ICCJ. Decizia nr. 3668/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3668/2012
Dosar nr. 5451/2/2010*
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Electorală Permanentă şi Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, anularea Deciziei Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009.
În motivarea cererii, reclamantul a criticat faptul că, în conformitate cu decizia contestată, listele electorale suplimentare utilizate în cadrul secţiilor de votare pot fi puse la dispoziţia partidelor politice. A argumentat, în esenţă, că deşi art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 prevede că listele electorale permanente sunt puse la dispoziţie, în copie, partidelor politice, la cererea şi pe cheltuiala acestora, aceasta nu îndreptăţeşte Biroul Electoral Central sa adauge la lege, prevăzând prin Decizia nr. 42/2009 că listele suplimentare trebuie să aibă acelaşi regim cu listele electorale permanente în ceea ce priveşte accesul formaţiunilor politice la acestea.
A mai arătat că a formulat contestaţie către Biroul Electoral Central, contestaţie care a fost transmisă Autorităţii pentru Supravegherea Datelor cu Caracter Personal pentru emiterea unui punct de vedere asupra conformităţii deciziei sus-menţionate cu dispoziţiile Legii nr. 677/2001.
La data de 23 iunie 2009 reclamantul a invocat, în scris, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, faţă de dispoziţiile art. 8 alin. (2), art. 20, art. 26, art. 29, art. 36, art. 38, art. 4 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Constituţia României, precum şi ale art. 8, 9, 14, 17 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Pârâta Autoritatea Electorală Permanentă a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, susţinând că este o instituţie de sine stătătoare, cu personalitate juridică, ce nu se substituie Biroului Electoral Central, nefiind, pe de altă parte, emitenta deciziei contestate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal invocat, la rândul său, susţinând, pe de o parte, că este autoritate publică cu personalitate juridică, autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate a administraţiei publice, iar, pe de altă parte, reclamantul nu a formulat nici o plângere către autoritatea de supraveghere, ci numai către Biroul Electoral Central, nefiind, astfel, îndeplinite cerinţele art. 25 din Legea nr. 677/2001 pentru ca autoritatea să se poată implica direct în prezenta cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 215 din 15 ianuarie 2010, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi respinsă acţiunea formulată de reclamantul I.L. în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă, fiind respinsă, totodată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de către reclamant, ca inadmisibilă.
Sentinţa a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului formulat de către reclamant prin decizia civilă nr. 3409 din 25 iunie 2010, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză
Prin sentinţa civilă nr. 653 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantului I.L. şi, în consecinţă, a dispus anularea Deciziei Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, examinând dispoziţiile legale incidente, a apreciat că Decizia Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009 dă o interpretare extensivă dispoziţiilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, prevederi care impun punerea la dispoziţia partidelor politice, a alianţelor politice şi a alianţelor electorale a copiilor listelor electorale permanente, aplicându-le în mod nejustificat şi în privinţa listelor electorale suplimentare, fără niciun suport legal.
Curtea a respins excepţia rămânerii acţiunii fără obiect, invocată de către reprezentantul Ministerului Public, cu motivarea că, deşi alegerile pentru Parlamentul European au avut loc şi au fost validate, Decizia Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009 este încă în vigoare şi îşi produce efecte.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că soluţia primei instanţe a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 33/2007, privind alegerea membrilor pentru Parlamentul European şi a dispoziţiilor din Legea nr. 677/2001, privind protecţia datelor cu caracter personal.
În acest sens, recurentul a arătat că Biroul Electoral Central are, potrivit art. 141 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, competenţa de a emite decizii şi hotărâri pentru asigurarea aplicării şi interpretării unitare a legii şi în exercitarea acestei atribuţii a reţinut în mod corect că listele suplimentare trebuie să aibă acelaşi regim cu listele electorale permanente, în ceea ce priveşte accesul formaţiunilor politice la acestea, de vreme ce conţin aceleaşi date privind alegătorii înscrişi în ele. Prin decizia contestată, Biroul Electoral Central a asigurat cadrul legal prin care partidele politice pot sesiza organele competente cu privire la neregulile înregistrate în timpul votării.
În fine, recurentul a arătat că formaţiunile politice care intră în posesia datelor cuprinse în listele electorale suplimentare au obligaţia de a respecta regulile instituite de Legea nr. 677/2011, iar reclamantul nu a precizat dacă vreo formaţiune politică ar fi încălcat aceste obligaţii cu privire la datele sale cu caracter personal, cuprinse în lista suplimentară.
4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând criticilor formulate de recurent.
În esenţă, a arătat că instanţa de fond a reţinut corect regimul juridic distinct, aplicabil fiecăreia dintre categoriile de liste electorale reglementate prin art. 9, 91 şi 92 din Legea nr. 33/2007, iar vătămarea vizează dreptul la protecţia informaţiilor cu caracter personal, fiind cu atât mai gravă cu cât listele suplimentare puse abuziv la dispoziţia reprezentanţilor partidelor politice conţin informaţii cu privire la prezenţa la vot a persoanelor incluse, care au semnat pentru primirea buletinelor de vot, dezvăluind participarea acestora la procesul electoral.
De asemenea, intimatul-reclamant a susţinut existenţa unor încălcări ale unor drepturi înscrise în legea fundamentală – art. 26, 29, 36 şi 44 din Constituţia României şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale – art. 8, 9, 14, 17, 18.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurent şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimatului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă făcută la pct. 1.1. al prezentei decizii, intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 42 din 06 iunie 2009, adoptată de Biroul Electoral Central constituit pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2009, în temeiul art. 141 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 în forma atunci în vigoare:
„În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit prevederilor prezentei legi, Biroul Electoral Central adoptă decizii şi hotărâri. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a prezentei legi şi sunt general obligatorii. Deciziile Biroului Electoral Central se dau pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi, precum şi în soluţionarea întâmpinărilor şi contestaţiilor care sunt de competenţa sa. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autorităţile. instituţiile publice, birourile electorale, precum şi pentru toate organismele cu atribuţii în materie electorală. Deciziile se aduc la cunoştinţă prin afişare şi prin orice mijloc de publicitate, iar hotărârile se publică în M. Of. al României, Partea I.”
