschis la Banca B. – agenţia Corund şi nu pe numele şi pe seama lui K.L.
Au mai solicitat reclamanţii să se constate că A.F.K. a deţinut şi a folosit legal suprafaţa declarată în dosarul de plată a sumei cu titlul de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007 şi să se dispună anularea procesului verbal atacat şi a măsurii sancţionării de restituire a sumei de 108.090,95 lei.
2. Apărările pârâtei.
Prin întâmpinare, pârâta Agenţia de Plăţi pentru Intervenţie şi Agricultură a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamantul K.L. a solicitat sprijin financiar în cadrul campaniei 2007 pentru A.F.K., fără să deţină nici un fel de act din care să rezulte faptul că are dreptul să utilizeze sau că ar fi utilizat suprafaţa de teren pentru care a primit sprijinul, în sumă de 108.090,95 lei, cu consecinţa obţinerii unei plăţi necuvenite în sumă de 108.090,95 lei de către A.F.K.
Prin precizarea acţiunii, reclamanţii au solicitat să se dispună anularea în tot a titlului executoriu constituit din procesul verbal nr. 16157 din 09 iunie 2009 faţă de reclamantul K.L., precum şi anularea în parte a procesului verbal nr. 16157 din 09 iunie 2009 şi a deciziei nr. 26181 din 18 august 2009, faţă de A.F.K., în privinţa măsurii sancţionatorii de restituire a sumei de 108.090,95 lei, precum şi a constatărilor privitoare la încălcarea legislaţiei specifice, cu privire la realitatea folosinţei pajiştilor şi fâneţelor naturale precum şi a sancţiunii excluderii multianuale a fermierului de plată.
3.Hotărârea Curţii de apel.
Prin sentinţa nr. 104 din 11 aprilie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii A.F.K., F19/1871 din 14 noiembrie 2003, prin succesoarea sa în drepturi K.L. Întreprindere Individuală, prin reprezentatul legal K.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că echipa de verificare din cadrul Serviciului Antifraudă a emis în data de 29 mai 2009 Procesul verbal de constatare înregistrat la A.P.I.A. sub nr. 16157 din 09 iunie 2009, aprobat de Directorul general al A.P.I.A., prin care s-a stabilit în sarcina dl K.L., în calitate de reprezentant legal al A.F.K., un debit în valoare de 108.090,95 lei, reprezentând cheltuială neeligibilă.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că obiectul verificării a fost perioada 11 - 15 mai 2009, iar procesul-verbal încheiat s-a bazat atât pe documentele depuse pentru obţinerea fondurilor pentru anului 2007, cât şi cele depuse pentru obţinerea fondurilor pentru anul 2008 şi este încheiat în 29 mai 2009, reclamanţii luând cunoştinţă la data 01 aprilie 2009 de efectuarea acestui control.
S-a constatat că sunt nefondate susţinerile reclamanţilor privind nesemnarea actului de control, acest aspect având relevanţă doar în măsura în care ar cuprinde aspecte cu care reclamanţii nu ar fi de acord, însă aceştia nu au arătat care ar fi prejudiciul adus prin nesemnarea actului.
A mai reţinut judecătorul fondului că, beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea.
Aşadar, reclamantul a depus în numele A.F.K. cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007 pentru o suprafaţa de 417,71 ha teren şi a obţinut sprijinul financiar pentru suprafaţa de 414,37 ha.
Cu privire la contractul de arendare încheiat între K.L. şi A.F.K., instanţa de fond a constatat că nu există nici un act de proprietate al persoanei fizice care să justifice calitatea sa de arendator, iar potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 16/1994 „Prin arendare se înţelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole, denumit arendator, şi arendaş, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durată determinată şi la un preţ stabilite de părţi”.
De asemenea, s-a mai reţinut de către prima instanţă că din totalul de 214 contracte, 205 contracte sunt încheiate de A.F.K. în calitate de arendaş, iar 9 contracte au ca arendaş persoana fizică K.L., că arendatorii sunt persoane fizice din localităţile Praid, judeţul Harghita, respectiv Sovata şi Gurghiu din judeţul Mureş şi că, aşa cum rezultă şi din adresa Primăriei Comunei Praid, judeţul Harghita, nr. 2420 din 12 mai 2009, contractele de arendare nu au fost înregistrate în Registrul special, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 6, alin. (4) din Legea arendării nr. 16/1994.
Judecătorul fondului a constatat că nu s-a făcut dovada existenţei unui titlu care să permită exploatarea terenului în condiţiile legii, deoarece contractele de închiriere prezentate de reclamant, deşi la punctul I - Părţile contractante - A.F.K. este reprezentant al ";deţinătorilor legali ai terenurilor agricole”, la punctul II – „obiectul contractelor” constă în ";închirierea de către reprezentanţii împuterniciţi ai proprietarilor legali a trupului de păşune”, iar conform punctului V, folosirea terenurilor închiriate se face pentru păşunatul animalelor, ";acesta neavând pretenţii la subvenţii”.
