ICCJ. Decizia nr. 358/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 358/2012
Dosar nr. 7295/2/2010
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Federaţia Naţională Sindicală „J.” a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună suspendarea H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevazute la art. 1 lit. c) şi h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că actul normativ aduce un prejudiciu grav celor 1900 grefieri pensionaţi potrivit legilor în vigoare la momentul pensionării, prin diminuarea pensiilor acestora.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţia nulităţii cererii pentru netimbrare, a lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes în promovarea prezentei acţiuni, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte exceptia lipsei calitătii procesuale active, pârâtul arată următoarele:
Reclamantele, pe de o parte, nu probează că au calitatea de beneficiar al categoriilor de pensii vizate prin dispoziţiile H.G. nr. 737/2010, iar pe de altă parte nu precizează în mod clar care este dreptul pretins vătămat pentru a se putea verifica existenţa legăturii de cauzalitate cerută de lege între actul administrativ şi vătămarea invocată.
Motivele invocate de către reclamante în speţa dedusă judecăţii nu se raportează la prevederile Legii nr. 119/2010, susţinându-se încălcarea drepturilor de pensie stabilite anterior, în baza prevederilor legilor cu caracter special, deşi acestea şi-au încetat în prezent aplicabilitatea în ceea ce priveşte cuantumul acestora.
În aceste condiţii, întrucât se urmăreşte doar eludarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 şi obţinerea în continuare a unor sume nejustificate, peste cuantumul stabilit şi acordat prin legea nouă, este evident că interesul urmărit de reclamante nu este legitim, iar cererea dedusă judecăţii este ilicită. Legile speciale în temeiul cărora au fost stabilite pensiile de serviciu nu pot ultraactiva, dispoziţiile acestora neputând fi invocate în susţinerea pretenţiilor părţii reclamante.
În ceea ce priveşte exceptia lipsei de interes, arată următoarele:
Actul administrativ ce se solicită a fi suspendat a fost executat, producându-şi deja efectele juridice, iar măsura suspendării solicitată de reclamante apare ca ineficientă, neputând restabili situaţia materială anterioară.
În concluzie, având în vedere că actul administrativ a fost executat material şi a intrat în circuitul civil, prezenta cerere nu asigură părţii reclamante un folos practic, nefiind îndeplinite condiţiile de exerciţiu a acţiunii referitoare la legitimitatea şi actualitatea interesului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 425 din 24 ianuarie 2011 a dispus următoarele:
- a respins excepţiile nulităţii cererii, lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes invocate de Guvernul României, ca neîntemeiate.
- a admis cererea reclamantei Federaţia Naţională Sindicală „J.” şi în baza dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ dispune suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) şi h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunţarea instanţei de fond.
- a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, ca neîntemeiată.
Executorie de drept.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi Guvernul României.
Recursul declarat de Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale.
- Recurentul a susţinut că redimensionarea cuantumului pensiei pentru categoriile de persoane care beneficiază de pensie de serviciu nu încalcă principiul constituţional al nerectroactivităţii legii, întrucât recalcularea nu produce efecte asupra cuantumului pensiei încasate anterior.
- Cuantumul pensiilor de serviciu nu se determină pe baza veniturilor de natură salarială la care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale, ci pe baza unui mod de calcul avantajos, reprezentând după caz, 80% din ultimul venit încasat în ultima lună de activitate sau în ultimele 12 luni de activitate, diferenţa dintre pensia de serviciu şi pensia de asigurări sociale fiind suportată din bugetul de stat.
- S-a mai susţinut şi că acordarea unor pensii în cuantumuri avantajoase, în afara unor condiţii specifice regimului de pensionare reglementat de sistemul pensiilor ocupaţionale, este contrar prevederilor O.G. nr. 137/2009, potrivit căreia, orice diferenţă de tratament semnifică discriminarea în raport cu persoane aflate în situaţii analoage sau comparabile.
- Printr-o ultimă critică recurentul arată că prin O.U.G. nr. 59 din 29 iunie 2011 a fost abrogată H.G. nr. 737/2010, acţiunea reclamantei rămânând astfel fără obiect.
2.Recursul declarat de Guvernul României.
- Recurentul susţine că instanţa de fond a nesocotit formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, deşi în şedinţa din 17 ianuarie 2011 instanţa de fond a rămas în pronunţare pentru data de 24 ianuarie 2011, totuşi, Guvernului i-a fost comunicată doar sentinţa, fără încheierea de amânare a pronunţării.
- Instanţa de fond a trecut în mod nelegal la soluţionarea fondului, fără a se pronunţa asupra tuturor excepţiilor invocate în apărările formulate de pârâtul Guvernul României.
În ce priveşte fondul cauzei, recurentul a susţinut că instanţa de fond a antamat în această etapă procesuală chestiuni de fond, angajându-se la prejudecarea fondului, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, reclamanţii nu au prezentat distinct acele dovezi de nelegalitate evidentă cerută de legiuitor pentru existenţa cazului bine justificat, iar instanţa de fond nu se putea substitui acestora, cu atât mai puţin să se pronunţe asupra constituţionalităţii măsurilor dispuse prin Legea nr. 119/2010.
Examinând cauza, Înalta Curte reţine că recursurile sunt lipsite de interes, urmând a fi respinse ca atare, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) şi h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, contestată în cauză, a fost abrogată prin art. 4 din O.U.G. nr. 59/2011, care a intrat în vigoare la data de 30 iunie 2011, data publicării, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este aceea privind interesul de a promova acţiunea; această condiţie generală se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.
Interesul trebuie să fie legitim, personal şi direct; el trebuie să fie, de asemenea, născut şi actual, această din urmă condiţie presupunând, deci, ca interesul să existe la momentul în care este formulată cererea.
Or, în speţă, prin abrogarea expresă a actului administrativ ale cărui prevederi constituie obiectul cererii de suspendare a executării, interesul părţilor în exercitarea căii extraordinare de atac prevăzute de art. 299 şi urm. C. proc. civ. nu mai este actual, fiind cunoscut că un act administrativ abrogat nu mai este susceptibil de executare.
Pentru considerentele arătate, recursurile vor fi respinse, ca lipsite de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României precum şi de Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei civile nr. 425 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 357/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3608/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