Prin articolul unic al deciziei contestate s-au stabilit următoarele: „(1) Reprezentanţii partidelor politice, alianţelor electorale şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale în birourile electorale ale secţiilor de votare pot realiza, prin orice mijloace, pe cheltuiala lor, copii de pe listele electorale suplimentare.
(2) În acest sens, reprezentanţii partidelor politice, alianţelor electorale şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale în birourile electorale ale secţiilor de votare trebuie să depună o cerere scrisă la preşedintele biroului electoral al secţiei de votare.”
În motivarea deciziei, autoritatea emitentă a reţinut prevederile art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, cu modificările şi completările ulterioare, din care rezultă că partidele politice, alianţele politice şi alianţele electorale au acces la datele înscrise în listele electorale permanente, privind corpul electoral, art. 92 din acelaşi act normativ, privind alegătorii care sunt înscrişi în listele electorale suplimentare, şi ale art. 21 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora sesizările formaţiunilor politice care participă la alegeri, adresate Autorităţii Electorale Permanente în vederea verificării listelor electorale pentru a descoperi cazurile în care o persoană a votat fără a avea drept de vot sau a votat de mai multe ori în aceeaşi zi de referinţă, trebuie să fie însoţite de probe.
Fiind învestită cu o acţiune în contencios subiectiv, formulată de o persoană fizică, supusă prevederilor art. 8 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel avea de verificat , pe de o parte, conformitatea actului administrativ cu normele cu forţă juridică superioară în aplicarea cărora a fost adoptat şi pe de altă parte, existenţa unei vătămări produse unui drept subiectiv sau interes legitim privat al reclamantului, luând în considerare trăsăturile raportului juridic administrativ, care, fiind caracterizat de preeminenţa interesului public, trebuie, în acelaşi timp, să asigure un echilibru rezonabil între acesta şi interesele legitime private ori drepturile subiective ce ar putea fi vătămate.
În ceea ce priveşte primul aspect, unicul argument reţinut de judecătorul fondului a fost acela că decizia Biroului Electoral Central dă o interpretare extensivă dispoziţiilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007, aplicându-le în mod nejustificat şi în privinţa listelor electorale suplimentare, fără un suport legal.
Textul legal menţionat instituie obligaţia primarului ca, în termen de 10 zile de la primirea listelor electorale permanente, să pună la dispoziţia partidelor politice, a alianţelor politice şi a alianţelor electorale, la cererea şi pe cheltuiala acestora, copii ale listelor electorale permanente.
Având însă în vedere elementele pe care trebuie să le cuprindă listele electorale permanente, conform art. 9 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 - numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul, tipul, seria şi numărul actului de identitate - şi conţinutul listelor electorale suplimentare, reglementate în art. 92 din Legea nr. 33/2007, în forma atunci în vigoare, Înalta Curte constată, contrar concluziei primei instanţe, că, aşa cum se deduce şi din preambulul deciziei Biroului Electoral Central, nu există o justificare rezonabilă pentru a se crea un regim diferit acestor categorii de liste electorale din punctul de vedere al accesului formaţiunilor politice, în condiţiile în care interesul public urmărit de autoritatea emitentă este acela al derulării legale a procesului electoral şi identificării unor soluţii adecvate pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea fraudelor electorale.
Prin instituirea obligaţiei prevăzute în art. 9 alin. (9), legiuitorul însuşi a pornit de la premisa că măsura comunicării listelor permanente, cu toate datele personale incluse în ele, este justificată şi necesară pentru atingerea acestui scop legitim, iar Biroul Electoral Central nu a făcut decât să adopte o decizie de aplicare unitară a legii, luând în considerare elementele comune celor două categorii de liste şi exercitându-şi dreptul de apreciere în limitele legii.
De altfel, chiar Legea nr. 677/2001 prevede, la art. 7 alin. (2) lit. h), că datele cu caracter personal pot fi prelucrate când „legea prevede expres aceasta în scopul protejării unui scop public important, cu condiţia ca prelucrarea să se efectueze cu respectarea drepturilor persoanei vizate şi a celorlalte garanţii prevăzute de prezenta lege”.
În ceea ce priveşte condiţia vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat al reclamantului, prima instanţă s-a rezumat la a enunţa că, prin interpretarea adoptată de Biroul Electoral Central, se aduce atingere dreptului la protecţia informaţiilor cu caracter personal cuprinse în lista suplimentară întocmită de reclamant în calitate de preşedinte al Biroului Electoral al Secţiei de Votare nr. X Timişoara.
Înalta Curte constată însă că nici judecătorul fondului, nici reclamantul, în cererile şi susţinerile sale, inclusiv în întâmpinarea formulată în recurs, nu explică în mod convingător în ce mod s-ar fi produs o lezare a dreptului la viaţă privată, care să decurgă în mod nemijlocit din aplicarea deciziei Biroului Eelectoral Central, în condiţiile în care formaţiunile politice care solicită copiile de pe listele electorale – fie ele permanente sau suplimentare – au propria responsabilitate în transferul şi prelucrarea datelor personale, conform regulilor statuate prin Legea nr. 677/2001.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată, urmând a fi menţinute dispoziţiile privind respingerea excepţiei lipsei de obiect, care nu au fost atacate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 653 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului I.L. ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3667/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3669/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