Cu privire la contractele de vânzare prezentate de reclamant, Curtea de apel, a reţinut că acestea nu au număr de înregistrare, că sunt încheiate în perioada mai 2007 august 2008, între A.F.K. şi persoane fizice domiciliate în localităţile Praid, judeţul Harghita, respectiv Sovata şi Gurghiu din judeţul Mureş, opt dintre aceste contracte având drept obiect vânzarea-cumpărarea de fân, iar unul - 10 ha de teren de cosit.
Referitor la faptul că la stabilirea debitorului este menţionată şi persoana fizică K.L., pe lângă A.F.K., în prezent K.L. Întreprindere Individuală, prima instanţă a apreciat că acest lucru se datorează reglementărilor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 300/2004 .
Curtea de apel, a mai constatat că obligaţiile asumate în desfăşurarea activităţii revin persoanei fizice care a solicitat emiterea autorizaţiei, iar prin echipolenţă,tot persoana fizică a fost cea care a beneficiat de sumele de bani obţinute cu titlu de ajutor financiar, astfel că sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de legislaţia în vigoare.
II. Instanţa de recurs.
1. Criticile reclamantului.
Împotriva sentinţei nr. 104/2011 a Curţii de apel Târgu Mureş, a declarat recurs K.L. în calitate de reprezentant legal al A.F.K., care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că acţiunea formulată privea constatarea nulităţii titlului executoriu, reprezentat de procesul verbal nr. 16157 din 9 iunie 2009, emis de intimata – pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, care însă a formulat şi plângere penală la DNA Târgu Mureş, în prezent dosarul penal nr. 1573/268/2011 aflându-se pe rolul judecătoriei Odorheiul Secuiesc, pentru săvârşirea de către recurent a infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000.
A susţinut recurentul că în acel dosar intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură s-a constituit parte civilă faţă de recurent pentru aceeaşi sumă de bani menţionată în procesul verbal a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată de către Curtea de Apel Târgu Mureş.
Recurentul a concluzionat că în situaţia în care nu s-ar da curs solicitării sale, de anulare a procesului – verbal nr. 16157/2009 ce constituie titlu executoriu, intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură s-ar îmbogăţi fără justă cauză, întrucât el ar putea fi executat silit de două ori, atât în dosarul penal al Judecătoriei Odorheiul Secuiesc, cât şi în prezenta cauză.
S-a solicitat de către recurent suspendarea soluţionării litigiului până la judecarea cauzei penale nr. 1573/268/2011 aflată pe rolul Judecătoriei Odorheiul Secuiesc, în drept invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 7 C. proc. civ.
2. Apărările intimatei pârâte.
În temeiul art. 308 pct. 2 C. proc. civ. intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Recurentul – reclamant nu a formulat nici o critică propriu-zisă cu privire la sentinţa nr. 104 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ci a invocat o ipotetică situaţie, care s-ar putea ivi în condiţiile în care s-ar admite cererea de constituire ca parte civilă a intimatei în dosarul penal nr. 1573/268/2011 al Judecătoriei Odorheiul Secuiesc.
În acea cauză penală, recurentul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, constând în „Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor”.
Critica este nefondată, deoarece prin soluţia Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a confirmat legalitatea şi temeinicia procesului verbal nr. 16157 din 9 iunie 2009 întocmit de intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură priveşte constatarea sumei neeligibile şi măsurile de angajare a răspunderii şi de recuperare a debitului de la A.F.K., prin succesoarea sa în drepturi K.L., întreprindere individuală, prin reprezentantul legal al acesteia, în timp ce în dosarul penal se verifică săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 de către reprezentantul operatorului economic, beneficiar al sprijinului financiar constând în fonduri europene acordate în baza O.U.G. nr. 125/2006.
Prin urmare, este exclusă dubla executare a acestuia şi chiar dacă, într-o ipoteză greu de crezut, aceasta ar putea avea loc, soluţia aceste situaţii nu se poate regăsi în anularea procesului – verbal legal întocmit, neprezentându-se nici o critică cu privire la legalitatea şi temeinicia acestui înscris.
Faţă de obiectul şi finalitatea diferită a celor două dosare, care vizează anularea unui act administrativ fiscal şi respectiv, respectiv angajarea răspunderii penale pentru săvârşirea unei infracţiuni a reprezentantului operatorului economic, nu se justifică suspendarea soluţionării prezentei cauze, neexistând niciunul din motivele prevăzute de art. 244 C. proc. civ., întrucât dezlegarea prezentei pricini nu atârnă de existenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, iar constatarea săvârşirii infracţiunii de către reprezentantul operatorului economic nu ar avea înrâurire hotărâtoare în prezentul litigiu, cu caracter administrativ fiscal.
În concluzie, nu sunt incidente motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 4 şi 7 invocate de recurent, întrucât instanţa nu şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, iar hotărârea Curţii de apel, atacată cu prezentul recurs este minuţios şi corespunzător motivată, fără a conţine argumente contradictorii sau străine de natura pricinii, aşa cum eronat susţine recurentul.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Constatându-se că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalte Curte, va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de K.L. în calitate de reprezentant legal al A.F.K. împotriva sentinţei nr. 104/2011 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3509/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3551/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
