ICCJ. Decizia nr. 3709/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3709/2012
Dosar nr. 953/2/2011
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Parohia C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală de Management pentru Programul Operaţional Regional anularea soluţiei de respingere a cererii de finanţare comunicată din 20 mai 2010, cu titlul „Consolidarea şi restaurarea ansamblului bisericii S.S., sat C., judeţul Prahova, comunicată prin intermediul Agenţiei pentru Dezvoltare Regională - Sud Muntenia, anularea soluţiei de respingere a contestaţiei.
A mai solicitat reevaluarea cererii de finanţare anterior menţionată în strictă concordanţă cu prevederile legale în vigoare şi cu cele ale grilei de evaluare tehnică şi financiară şi în consecinţă modificarea soluţiei pronunţate în sensul admiterii cererii de finanţare.
În subsidiar a solicitat reclamanta obligarea pârâtului la emiterea deciziei de admitere a cererii de finanţare din anul 2010, cod SMIS 13973, cu titlul „Consolidarea şi restaurarea ansamblului bisericii Sfântul S., comuna B., judeţul Prahova.
A mai precizat reclamanta că proiectul iniţiat de reclamantă a fost respins din cauza subevaluării/evaluării greşite a criteriilor de acordare a punctajului.
Prin sentinţa nr. 5119 din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a anulat acţiunea formulată de reclamanta Parohia C. ca insuficient timbrată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
În conformitate cu dispozitiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 acţiunea reclamantei trebuia timbrată cu suma de 4 RON.
Reclamanta a depus împreună cu acţiunea o taxă judiciară de timbru de 2 RON conform chitanţei din 4 ianuarie 2011.
S-a apreciat că nefiind depusă taxa judiciară de timbru legală, instanţa a dispus ca reclamanta să fie citată cu menţiunea achitării diferenţei de taxă de timbru de 2 RON şi cu timbrul judiciar de 0,30 RON, întrucât nu a fost depus nici un timbru judiciar.
Instanţa faţă de dispoziţiile art. 3 lit. m), art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 a anulat acţiunea reclamantei ca insuficient timbrată.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta a declarat recurs, în termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă menţionându-se că anterior pronunţării soluţiei de către instanţa de fond erau îndeplinite dispoziţiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
Examinând sentinţa atacată prin prisma celor două motive de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxei judiciare se face de către instanţa de judecată, iar conform art. 24 pct. 2 din Normele Metodologice de aplicare a legii, prestatorul serviciului taxabil este obligat să comunice în scris plătitorului cuantumul taxei judiciare de timbru.
La momentul introducerii cererii de chemare în judecată, Preşedintele completului a dispus prin rezoluţie ca reclamanta să fie citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 RON şi timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, până la primul termen de judecată sub sancţiunea anulării cererii.
Aşa cum se poate observa din înscrisul existent la dosarul de fond al cauzei, reclamanta s-a conformat obligaţiei timbrării cererii de chemare în judecată anterior pronunţării sentinţei recurate. Ulterior, în urma verificărilor efectuate, instanţa a constatat că în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, prezenta cerere de chemare în judecată se timbrează cu suma de 4 RON.
Astfel, s-a procedat la citarea reclamantei cu menţiunea completării taxei judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de dispoziţiile legale anterior menţionate.
La data de 12 septembrie 2011, reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 RON şi timbrul judiciar de 0,3 RON, expediind înscrisul doveditor prin poştă – a se vedea plicul aflat la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ulterior pronunţării sentinţei recurate, în data de 23 septembrie 2011, plicul a fost restituit reclamantei, nefiind desfăcut, adresa destinatarului fiind barată cu pixul.
Prin urmare, se apreciază că nu este imputabilă recurentei-reclamante împrejurarea că dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar nu au ajuns la dosarul cauzei, atât timp cât obligaţia în sine fusese îndeplinită, anterior termenului pentru care a fost emisă citaţia cu menţiunea timbrării.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) şi (5) C. proc. civ. se va admite recursul şi se va casa sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parohia C. împotriva sentinţei nr. 5119 din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3670/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3714/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
