ICCJ. Decizia nr. 3669/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3669/2012
Dosar nr. 3526/2/2010
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, anularea ordinului din 06 mai 2009, emis de către pârât, prin care s-a dispus încetarea contractului de management educaţional încheiat cu reclamanta la data de 28 martie 2008, reintegrarea în funcţia deţinută şi plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada cuprinsă între eliberarea şi repunerea în funcţie.
În fapt, reclamanta a arătat că la emiterea ordinului contestat s-au avut în vedere numai dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009, ordonanţă care a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 07 octombrie 2009, fără a fi invocată nerespectarea clauzelor contractuale, astfel că, în condiţiile în care din fişa de evaluare pentru perioada 01 septembrie 2008 - 07 mai 2009 rezultă că a obţinut 97 de puncte din punctajul maxim de 100 de puncte, ordinul apare ca fiind nelegal emis.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3477 din 16 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei şi, în consecinţă, a anulat ordinul din 06 mai 2009, emis de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută şi plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public aferente perioadei cuprinse între eliberarea şi repunerea în funcţie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, evocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629 din 03 decembrie 2009, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi Anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009, care a preluat dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009, a reţinut că actul normativ pe baza căruia a fost emis actul administrativ cu caracter individual atacat a fost abrogat, astfel temeiul juridic ce a stat la baza emiterii sale a dispărut, ceea ce determină nelegalitatea actului contestat.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei ca nefondată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 304¹ C. proc. civ.
În motivarea recursului, a susţinut că actele normative declarate neconstituţionale erau în vigoare la momentul adoptării actelor administrative contestate, ele producându-şi efectele de plin drept numai pentru viitor şi până la momentul prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv termenul de 45 de zile de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of.
În aceste condiţii, contractul intimatei a încetat de drept în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, situaţie prevăzută printre cazurile de încetare prevăzute în contractul de management.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Înalta Curte constată că ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului din 06 mai 2009 a fost emis exclusiv ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, întrucât a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă (…) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (…)”.
Ordinul contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, s-a constatat neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 37/2009.
Instanţa de fond a reţinut corect ca principal motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat faptul că acesta a fost emis în temeiul unei ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituţionalitate.
De cealaltă parte, autoritatea publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanţa de fond, a susţinut că decizia Curţii Constituţionale nu poate fi avută în vedere întrucât a fost pronunţată ulterior emiterii actului administrativ contestat şi are putere numai pentru viitor.
Nu poate fi primită această susţinere a recurentului-pârât, întrucât viciul de constituţionalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea acesteia, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Actele şi măsurile adoptate în baza O.U.G. nr. 37/2009 sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al ordonanţei şi, în consecinţă, corect au fost anulate de instanţa de fond.
Menţinerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
Pe de altă parte, examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că intimata deţinea, în baza ordinului din 03 martie 2008 al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, funcţia publică de conducere de inspector şcolar general, funcţie pe care a pierdut-o în urma aplicării O.U.G. nr. 37/2009.
În lumina considerentelor Deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale care, exercitând controlul de constituţionalitate asupra legii de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reţinut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 şi prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, faţă de situaţia de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării intimatei în funcţia publică corespunzătoare apare justă şi legală.
În aceste condiţii, obligarea recurentului-pârât la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimata, aferente perioadei cuprinse între eliberarea şi repunerea în funcţie, apare ca justă şi întemeiată, în condiţiile în care, ca urmare a actelor nelegale emise de către recurent, intimata a suferit în mod concret un prejudiciu constând în drepturile salariale care i s-ar fi cuvenit în situaţia în care actul nelegal nu ar fi intervenit.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinţei instanţei de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 3477 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3668/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3670/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
