ICCJ. Decizia nr. 36/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 36/2012
Dosar nr. 894/39/2011/al
Şedinţa publică de la 11 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava - secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, dispunând suspendarea, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, a executării Ordinului nr. 7145 din 2 august 2011 emis de conducătorul autorităţii pârâte, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea sa din funcţia publică de execuţie deţinută în cadrul D.R.A.O.V. Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a apreciat că reclamantul a făcut dovada întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, reţinând următoarele:
Procedura prealabilă, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a fost îndeplinită, răspunsul negativ dat de emitentul actului atacat fiind depus la dosar (fila 46).
În cadrul cererii de suspendare, instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 14, respectiv cazul justificat şi paguba iminentă, iar nu şi îndeplinirea condiţiilor de legalitate şi oportunitate ale actului administrativ, această obligaţie revenind instanţei cu ocazia soluţionării acţiunii în anulare.
Condiţia cazului „bine justificat";, lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă, fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.
În cazul de faţă, se constată că ordinul atacat şi a cărui suspendare se solicită, a fost emis ca o consecinţă a Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi a Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcţii al Autorităţii Naţionale a Vămilor - aparat central şi structuri subordonate.
Potrivit art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 110/2009, ordinele cu caracter normativ emise de vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor, se publică în M. Of., Partea I iar, potrivit art. ll din Legea nr. 24/2000 „în vedere intrării lor în vigoare, legile (..), ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administrative publice centrale de specialitate se publică în M. Of., Partea I";.
Or, în cazul de faţă, pentru Ordinele nr. 2406 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011, aparent acte administrative unilaterale cu caracter normativ, nu s-a făcut dovada publicării în M. Of., un asemenea aparent viciu punând sub îndoială actele administrative subsecvente, printre care şi actul atacat, considerându-se, astfel, că este întrunită condiţia privind „cazul bine justificat";.
Este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, având în vedere că reclamantul este lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la lipsa mijloacelor minime de subzistenţă grevate pe actuala stare economică traversată de întreaga societate.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, susţinând, în esenţă, că prima instanţă în mod greşit a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi lipsei de interes a recursului, care vor fi respinse, ca neîntemeiate, având în vedere că la dosar (f.109) a fost depus mandatul acordat D.R.A.O.V. Iaşi de către Autoritatea Naţională a Vămilor pentru exercitarea şi susţinerea recursului, pe de o parte, şi că emiterea de către recurentă a ordinului de suspendare a executării actului administrativ contestat nu are drept consecinţă, eo ipso, lipsirea de interes a recursului, fiind punerea în practică a unei măsuri dispuse de instanţa de judecată, pe de altă parte.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Conform art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, „în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)";.
Din actele dosarului, rezultă că, prin sentinţa nr. 421 din 08 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava - secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantului şi a anulat Ordinul nr. 7145 din 2 august 2011 emis de conducătorul autorităţii pârâte, ce constituie obiectul cererii de suspendare a executării formulate în cauză.
Aşadar, prin aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, mai sus citat, măsura suspendării actului administrativ contestat în cauză, dispusă de prima instanţă, se prelungeşte ope legis, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ respectiv.
Întrucât legea dispune că măsura suspendării executării se „prelungeşte de drept"; iar condiţia prevăzută în acest sens - cea a „admiterii acţiunii de fond"; - este îndeplinită în cauză, nu vor mai fi analizate motivele de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a Ii-a C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile invocate de intimat.
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, împotriva încheierii din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava - secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3577/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 361/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
